Posts Tagged ‘speranta’

Comportamente din trenul vietii! by Romulus Modoran

30/08/2015

Modoran Romulus

Conform dicţionarului explicativ al limbii române semnificaţiile cuvântului comportament (comportamente, s.n.) sunt: 1. Modalitate de a acţiona în anumite împrejurări sau situaţii; conduită, purtare, comportare. 2. Ansamblul manifestărilor obiective ale oamenilor prin care se exteriorizează viaţa psihică.

În viaţă: „fii atent la gândurile tale, pentru că ele vor devenii cuvinte! Fii atent la cuvintele tale, pentru că ele vor deveni fapte! Fii atent la faptele tale, pentru că ele vor deveni obiceiuri! Fii atent la obiceiurile tale, pentru că ele îţi vor forma caracterul! Fii atent la caracterul tău, pentru că el va fi destinul tău!”

Deci, fii atent la comportamentul tău!

Învaţă să gândeşti pozitiv! Gândirea pozitivă conduce la o creştere extraordinară a eficienţei. Gândirea pozitivă face să iasă la iveală abiliăţti şi resurse personale nebănuite şi, totodată, menţine mintea în armonie, alungând teama, îngrijorarea şi neliniştea, care sunt inamicii succesului şi eficienţei. Ea aranjează mintea într-o stare de reuşită. Ascute simţurile şi le face mai pătrunzătoare. Gândirea pozitivă permite să te concentrezi asupra ţelului, în loc să vezi doar obstacolele din calea spre acel anumit scop. Omul care gândeşte pozitiv va transmite atitudinea sa întregului său grup. El va fi răsplătit cu entuziasm şi hotărâre, renăscute pentru atingerea scopurilor dorite.

“Când ţi se pare atât de greu,/ S-asculţi cum lumea te bârfeşte/ Atunci, ascultă sfatul meu…Zâmbeşte!”

Viaţa este plină de oportunităţi şi obstacole, miracole şi mistere, este un tren lung. “Un lung tren ne pare viaţa./ Ne trezim în el mergând,/ Fără să ne dăm noi seama,/ Unde ne-am suit şi când.”

Cât mai multe vagoane să fie pline cu amintiri frumoase, cu realizări, cu oameni cu suflet curat, blând şi îmblânzitor, cu iubire, cu copii, dar şi cu bătrâni plini de înţelepciune.

În vagonul cu amintiri să-ţi închipui că “eşti pe munte seara, stând singur să te rogi şi frumoase amintiri, de unul să invoci!”

Următorul vagon să fie plin cu roadele muncii, cum este “mărul de lângă drum şi fără gard, în ramurile căruia poame roşii ard.” Acolo să fie şi oameni generoşi, cu sufletul frumos şi care să îndemne pe ceilalţi călători să ia roade “fără sfială,/ Că n-o să dea la nimeni socoteală.”

Trenul vieţii ar fi sărac şi incomplet fără “iubire, ca un bibelou de porţelan, cu existenţa efemeră.” Să înserăm pe acest vagon următoarele versuri: “Păstrază-mă în ochii tăi/ Să fiu mereu cu tine./ Azi te iubesc mai mult ca ieri/ Şi mai puţin ca mâine.”

În vagonul copiilor să călătorească şi ce mici şi cei tineri ce privesc spre soare, frumoşi care mai de care. Ei vor avea grijă de ce le-au lăsat “străbunii şi tot ei vor sta în calea vânturilor şi furtunii.”

“Cine are părinţi, pe pământ nu în gând/ Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.” Este vagonul în care călătoresc fiinţele cele mai dragi, cei pe care, deseori, în special atunci când o ducem bine, îi uităm. Depinde de comportamentul fiecăruia.

Romulus Modoran

Psihologia poporului român by Romulus Modoran

23/08/2015

Modoran Romulus Prietenul nostru dl Romulus Modoran ne propune o tema foarte interesanta interesanta:

În om este atâta realitate câtă este în el energie de muncă” – Constantin Rădulescu Motru.

Constantib Rădulescu Motru, reprezentant de seamă al şcolii filozofice româneşti, gânditor cu formaţie enciclopedică, savant, dar şi remarcabil dascăl şi promotor al noului în educaţie şi învăţământ, născut la data de 15 februarie 1868 în Butoieşti, judeţul Mehedinţi şi decedat la data de 06 martie 1957 în Bucureşti, rămâne una dintre personalităţile de prim rang din istoria României moderne. A fost un filozof, psiholog, pedagog, om politic, academician şi preşedinte al Academiei Române(1938-1941). Autor a multor cărţi de filozofie şi psihologie. Este crezul unei vieţi închinate adevărului şi binelui, o viaţă pilduitoare pentru generaţia de azi şi pentru generaţiile de mâine.

