Posts Tagged ‘EN 60898’

Analiza cerintelor din specificatiile tehnice emise de distribuitorii de energie electrica privind aparatajul de protectie by Klaxxy

10/05/2015

 Klaxxy

Periodic am avut dispute, intai cu unii clienti, apoi si cu reprezentantii unor societati de distributie a energiei electrice, privind aparatajul din BMP-uri. Cum la final nimeni nu a mai inteles nimic, iar lucrurile au ramas in specific mioritic („las’ ca merge si asa”, fara ca cineva sa priceapa ca, de fapt, operatia chiar era reusita, doar pacientul ramasese putin cam buimac), m-am hotarat sa incerc o alta abordare, in speranta ca cineva, candva, va intelege cum sta treaba in realitate.

Toti cei patru distribuitori de energie din Romania (Electrica, ENEL, E.On si CEZ) au emis propriile fise / specificatii tehnice privind conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca BMP-urile (Blocurile de Masura si Protectie – indiferent ca sunt monofazate, sau trifazate), ca elemente de interfata intre furnizor si client. Toate aceste documente incearca sa defineasca cat mai clar performantele cerute aparatajului de protectie din BMP. Incearca, dar nu prea reusesc decat sa mareasca confuzia, altfel generalizata in Romania in zona tehnica, confuzie marita si prin lipsa precizarilor, sau definitiilor clare.

Voi incerca in randurile urmatoare sa fac putina lumina in acest domeniu (recunosc, destul de arid), in speranta ca urmatoarele editii ale fiselor / specificatiilor tehnice vor fi ceva mai clare.

Constructia aparatajului de protectie de joasa tensiune (indiferent ca vorbim de MCB, MCCB, sau ACB) este normata de doua standarde care coexista, dar care, pe alocuri, se bat cap in cap (de altfel asta este o mare problema nu doar la noi, ci la nivel international – vezi un articol interesant pe aceasta tema

Primul este SR EN 60898-1:2004/A12:2009 (Aparate electrice mici. Intreruptoare automate pentru protecţia la supracurenţi pentru instalaţii casnice şi similare. Partea 1: Intreruptoare automate pentru funcţionare in curent alternativ).

Al doilea este SR EN 60947-2:2007/A2:2013 (Aparataj de joasa tensiune. Partea 2: Intreruptoare automate).

In toate cele patru specificatii tehnice de care am amintit, la rubrica “Standarde aplicabile” sunt mentionate, eronat, ambele acte normative, probabil din necunoastere, combinata cu dorinta celor care intocmesc astfel de documente de a nu scapa ceva esential. Parerea mea este ca prima specificatie tehnica din domeniu, emisa de Electrica in urma cu aproape 20 de ani (cu lipsurile ei, cauzate de o insuficienta cunoastere, la vremea aceea, a standardelor europene relevante), a fost luata ulterior ca model si, prin procedura binecunoscuta, de copy/paste (pentru asa ceva mai e nevoie si de creier, dar unii nu isi pun problema asta), eroarea s-a transmis pana azi.

Va prezint in continuare doar una dintre specificatiile tehnice, cu mentiunea ca toate specificatiile similare, de la cele patru societati de distributie din tara, arata identic:

Klaxxy fig1

Klaxxy fig1

Am luat doar cazul pentru aparataj specific la BMPM, dar situatia este identica si la BMPT.

Eroarea consta in lipsa definirii aparatajului. SR EN 60898 se refera la aparataj de protectie pentru instalatii casnice si similare. Asta inseamna ca este aparataj de interior, pentru tensiuni domestice (max 400V), conceput sa fie exploatat de personal neinstruit. In schimb standardul SR EN 60947-2 se refera la aparataj de protectie pentru mediul industrial. In principiu este vorba de aparataj care poate lucra in mediu exterior (cu variatii mai mari de temperatura si umiditate), la tensiuni mai mari (pana in 1kV), operabil de personal specializat. Deci prima eroare a specificatiilor tehnice este ca, punand ca referinte ambele acte normativ, nu precizeaza ce tip de aparate (unul, si numai unul!) trebuie folosite in BMP-uri.

Mai departe, in toate fisele / specificatiile tehnice se cere o putere de rupere a curentului de scurtcircuit de 10 kA (15 kA mai nou!). Bun, asa sa fie, dar dupa care standard?

