Posts Tagged ‘supraincararea retelelor’

Sarbatori fara lumina

27/12/2007

         Destul de des suprasolicitarea (supraincarcarea)  instalatiilor este invocata atunci cand se justifica intreruperile in alimentarea cu energie electrica. Aceste probleme apar peste tot in lume. Difera insa foarte mult mediatizarea cazurilor.

         Sunt cateva cai prin care se ajunge la aceasta stare:

  1. subevaluarea puterii maxime absorbite la solicitarea avizului tehnic de racordare (ATR). Una din componentele tarifului de racordare este taxa de putere. Aceasta este direct proportionala cu puterea maxima absorbita. In scopul reducerii tarifului de racordare se declara o putere maxima absorbita mai mica decat in realitate. Consecinta acestui fapt o resimte in primul rand solicitantul deoarece se dimensioneaza intreaga instalatie de alimentare colelat cu solicitarea. De regula bransamentele noi se echipeaza cu blocuri de masura si protectie (BMP) ale caror intreruptoare se aleg functie de puterea maxima solicitata. Depasirea acestei puteri duce la declansari prin protectia maximala de curent din BMP producand intreruperi repetate ale tensiunii pe bransamentul respectiv. Cumularea pe un post de transformare a mai multor situatii de acest gen poate conduce la supraincarcarea unui circuit si/sau a postului de transformare. Daca situatia persista se topesc contacte, se ard sigurante, apar strapungeri de izolatie favorizate de cresterile de temperatura ale instalatiilor si echipamentelor parcurse de curent. In final apar intreruperile de curent.
  2. cresterea continua a dotarilor casnice cu aparatuta electrica cu ignorarea obligatiei contractuale de a instiinta distribuitorul de energie electrica pentru actualizarea avizului tehnic de racordare si pentru redimensionarea instalatiilor de alimentare cu energie electrica. Un exemplu detul de sugestiv pentru zonele urbane il constituie proliferarea instalatiilor de aer conditionat fara nicio modificare adusa instalatiilor de alimentare cu energie electrica fara nicio informare a operatorului de distributie a energiei electrice. Cum peste 60% din bransamente inca sunt protejate cu sigurante (in unele retele chiar 100%) acestea au un regim de supraincarcare mult mai tolerant decat intreruptoarele din BMP-uri faciliteaza supraincarcarea circuitelor stradale si a posturilor de transformare.
  3. furturile de curent. Adesea depistate si sanctionate destul de aspru ele sunt o realitate. Aceste furturi de curent de multe ori cunoscute de vecini supraincarca instalatiile electrice producand intreruperi ale nulului si aparitiia supratensiunilor asociate soldate cu arderi de aparatura in instalatiile interioare in toata reteaua electrica stradala. Alteori datorita suprasarcinii asociata furturilor de curent apar situatiile descrise la punctul 1
  4. cresterea coeficientului de simultaneitate. Instalatiile electrice se dimensioneaza luand in calcul ioteza ca nu toate receptoarele electrice vor fi folosite simultam prin urmare Pmax=Ks*Pinstalata la nivelul unui bransament unde ks<1. De asemenea avem un ks pentru un circuit si un ks pentru ansamblul consumatorilor unui post de transformare. Toti acesti coeficienti de simultaneitate sunt subunitari. Exista un  normativ PE 132/2003 care recomanda proiectantilor anumiti coeficienti de simultaneitate, determinati pe baze statistice, atunci cand nu au alte surse de informare.  Tot mai des apar situatii in care comportamentul clientilor conduce la coeficienti de simultaneitate mai mari decat cei avuti in vedere la proiectarea instalatiilor. In acest mod apar suprasarcinile care conduc la intreruperi in alimentarea cu energie electrica pe scenariul de deteriorari descris la punctul 1. Situatiile sunt mai evidente cu ocazia sarbatorilor cand toata lumea se „conecteaza din plin la energie electrica”. Pentru a intelege mai bine situatia apreciem ca adesea puterea instalata insumata a receptoarelor electrice existente in gospodariile si la agentii economici alimentati dintrun post de transformare este de 10-20 de ori mai mare decat puterea transformatorului. Prin urmare orice circuit este in permanenta in pericol de a suferi deteriorari ca urmare a unei suprasarcini rezultata din cresterea temporara a coeficientului de simultaneitate. Ca prima masura de preventiva avem protectiile bransamentelor individuale, apoi protectia circuitelor stradale si in final protectia transformatorului.  In multe situatii „oamenii de bine” au grija sa intervina in cutiile de distributie si sa supradimensioneze sigurantele arse. In acest fel ele nu isi mai fac misiunea si deja se semneaza abonamentul spre o intrerupere de durata soldata cu deteriorari de echipamente. Exista si situatii in care arderea sigurantelor nu este corect interpretata si nu sunt promovate la timp masuri investitionale de cresterea capacitatii de distributie a instalatiilor electrice.