Preocupările marelui filozof au fost, însă, afirmarea culturii române moderne, cunoaşterea specificului spiritualităţii noastre şi afirmarea personalităţii acesteia în contextul istoriei universale. Psihologia socială, afirma C. R. Motru, are drept scop să determine şi să explice însuşirile sufleteşti ale unei populaţii, însuşiri sufleteşti condiţionate de trei factori principali: de fondul biologic ereditar al populaţiei, de mediul geografic şi de caracterele instituţionale dobândite în timpul evoluţiei sale istorice. Nu toate populaţiile sunt capabile de cultură naţională.

Populaţiile care se ridică la o cultură naţională au în ele particularitatea de a-şi cristaliza experienţa istorică în instituţii de natură spirituală care, odată înrădăcinate, preiau conducerea vieţii lor sufleteşti. Fiecare popor cult îşi are structura şi evoluţia sufletească proprii sieşi, îşi are destinul său. Redăm câteva date privitoare la însuşirile sufleteşti ale poporului român, sub aspectul vieţii sale economice şi sociale, aşa cum arăta marele filozof.

Individualismul sufletului românesc. Românului nu-i place tovărăşia. El vrea să fie de capul lui, stăpân absolut la el în casă, cu o părticică de proprietate cât de mică, dar care să fie a lui. Cu timpul, acest individualism românesc poate fi educat şi transformat într-un individualism creator de instituţii.

O altă caracteristică a sufletului românesc este neperseverenţa la lucru început. Românului îi este greu până se apucă de ceva că de lăsat se lasă uşor. Omul din Apus face opere durabile, pe când românul improvizeză. Neperseverenţa la lucru şi-a făcut apariţia în secolul al XIX-lea odată cu apariţia mulţimii de politicieni şi slujbaşi la stat. S-au făcut din politică şi din slujbă profesiuni de muncă uşoară. Perseverenţa la lucru se obţine prin selecţia corespunzătoare a candidaţilor la profesiune. Unde profesiunile se ocupă fără astfel de selecţie, avem de-a face cu neperseverenţa la lucru. La noi, acesta a fost cazul.

Totuşi, românul este prin natura sa ereditară, perseverent la lucru, cum este şi răbdător, conservator, tradiţionist, dar această natură ereditară a lui a fost pervertită de o greşită viaţă instituţională. El este neperseverent fiindcă instituţiile statului l-au obligat la improvizaţii. Sufletului românesc i s-au mai atribuit încă alte multe caracteristici.

S-a spus că este nedisciplinat în ceea ce priveşte munca pe terenul economic. Pe când celelalte popoare din Apus păstrează muncii un ritm regulat, ca de ceasornic, poporul român cunoaşte munca dezordonată.

Românul nu munceşte metodic, ci în salturi. Pe lângă aceste caracteristici nefavorabile, sufletului românesc i se atribuie şi caracteristici favorabile. Se spune despre el că este primitor, tolerant, iubitor de dreptate şi adevăr, religios.

Trebuie să decidem ce tip de cultură formăm poporului român. Este un proces de lungă durată şi nu mai amână întârziere. Ştim că numărul responsabilităţilor indică nivelul culturii. Sufletul omenesc cunoaşte dorinţa de a consuma înainte de a o cunoaşte pe cea de a produce. Dorinţa de a produce vine cu anevoie şi cu mari sacrificii. Înfrângerea apetiturilor vine numai treptat, odată cu răspândirea culturii, cu obişnuinţa suportării îndatoririlor sociale.

Românul nu fuge de muncă, dar vrea o muncă în condiţii speciale, vrea o muncă fără liberă concurenţă, care să se răsplătescă nu după produsul ei, ci după intenţiile lucrătorului.

Omul de caracter, la români, nu este acela care e consecvent cu sine însuşi, ci acel care n-a ieşit din cuvântul grupului, adică acela care a urmat totdeauna clopotul turmei. Nu este vorba cum sună clopotul. A sunat, ai fost prezent, atunci eşti om de caracter. Cel mai anonim dintre anonimi, intrat în politică, devine dintr-odată „om mare”. Mare a devenit şi Ion, mare a devenit şi Gheorghe, mare a devenit şi Petre. S-a zăpăcit aproape tot neamul că prea are mulţi „oameni mari”.

Noi cei mici şi prea neînsemnaţi dorim: un stat care să nu mai fie proprietatea unora; criteriul de selecţie să fie talentul şi competenţa; intransigenţă morală; să eradicăm politicianismul, dezbinarea şi viclenia; să pregătim ogorul în care seminţele mirabile să de roade. „Tu doreşti, dar EI întreabă/ Omule n-ai altă treabă?”

Romulus Modoran

Îndemn la simplitate by Romulus Modoran

23/08/2015

Modoran Romulus Prietenul nostru Romulus Modoran ne transmite un „indemn la simplitate”:

„Iubire, virtute, geniu, adică tot ceea ce onorează pe om, au fost mai întotdeauna prigonite de om”. (Doamna De Stael scriitoare franceză) 1766-1821.