Cele doua standarde, avand domenii de aplicare diferite, au si metodologii de incercari diferite. Din acest motiv, acelasi aparat, supus aceluiasi tip de incercare (curent de rupere), dar dupa metodologii diferite, conforme celor doua standarde, va duce la doua rezultate complet diferite.

Initial, producatorii de aparataj marcau aparatele cu un singur standard / valoare a curentului de rupere. S-a observat insa ca acest lucru nu este economic, intrucat constructia aparatelor este aceeasi, iar prin marcare cu un standard se elimina, practic, posibilitatea de a folosi aparatul in celalalt domeniu (casnic / industrial). Atunci au aparut alternative (marcare cu un standard pe capac si cu altul pe capacul lateral, sau pe spate), dar clientii cer ca, inainte de a pune sub tensiune aparatul, sa poata vedea, dintr-o privire, daca aparatul are, de exemplu, o putere de rupere de 6 kA, sau de 10 kA. Au fost cautate solutii, dar… nu au fost gasite. Solutia este ca utilizatorul sa aiba, cat de cat, habar de aceste probleme (mai ales daca vorbim de pesonalul “de specialitate” din societatile de distributie), doar ca acesta nu stie decat una: aparatajul sa fie conform fisei tehnice si sa aiba marcat in clar pe el curentul cerut, de 10 kA, sau, mai nou (doar la una din societatile de distributie) de 15 kA.

In filele de catalog, fabricantii de aparataj trec valori clare pentru fiecare standard in parte (evident, vorbim de acelasi aparat). Analizand cateva astfel de cataloage, vom vedea urmatoarele:

Fila de catalog pentru MCB de tip “pro M – S200”, fabricatie ABB:

Klaxxy fig2

Klaxxy fig2

Observam ca, pentru capacitatea de rupere la S 200, sunt date mai multe valori. Daca, de exemplu, valoarea pentru EN 60898 este de 6 kA, pentru EN 60947-2 sunt mai multe valori, functie de numarul de poli, acestea fiind cuprinse intre 10 kA si 20 kA. Similar pentru S 200 M, unde celor 10 kA masurati conform EN 60898, le corespund valori cuprinse intre 15 kA si 25 kA, masurati conform EN 60947-2.

La aparate MCB de tip NB1 de la Chint, prezentarea este si mai clara:

Klaxxy fig3

Klaxxy fig3

Problema, si aici, este ca pe aparat e marcata doar valoarea corespunzatoare unui singur standard.

Klaxxy fig4

Klaxxy fig4

Aceeasi situatie si la aparatele Eaton – Moeller:

Klaxxy fig5

Klaxxy fig5

Necazul apare cand clientii cer in mod imperativ ca inscriptia de pe aparate sa aiba valoarea impusa de specificatia tehnica. In ciuda multor ore de discutii, de foarte multe ori in trei (deci cu participarea personalului din societatile de distributie), nu reusesc sa ii conving ca, de fapt, aparatele sunt cele solicitate, doar ca trebuie cunoscuta coexistenta, de multe ori antagonica, a celor doua standarde.

Un aspect pe care eu nu l-am inteles este diferenta mare de valori. Dupa parerea mea, ar fi fost de asteptat ca standardul industrial sa fie mai dur, sa aiba metodologii de incercare mai restrictive. Cu toate astea, se poate usor observa ca valorile curentului de rupere „la tensiune maxima” (asa cum specifica ultimul tabel, cel de la Eaton), sunt substantial mai mari (avand in medie un factor de multiplicare cuprins intre 1,5 si 2) la incercarile conform standardului industrial – SR EN 60947-2.

O alta problema disputata este tensiunea nominala. Aparatele modulare MCB au, indiferent de standard si de producator, tensiunea nominala cuprinsa intre 230 V c.a. si 440 V c.a. Doar aparatele de tip MCCB (mai cunoscute drept aparate tip USOL) au tensiunea nominala mai mare, putand ajunge (functie de constructie) pana la 1000 V c.a. Dar specialistii, facand confuzie intre cele doua standarde si domeniile lor de aplicare cer, de regula, pentru BMP-uri (care sunt echipate cu MCB), o tensiune specifica MCCB-urilor, de 660V, valoare pe care nu am intalnit-o in nici un catalog de MCB.