           Reactia operatorilor de distributie la intreruperile in alimentarea cu  energie a consumatorilor este in marea majoritate a cazurilor eficace. Fara exceptie manevrele facute in caz de incident sunt inregistrate minut cu minut si sunt urmate de analize destul de complexe post eveniment. Mare parte din durata incidentului este consumata cu identificarea locului defectiunii. Pana nu se identifica acest loc de defect practic nu se poate trece la realimentarea consumatorilor. Dupa caz identificarea trosonului defect se face prin manevre sau prin controale. Atunci cand s-au epuizat posibilitatile de manevra se trece efectiv la controlul vizual al instalatiilor. In conditii de noapte eficienta acestui control este destul de modesta. In marea majoritate a cazurilor defectul nu este spectaculos: un izolator spart, o crenga purtata de vant, o clema slabita, etc. Sunt cunoscute cazuri foarte multe la care durata reparatiei este de 5-10% din durata totala a intreruperii. Configuratia retelei avariate conteaza emorm in evolutia incidentului. In retelele radiale pana nu se remediaza defectul toti consumatorii situati in aval de locul defectului raman nealimentati. Daca defectul se localizeaza la nivelul unui transformator realimentarea se va face numai dupa inlocuirea transformatorului.

         In exploatare operatorii de distributie (OD) monitorizeaza evolutia incarcarii retelelor prin masuratori de sarcina si tensiune. Deocamdata acest lucru se face destul de empiric prin masuratori instantanee care nu ofera garantia ca s-a identificat valoarea maxima a incarcarii. Solutia o constitue extinderea monitorizarii incaracarii retelelor electrice de distributie utilizand voltmetre si ampermetre inregistratoare. Atunci cand ai la dispozitie curbe de sarcina deciziile vor fi cu certitudine corecte. Se pot face pognoze si dimensionari personalizate pentru  fiecare caz in parte evoitandu-se „penele de curent”. Exista solutii tehnice care permit practic o monitorizare online a incarcarii reteleor. Am convingerea ca in viitorul apropiat aceasta monitorizare va deveni o practica curenta a OD care va contribui in egala masura la rentabilizarea expoatarii retelelor de distributie cat si la cresterea satisfactiei clientilor.

          In faza de proiectare curbele se sarcina ar fi foarte utile iar in lipsa lor proiectantul ar trebui sa intreprinda o „cercetare de piata” in urma careia sa-si poata fundamenta argumentele de alegere a coeficientilor de simultaneitate pe baza carora dimensioneaza retelele de sistributie.

            Coeficientii de simultaneitate si incarcarile de calcul utilizat uzual sunt cai din PE 132. Acest normativ are o fundamentare facuta mai ales inainte de 1989 si usor cosmetizata ulterior. Chiar daca ar fi fundamentat pe o cercetare statistica serioasa si actualizata este destul de greu de acceptat ca el poate fi universal valabil. Daca PE 132 este luat doar ca punct de plecare si este coroborat cu particularitatile fiecarei retele proiectate atunci rezultatele au sansa mult mai mare de a conduce la o dimensionare mai buna a retelelor de distributie.

            Trebuie sa punctam ca aspectele legare de prognozarea incarcarii circuitelor sunt fundamentale atat in ceea ce priveste valoarea investitiilor cat si a performantelor retelelor electrice de distributie. In acest paragraf am atins o problema extrem de sensibila. In zonele rezidentiale retelele atradale trebuie finatate de dezvoltatorii de proiecte impbiliare pe tarif de racordare. Credeti ca se inghesuie in mod real acesti oameni sa declare puteri necesare prea mari? Care sunt instrumentele real oferite de legislatia energetica operatorilor de distributie sa conteste o solicitare a unui client in sensul maririi puterii maxime solicitate? Se asigura consultanta. Acolo unde exista capacitate de intelegere si cumpatare lucrurile se rezolva. In celelalte cazuri apar retele cu handicap major care sunt abonate la insatisfactii si adesea la reluarea ciclului investitional dupa ce oamenii se conving ca de fapt la inceput au fost corect consiliati. In aceste cazuri de regula se cumulat se cheltuiese mai mult decat daca instalatiile se dimensionau corect intro singura etapa.

             Chiar si in conditiile unei proiectari ingrijite noile zone de consum prezinta un risc sporit de suprasarcina deorece  consumul nu s-a stabilizat astfel incat curba de sarcina este atipica si destul de greu de prognozat. In aceste zone masuratorile de sarcina si tensiune trebuie sa fie mai dese pentru a detecta particularitatile curbei de sarcina si a lua masurile corective necesare.

               Poate ca este bine sa invatam din aceste evenimente. In ceea ce ma priveste va recomand sa recititi cel putin articolele referitoare la avizul tehnic de racordare si cel referitor la calitatea energiei electrice care contin multe informatii utile care pot contribui succesul unei investitii fie ca vorbim de locuinta sau de un spatiu de productie. Sunt convins ca daca faceti efortul de a va documenta veti putea constata ca informatia corecta face toata diferenta!