Sunt oameni care nu simt unul făţă de altul decât indiferenţă. Relaţiile dintre ei încep cu o minciună şi tot cu o minciună se va sfârşi. Ei sunt dintre aceia care nu cunosc niciodată pe nimeni şi nimeni nu-i cunoaşte. Ei doresc toate onorurile, chiar şi pe cele care nu există, iar pe ceilalţi îi tratează cu dispreţ, ca pe ultimii oameni. “Pretindem şi cerem”, acesta este sloganul lor.

În setea sa de progres şi de civilizaţie materială omul s-a transformat, adică a pus pe primul loc ceea ce este secundar înaintea esenţialului. Omul de astăzi este o fiinţă artificială. Complexitatea omului de astăzi nu înseamnă distincţie în înţeles de superioritate, complexitate în înţeles de adâncime şi frumuseţe interioară.

“Omul modern” este avid după putere şi are o sete permanentă de a se îmbogăţi. Educaţia a fost făcută în raport cu unele valori la modă şi nu în raport cu valorile spirituale şi de performanţă. “Omul civilizat” este în genere înclinat să trăiască mai mult prezentul. Principiile după care acţionează nu au nimic comun cu morala şi etica. A fura, a exploata şi a manipula pe cei slabi, a deveni sclavul banului, nemunca şi lipsa de educaţie, petrecerile frecvente sunt, doar, câteva dintre preocupările “omului modern, civilizat”. Ce va fi mâine nu-l interesează pe acest om: “vom trăi şi vom vedea”. Preocupat de ceea ce nu-i firesc, renuntând la ceea ce îi este esenţial, şi-a pierdut adevărata frumuseţe şi tărie, şi-a pierdut tot rafinamentul intelectual şi estetic.

Ce înseamnă a fi cult, distins şi liber de elementele inutile? Să ajungi să-ţi exprimi esenţa? Înseamnă a fi un “om simplu”. Nefiind legată de poverile podoabelor inutile, simplitatea dă omului un echilibru interior, o tărie şi o mare stăpânire de sine. “Omul simplu” rămâne cu sine, curat şi întreg, liber de elementele inutile, adăugate, exterioare. “Omul simplu” trăieşte viaţa firesc şi esenţial. Simplitatea este starea morală prin care o seamă de taine ni se deschid. Sensul vieţii este înţeles mai uşor de “omul simplu” decât de “omul complicat”. Cel care trăieşte cu adevărat în simplitate ajunge să trăiască în lumină şi frumuseţe. “Omul simplu” ajunge să cunoască adâncurile, să cuprindă lumea şi să se înrădăcineze în loc rodnic. Liber de orice povară morală sau materială el merge pe căile fireşti ale omeniei. Cugetul şi fapta nu sunt legate de lucruri slabe, ci de tării ascunse. Bucuria trăirii în simplitate poate fi înţeleasă din libertatea şi rodnicia pe care o câştigă omul. “Omul simplu” este o făptură vie; o făptură de mare plinătate şi echilibru interior.

Trăim într-o lume diversificată, dar pentru a supravieţui este nevoie de înţelegere, de credinţă; este nevoie să devenim „oameni”.

„Omul simplu” respectă familia, fiindcă numai familia ne oferă realizarea în viaţă, că numai în familie ne bucurăm de clipe frumoase, de respect şi iubire. Şi, că numai familia leagănă toate tristeţele şi usucă lacrimile singurătăţii.

 

Romulus Modoran

Despre dreptate by Romulus Modoran

27/05/2013

Modoran Romulus

Prietenul nostru domnul Romulus Modoran ne propune un nou eseu  prin care ne invita sa meditam asupra conceptului de dreptate la romani si pentru romani!

SGC

Acest subiect a fost analizat, comentat şi interpretat încă din antichitate.

Din dicţionarul explicativ al limbii române rezultă următoarele sensuri pentru cuvintele dreptate, imunitate, inamovibilitate.

Dreptate: principiul moral şi juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine şi să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaşte drepturile fiecăruia şi de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine.

Imunitate: rezistenţa organismului faţă de contactarea anumitor boli; ansamblu de drepturi sau privilegii de care se bucură unele categorii de persoane.

Inamovibilitate: faptul, calitatea sau dreptul de nu putea fi transferat, înlocuit sau destituit din funcţie.

După ce ne-am reamintit semnificaţia acestor noţiuni, să vedem cum sunt ele respectate sau folosite de unii concetăţeni sau de cei care sunt plătiţi să le aplice în litera şi spiritul legii.

Consider că versurile din poezia lui M. Eminescu sunt semnificative în acest sens:

„Spuneţi-mi cei dreptatea? – Cei tari se îngrădiră/ Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;/

Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră/ Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră/

Şi le subjugă munca vieţii lor întregi”.

Trăind în cercul nostru „strâmt (strâmb)” numit România, încă din anii fragezi ai vieţii şi până norocul ne petrece (la bătrâneţe), ne izbim de această „dreptate” ce reiese din versurile menţionate, care se împleteşte ca o mănuşă cu realitatea ( în toate sectoarele de activitate). Acest principiul moral şi juridic a fost aplicat, deseori, în favoarea celor cu „milioane, ce în grămezi luxoase/ Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,/ Şi-s supte din sudoarea prostitului popor”. De câte ori nu ne-am izbit de nedreptatea celor puternici, de descompunerea morală, de nepăsarea exagerată şi josnicia celor ce împart dreptatea, de respectul lor faţă de bogăţie, de chinurile şi deznădejdia celor slabi, de mizeria şi sărăcia în care trăieşte poporul român. Putem spune că astăzi în România pentru un om cinstit, nedreptatea este o realitate.

În romanul „Învierea” al lui L. N. Tolstoi, eroul principal Nehliudov îţi pune unele întrebări şi face reflecţii de genul:

„Ce este anume şi cum a luat fiinţă instituţia numită judecătorie ale cărei urmări directe sunt şi pedepsirea celor fără vină? Cauzele pentru care unii stau zăvorâţi în închisoare, iar alţii, întocmai ca aceştia, sunt liberi, ba chiar îi judecă pe primii. Soarta oamenilor nevinovaţi, chiar şi din punctul de vedere al guvernului, atârnă deseori de bunul plac, de timpul liber sau de dispoziţia celor puşi să facă dreptate. Ne-am obişnuit să credem că procuratura şi oamenii justiţiei s-au schimbat. Nu. Ei sunt nişte funcţionari care nu se gândesc decât la ziua lefii. Îşi încasează leafa, pe care o visează cât mai mare şi la atât se mărginesc principiile lor. Sunt în stare să acuze, să judece şi să condamne pe oricine vrei. Şi că, uneori, dreptatea se face cu zarurile. Dacă iese un număr cu soţ, atunci câştigă pârâtorul, dacă iese fără soţ, câştigă pârâtul. Astfel au fost achitaţi cei vinovaţi, şi osândiţi cei nevinovaţi”.

Făcând o analogie cu situaţia din România, constatăm că o parte din cele relatate în acest roman sunt actuale. Mă gândesc la cel care a fost închis, pe nedrept, 12 ani, iar după ce a fost eliberat a murit. Tot la fel de  grav este că cel sau cei care l-au condamnat pe nedrept au fost „recompensaţi” cu pensii substanţiale. Din punctul meu de vedere este o ofensă (sfidare) adusă cetăţenilor şi statului de drept. Revenind la definiţiile imunităţii şi inamovibilităţii, observăm că nimeni nu este absolvit de răspundere şi că nimeni nu poate să fie mai presus de lege.

Dar cei care ne-au condus destinele după 1989 şi mulţi alţii, sunt? Unii au, acum, demnităţi în stat.

Veniţi la serviciu! Au făcut acest îndemn Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu sau Victor Ponta? Să explice cetăţenilor cum de au luat o ţară cu zero datorii externe, 22,8 milioane de locuitori şi 8 milioane de locuri de muncă şi după 23 de ani datoria externă este de 100 miliarde de euro, numărul de locuitori este de 19 milioane, numărul locurilor de muncă este de 4,2 milioane, împrumuturi de 20 miliarde de euro, industria şi agricultura subdezvoltate, sănătatea şi educaţia cu mari deficienţe. Răspunde cineva pentru starea economiei româneşti? Generaţiile de tineri, copiii noştri, desigur, îi vor judeca. Ce umilinţă, ce pedeapsă mai mare este pentru un absolvent de şcoală ca prima sa ocupaţie să fie cea de şomer?. Şi nimeni nu răspunde. De ce?

Astfel mulţi dintre noi ajungem la dezgust moral şi cerem pedepsirea celor care au săvârşit, săvârşesc şi sprijină această cruntă nedreptate. Dorim să scăpăm de păduchi. Aşa cu reiese din versurile lui N. Labiş:

Ne umblau pe trup păduchii când gemeam în lanţuri grele;/ Azi, când slobod ne e braţul ei s-au furişat sub piele,/ Noi muncim să strângem seve – mai bogat e-al nostru sânge,/ Însă sângele şi seva nu pentru păduchi le-om srânge./ Noi nu vom răbda veninul, nici prostia, nici hoţia,/ La nevoie smulgem piele să stârpim păducheria”. Aceştia trebuie să piară fiindcă: „Nu vom mai putea răbda şi foamea ne va răscula” şi atunci: „Cum nu vii, tu, Ţepeş doamne…..”.

Să învăţăm, totuşi, că noi am fost trimişi, aici pe pământ, din voinţa cuiva şi cu un rost anume. Să căutăm adevărul, iar toate celelalte ni se vor îndeplini. Deseori le căutăm pe celelalte şi fireşte că nu le aflăm.

Cu criză sau fără criză, cu FMI sau fără, doar adevărul, educaţia, învăţatul, cunoaşterea, cartea, cultura  şi credinţa ne vor duce mai departe.

Romulus Modoran

Vointa de a invinge by Romulus Modoran

20/08/2010

 

      Gândiţi-vă numai la succes. Trebuie să fiţi convinşi că veţi reuşi.Să credeţi cu tărie şi atunci veţi face ceea ce trebuie pentru a reuşi. Dacă oamenii ar aplica şi ar trăi conform înţelepciunii pe care o presupune acest citat, ar fi mai fericiţi şi mai prosperi.

     ’’ De câte ori ieşiţi pe uşă, ridicaţi fruntea sus, ţineţi capul drept şi simţiţi-vă plămânii. Sorbiţi razele soarelui, întâmpinaţi-vă prietenii cu un zâmbet şi puneţi suflet în fiecare strângere de mână. Nu acordaţi nicio clipă de gândire duşmanilor. Stabiliţi-vă clar în minte ce vreţi să faceţi şi apoi,  fără să vă abateţi de la drumul ales, îndreptaţi-vă direct spre ţelul propus. Concentraţi-vă asupra lucrurilor măreţe şi minunate pe care aţi vrea să le faceţi şi după aceea, pe măsură ce trece timpul, veţi constata că întâlniţi ocazii nesperate absolut necesare pentru împlinirea dorinţelor voastre, tot aşa cum coralii îşi iau numai ceea ce le trebuie din valurile oceanului. Îmaginaţi-vă persoana capabilă, cinstită şi utilă care vreţi să deveniţi, gândiţi-vă la aceasta ore întregi şi vă veţi transforma într-o fiinţă cu totul specială. Gândirea este funcţia supremă. Păstraţi o atitudine mentală corectă – plină de curaj, sinceritate şi de entuziasm. Atunci când gândiţi corect, creaţi. Toate lucrurile ajung să existe prin dorinţă şi orice rugăciune sinceră primeşte un răspuns. Ne transformăm în funcţie de cum suntem modelaţi sufleteşte. Ridicaţi fruntea şi ţineţi capul drept. Suntem adevăraţi zei’’.

 

      Graţie, pricepere, hotărâre şi iar curaj. Luaţi aceste cuvinte ca un motto. Iar imnul bătăliei trebuie să fie poemul:

      E simplu să plângi că ai fost învins şi să mori,

      E simplu ca racul să dai înapoi,

      Dar să lupţi atunci când nu mai este speranţă

      Asta da se învaţă.

      Şi chiar dacă de fiecare dată

      Eşti înfrânt, bătut şi speriat de îndată

      Mai încearcă – e uşor să mori oricând

      Greu e să rămâi în viaţă atunci când îţi pui în gând.

                                                                                                                      Ing- econ. Romulus Modoran

Aveti 50 de ani? by Romulus Modoran

16/08/2010

AVEŢI 50 DE ANI

VĂ CONSIDERAŢI BĂTRÂN ?

Dumneavoastă trebuie să vă raportaţi mai mult la nou, la flexibilitate în gândire,să fiţi vesel şi mereu printre tineri,să fiţi sociabil şi să vă hrăniţi spiritual. Astfel totul va merge bine. Evident vârsta înaintează, dar vă veţi simţi mereu tânăr, procedând în acest fel.

Odată cu trecerea timpului chiar şi cei mai bogaţi oameni din lume sunt gata să‑şi ofere averea în schimbul câtorva ani de tinereţe. Oricare ar fi dorinţele şi ambiţiile noastre, totuşi nimic nu ne este mai scump decât viaţa. Toţi oamenii se tem de semnele bătrâneţii, dorindu‑şi să rămână mereu tineri şi activi. Cu toate acestea, cei mai mulţi oameni nu au deloc grijă să‑şi păstreze puterile. Ei violează legile vieţii, compromiţându‑şi vitalitatea şi trăind anarhic, mirându‑se apoi că nu mai dispun de aceeaşi forţă.

Dacă ne‑am strădui la fel de mult să ne păstrăm tinereţea pe cât ne străduim pentru a câştiga bogăţii, am trăi cu mult mai mult. Este ciudat, că deşi ne agăţăm cu disperare de viaţă, ne‑o scurtăm singuri prin modul nostru de a trăi.

Atunci când începem să ne gândim la bătrâneţe şi ne lăsăm copleşiţi de teama simptomelor ei, îmbătrânim zilnic mai mult decât este firesc. Oricine are puterea să‑şi prelungească viaţa dacă înţelege principiul fundamental care stă la baza longevităţii.

O perfectă sănătate, vioiciune şi vigoare nu sânt posibile pentru cel care devine sclavul convingerii că a început să coboare ştacheta, îndepărtându‑se de idealul său că decade , că îi slăbesc forţele. Prin gândurile sale negative omul îşi construieşte singur bariere de netrecut.

Mulţi oameni nu‑şi dau seama că atitudinea şi forţa gândirii este o energie creatoare care produce fără întrerupere rezultate concrete, palpabile, fie în bine, fie în rău. Atitudinea mentală contrară tinereţii creează în noi condiţiile de manifestare ale bătrâneţii. Dacă trăim însă cu gândul tinereţii, dacă ne imaginăm mereu acest proces de întinerire, de reînoire, care se desfăşoară permanent în toate celulele corpului nostru, bătrâneţea ne va învinge cu greu şi foarte încet.

Cel care nu vorbeşte decât de vârstra lui şi numai în acest mod: “când ai trecut de 60 de ani nu mai poţi face nimic ca mai înainte”; gândind mereu astfel a şi început , într‑ adevăr, să îmbătrânească.

“Dacă la 35 de ani te aştepţi mereu să îmbătrâneşti, la 55 de ani vei fi bătrân, deoarece spiritul concretizează în materie ceea ce‑l preocupă ca ideie.”Decăderea începe chiar în clipa în care consideraţi că trebuie să înceapă. Un spirit tănăr se manifestă însă şi în corp.

Una dintre cele mai dezastroase idei care guvernează mentalitatea oamenilor este aceea că decăderea este fatală pe la vârsta de 45‑50 de ani. Şi totuşi nu este admisibil ca cea mai evoluată fiinţă a creaţiei să înceapă să decadă tocmai atunci când începe să înţeleagă şi să trăiască mai complet şi mai înţelept.

Omul a fost făcut să ajungă mai târziu la maturitatea forţei, utilităţii şi a înţelepciunii sale.Nu este posibil să fi fost în planul creaţiei ca fiinţa umană să degenereze la 50‑60 sau 70 de ani, când încă nici la 30 de ani nu şi‑a atins maturitatea. Această proporţie între timpul necesar pentru a ajunge la maturitate şi vârsta decăderii nu are analogie cu proporţia nici unei alte specii de vieţuitoare din regnul animal sau vegetal. Animalele trăiesc de patru sau chiar de şase ori mai mult decât timpul necesar maturizării.

Este oare posibil ca cea mai înaltă operă a Creatorului să nu trăiască nici dublul timpului necesar dezvoltării sale? Omul ar trebui să fie la 50 de ani în primăvara puterii sale şi abia după 75 de ani să‑şi înceapă declinul.

Celebrul medic englez Şir Herman Weber spunea că aproape toţi oamenii ar putea să ajungă la vârsta de 100 de ani. Experinţa, învăţătura şi înţelepciunea acumulate în timpul tinereţii şi maturităţii îl fac pe cel care a dus o viaţă armonioasă să fie capabil să realizeze într‑un singur an, între 60 şi 70 de ani, mai mult decât în zece ani ai tinereţii.

Poetul Stredman spunea:”Nu poţ să înţeleg de ce oamenii şi‑au fixat vârsta de 70 de ani ca limită de viaţă! Cinci sute de ani abia ar fi destul! Primii 50 de ani să călătoreşti, apoi 50 de ani să fii om de ştiinţă apoi 50 de ani om politic şi pe urmă vânător, scriitor, poet, om de lume. Cine nu şi‑ar dori aceasta? Eu mărturisesc că după toate acestea aş vrea să fac o călătorie pe alte planete”.

Nimeni nu îmbătrâneşte înainte de a‑şi pierde interesul pentru viaţă, înainte de a se fi închistat sufleteşte. Atât timp cât păstrezi contactul cu viaţa, spiritul nu poate îmbătrânii .

Un om este bătrân, indiferent câţi ani are, atunci când nu mai simte nimic tinereşte.

Faptul că noi gândim că energia, puterea şi voinţa noastră trebuie să înceapă să decadă de la o anumită vârstă, dinainte fixată, are asupra organismului o influienţă dezastruoasă. Este aproape imposibil să trecem dincolo de limitele pe care singuri ni le‑am fixat sau să înfăptuim ceea ce considerăm că nu suntem în stare să realizăm.

Ne orientăm cu gândul către bătrâneţe şi vom merge pe acest trist drum al neputinţei până la capătul său, dacă nu avem inteligenţa de a ne reîntoarce cu mintea şi prin atitudinea lăuntrică spre tinereţe.

Îndată ce aţi acceptat gândul că îmbătrâniţi, încep să se arate şi semnele bătrâneţii. Dimpotrivă, mentalitatea tinereţii prezentă mereu în minte,se va manifesta şi în corpul vostru, generând armonie,supleţe, frumuseţe şi împiedicând ridurile şi oboseala să îşi pună amprenta asupra voastră.

Un lucru este cert: nu suntem diferiţi de convingerile noastre. Medicul va menţine cu greu în viaţă pacientul care este convins că va muri în curând. Starea organismului este strâns legată de dominanta gândurilor şi convingerilor noastre.

Sunt persoane convinse că nu vor depăşi o anumită vârstă şi care, cu câţiva ani înaintea termenului pe care singure şi l‑au fixat, au început să lichideze conştiincios toate legăturile cu viaţa.Credinţa lor profundă s‑a înfăptuit.Puţin după scadenţă au murit.Asemenea prejudecăţi asupra vieţii sunt cu atât mai periculoase în cazul acelora care duc o viaţă uniformă şi monotonă. Viaţa trăită fără variaţii, aceeaşi zi de zi şi an de an, osifică gândirea. Şi această osificare mentală determină osificarea fizică. Apare mai întâi o slăbire a forţei mentale şi apoi o înţepenire a articulaţiilor. Ridurile apar mai întâi în gândire şi apoi pe chip.

Variaţia este o necesitate a tinereţii şi tinereţea se menţine prin variaţie; înţelegerea mai profundă şi o viziune mai optimistă asupra vieţii, o muncă raţională şi rodnică, o filosofie mai veselă, mai multă igienă psihică au prelungit media de viaţă a ultimelor decenii.

Urmărirea unui scop nobil prelungeşte viaţa.Am fost creaţi ca să săvârşim ceva în lumea aceasta şi în primul rând pe noi înşine. Nimic nu omoară mai repede tinereţea decât lenea sau activitatea împrăştiată, fără scop.Vaporul care stă în port putrezeşte mai repede decât acela care călătoreşte fără odihnă.

Facultăţile creierului, ca şi organele neîntrebuinţate, îmbătrânesc mai repede decât facultăţile şi organele aflate mereu în acţiune. Nu este dificil să‑ţi împrospătezi gândirea şi să‑ţi întinereşti spiritul; este suficient dacă ai în minte gândul cel bun şi înţelept asupra vieţii. Totuşi, este necesară o atenţie neîntreruptă, perseverenţă conştientă şi o hotărâre neclintită.

Dacă doriţi să fiţi tineri trebuie să vă vizualizaţi cu încredere întinerind; procedând astfel veţi genera o refacere constantă a celulelor trupului şi nu un proces de îmbătrânire.

Credeţi în viaţă şi trăiţ‑o, credeţi în tinereţe şi trăiţi‑o, simţiţi‑o şi faceţi ca ea să se manifeste în toţi porii fiinţei voastre.

Închideţi cu hotărâre uşa tuturor duşmanilor tinereţii, tuturor gândurilor care vă pot îmbătrâni.Uitaţi întâmplările neplăcute, evenimentele dureroase, iertaţi‑vă duşmanii. Având o gândire armonioasă vă veţi păstra tinereţea veţi trăi mai mult.

Viaţa de familie este şi ea un puternic mijloc de prelungire a vieţii atunci când este fericită; micile fricţiuni zilnice uzează însă mult tinereţea. Armonia fizică nu poate fi păstrată decât prin armonia gândirii.

Un poet englez, ajuns la 105 ani, afirma că şi‑a prelungit viaţa impunându‑şi să nu se gândească la nimic neplăcut după ora 9 seara. Grijile care ne frământă chiar şi în timpul somnului îmbătrânesc organismul, otrăvind sângele şi stânjenind acel proces mental de regenerare care vizează restabilirea armoniei generale în trup şi suflet.

Echilibrul şi pacea interioară a multor oameni au fost perturbate numai pentru că n‑au ştiut să evite nici în somn preocupările neplăcute; înainte de a dormi trebuie să ne orientăm către gânduri vesele şi încurajatoare. Dacă am avut greutăţi în timpul zilei, nu trebuie să ne culcăm înainte de a alunga din minte tot ceea ce ne‑a iritat şi supărat.

Mai bine amânaţi să vă culcaţi decât să adormiţi fără a vă redobândi armonia şi pacea sufletească care restabileşte echilibrul forţelor în timpul somnului.

Inteligenţa şi gândirea înţeleaptă pot înlătura multe din cauzele care ne scurtează viaţa.Dacă omul ar fi destul de înţelept şi‑ar putea păstra tinereţea şi sănătatea chiar şi 100 de ani.

Oamenii care au avut acces la o anumită cunoaştere ştiu să se elibereze de o mulţime de slăbiciuni mentale, care îi ucid înainte de vreme pe cei ignoranţi. O viziune mai largă asupra vieţii ne pune mai la adăpost de micile mizerii trupeşti decât o perspectivă îngustă, centrată pe preocupări meschine şi mărunte.

O viaţă simplă, dar însufleţită de un ideal înalt, măreşte longevitatea. Oamenii dăruiţi lui Dumnezeu, prin preocupările lor sublime, prin viaţa lor eliberată de egoism şi dedicată aproapelui lor cu o totală dăruire de sine, se bucură implicit de o viaţă îndelungată

Aspiraţiile sunt precum un tonic, ele ascut atât facultăţile minţii cât şi funcţiunile organelor. Echilibrul şi seninătatea sunt prietenii tinereţii, deoarece ele împrospătează vitalitatea trupului. Ne păstrăm tinereţea trăind cât mai mult împreună cu cei tineri, deoarece veselia, înflăcărarea şi spontaneitatea lor sunt molipsitoare.

Hotărâţi‑vă să fiţi aşa cum eraţi atunci când nu vă contestaţi tinereţea, îmbrăcaţi‑vă cât de tinereşte vă îngăduie vârsta şi demnitatea.Nu vă târâţi picioarele; mergeţi drept cu pas elastic, întreţinându‑vă căldura inimii prin iubire, altruism şi bunăvoinţă.

Nu vă fixaţi gândul asupra slăbiciunilor voastre; acestea vă pot înfluienţa negativ.

Este de o importanţă covârşitoare să cultivaţi tot ce vă poate menţine spiritul vioi şi tânăr. Nu luaţi viaţa în tragic, ci învăţaţi să apreciaţi ceea ce ea vă aduce, căci considerând că ea vă oferă prea puţine bucurii, veţi îmbătrânii prea repede.

Glumele inocente şi pline de umor ne întineresc, alungând semnele decreptitudinii. Gluma este sora tinereţii. Pentru a avea o sănătate bună, avem nevoie de un spirit vesel.

Atitudinea mentală aspră, rea, critică, înăcreşte sufletul, secretăm otrăvuri care ne invadează fiinţa şi ne distrug sănătatea şi fericirea. Este uşor de constatat că oamenii întunecaţi sunt prea sumbrii şi că cei egoişti îmbătrânesc mai repede. Şi în plus, asemenea persoane nu sunt privite cu plăcere, nu atrag pe nimeni şi astfel sunt înconjurate de singurătate.

Buna dispoziţie face să dispară grijile, activează circulaţia sângelui şi facilitează digestia. Oamenii veseli dorm bine, sunt căutaţi şi au mulţi prieteni;iar aceia care au mulţi prieteni sunt mai puţin expuşi acceselor de deprimare şi neputinţă. Sociabilitatea creează voie bună şi armonie. Toate acestea consolidează tinereţea şi prelungesc viaţa. Creşterea e opusă bătrâneţii. Cine urmăreşte o continuă dezvoltare mentală, cu alte cuvinte, urmează o cale evolutivă, îmbătrâneşte mai încet decât acela a cărui creştere interioară s‑a oprit.

Atunci când sufletul nu se mai îmbogăţeşte, când idealurile sunt abandonate, când aspiraţiile se sting, atunci bătrâneţea survine.

Rugina şi stagnarea sunt marii duşmani ai tinereţii. A fi mereu activ înseamnă a‑ţi păstra tinereţea şi sănătatea. Dacă doriţi să nu îmbătrâniţi, menţineţi‑vă spiritul mereu ocupat cu gânduri noi şi pozitive. Interesaţi‑vă de tot ceea ce este nou şi bun. Nimic nu este mai îmbucurător şi nimic nu poate stimula vitalitatea mai mult decât vederea unui bătrân plin de speranţă, optimist care este vesel, mulţumit, încrezător în semenii săi şi care lucrează cu entuziasm din ce în ce mai bine.

Bătrâneţea ar trebui să fie îndeosebi puternică şi frumoasă. Omul viitorului va aduna mereu înţelepciunea şi puterea. Este o mare deosebire între coacera şi ofilirea fructului. O bătrâneţe normală este frumoasă, senină, plăcută, este un proces de îmbogăţire şi de îndumnezeire, un proces ale cărui flori sunt mai frumoase decât cele ale tinereţii.

Când vom înţelege acest mare adevăr faptul că sănătatea şi fericirea sunt fireşti vom fi în stare să ne împotrivim timpului şi să ne păstrăm tinereţea.

Drd. EconomistInginer   ROMULUS MODORAN

Is Michael Jackson alive? Polls online!

04/07/2009

sgc-legitimatieThere are some suppositions and confidential opinions on this issue on the net. What do you think? Is Michael Jackson alive?

 

 

Some time to found out somethinkg you  just need to ask! Leave a comment too!

Obama, speranta pentru toti!

20/01/2009

SGC 2002    Este emotionanta coeziunea americanilor in jurul noului presedinte. Obama este noul cuvant utilizat de americani pentru speranta. As indrazni sa cred ca alaturi de americani Brack  Obama reprezinta o speranta de mai bine pentru intrega lume.

Sunt foarte multe aspecte ale politicii internationale care ne influenteaza zi de zi existenta. De exemlu: criza economica, poluarea, accesul la resursele energetice, securitatea etc,etc,etc