Posts Tagged ‘educatie’

Comportamente din trenul vietii! by Romulus Modoran

30/08/2015

Modoran Romulus

Conform dicţionarului explicativ al limbii române semnificaţiile cuvântului comportament (comportamente, s.n.) sunt: 1. Modalitate de a acţiona în anumite împrejurări sau situaţii; conduită, purtare, comportare. 2. Ansamblul manifestărilor obiective ale oamenilor prin care se exteriorizează viaţa psihică.

În viaţă: „fii atent la gândurile tale, pentru că ele vor devenii cuvinte! Fii atent la cuvintele tale, pentru că ele vor deveni fapte! Fii atent la faptele tale, pentru că ele vor deveni obiceiuri! Fii atent la obiceiurile tale, pentru că ele îţi vor forma caracterul! Fii atent la caracterul tău, pentru că el va fi destinul tău!”

Deci, fii atent la comportamentul tău!

Învaţă să gândeşti pozitiv! Gândirea pozitivă conduce la o creştere extraordinară a eficienţei. Gândirea pozitivă face să iasă la iveală abiliăţti şi resurse personale nebănuite şi, totodată, menţine mintea în armonie, alungând teama, îngrijorarea şi neliniştea, care sunt inamicii succesului şi eficienţei. Ea aranjează mintea într-o stare de reuşită. Ascute simţurile şi le face mai pătrunzătoare. Gândirea pozitivă permite să te concentrezi asupra ţelului, în loc să vezi doar obstacolele din calea spre acel anumit scop. Omul care gândeşte pozitiv va transmite atitudinea sa întregului său grup. El va fi răsplătit cu entuziasm şi hotărâre, renăscute pentru atingerea scopurilor dorite.

“Când ţi se pare atât de greu,/ S-asculţi cum lumea te bârfeşte/ Atunci, ascultă sfatul meu…Zâmbeşte!”

Viaţa este plină de oportunităţi şi obstacole, miracole şi mistere, este un tren lung. “Un lung tren ne pare viaţa./ Ne trezim în el mergând,/ Fără să ne dăm noi seama,/ Unde ne-am suit şi când.”

Cât mai multe vagoane să fie pline cu amintiri frumoase, cu realizări, cu oameni cu suflet curat, blând şi îmblânzitor, cu iubire, cu copii, dar şi cu bătrâni plini de înţelepciune.

În vagonul cu amintiri să-ţi închipui că “eşti pe munte seara, stând singur să te rogi şi frumoase amintiri, de unul să invoci!”

Următorul vagon să fie plin cu roadele muncii, cum este “mărul de lângă drum şi fără gard, în ramurile căruia poame roşii ard.” Acolo să fie şi oameni generoşi, cu sufletul frumos şi care să îndemne pe ceilalţi călători să ia roade “fără sfială,/ Că n-o să dea la nimeni socoteală.”

Trenul vieţii ar fi sărac şi incomplet fără “iubire, ca un bibelou de porţelan, cu existenţa efemeră.” Să înserăm pe acest vagon următoarele versuri: “Păstrază-mă în ochii tăi/ Să fiu mereu cu tine./ Azi te iubesc mai mult ca ieri/ Şi mai puţin ca mâine.”

În vagonul copiilor să călătorească şi ce mici şi cei tineri ce privesc spre soare, frumoşi care mai de care. Ei vor avea grijă de ce le-au lăsat “străbunii şi tot ei vor sta în calea vânturilor şi furtunii.”

“Cine are părinţi, pe pământ nu în gând/ Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.” Este vagonul în care călătoresc fiinţele cele mai dragi, cei pe care, deseori, în special atunci când o ducem bine, îi uităm. Depinde de comportamentul fiecăruia.

Romulus Modoran

Psihologia poporului român by Romulus Modoran

23/08/2015

Modoran Romulus Prietenul nostru dl Romulus Modoran ne propune o tema foarte interesanta interesanta:

În om este atâta realitate câtă este în el energie de muncă” – Constantin Rădulescu Motru.

Constantib Rădulescu Motru, reprezentant de seamă al şcolii filozofice româneşti, gânditor cu formaţie enciclopedică, savant, dar şi remarcabil dascăl şi promotor al noului în educaţie şi învăţământ, născut la data de 15 februarie 1868 în Butoieşti, judeţul Mehedinţi şi decedat la data de 06 martie 1957 în Bucureşti, rămâne una dintre personalităţile de prim rang din istoria României moderne. A fost un filozof, psiholog, pedagog, om politic, academician şi preşedinte al Academiei Române(1938-1941). Autor a multor cărţi de filozofie şi psihologie. Este crezul unei vieţi închinate adevărului şi binelui, o viaţă pilduitoare pentru generaţia de azi şi pentru generaţiile de mâine.

Preocupările marelui filozof au fost, însă, afirmarea culturii române moderne, cunoaşterea specificului spiritualităţii noastre şi afirmarea personalităţii acesteia în contextul istoriei universale. Psihologia socială, afirma C. R. Motru, are drept scop să determine şi să explice însuşirile sufleteşti ale unei populaţii, însuşiri sufleteşti condiţionate de trei factori principali: de fondul biologic ereditar al populaţiei, de mediul geografic şi de caracterele instituţionale dobândite în timpul evoluţiei sale istorice. Nu toate populaţiile sunt capabile de cultură naţională.

Populaţiile care se ridică la o cultură naţională au în ele particularitatea de a-şi cristaliza experienţa istorică în instituţii de natură spirituală care, odată înrădăcinate, preiau conducerea vieţii lor sufleteşti. Fiecare popor cult îşi are structura şi evoluţia sufletească proprii sieşi, îşi are destinul său. Redăm câteva date privitoare la însuşirile sufleteşti ale poporului român, sub aspectul vieţii sale economice şi sociale, aşa cum arăta marele filozof.

Individualismul sufletului românesc. Românului nu-i place tovărăşia. El vrea să fie de capul lui, stăpân absolut la el în casă, cu o părticică de proprietate cât de mică, dar care să fie a lui. Cu timpul, acest individualism românesc poate fi educat şi transformat într-un individualism creator de instituţii.

O altă caracteristică a sufletului românesc este neperseverenţa la lucru început. Românului îi este greu până se apucă de ceva că de lăsat se lasă uşor. Omul din Apus face opere durabile, pe când românul improvizeză. Neperseverenţa la lucru şi-a făcut apariţia în secolul al XIX-lea odată cu apariţia mulţimii de politicieni şi slujbaşi la stat. S-au făcut din politică şi din slujbă profesiuni de muncă uşoară. Perseverenţa la lucru se obţine prin selecţia corespunzătoare a candidaţilor la profesiune. Unde profesiunile se ocupă fără astfel de selecţie, avem de-a face cu neperseverenţa la lucru. La noi, acesta a fost cazul.

Totuşi, românul este prin natura sa ereditară, perseverent la lucru, cum este şi răbdător, conservator, tradiţionist, dar această natură ereditară a lui a fost pervertită de o greşită viaţă instituţională. El este neperseverent fiindcă instituţiile statului l-au obligat la improvizaţii. Sufletului românesc i s-au mai atribuit încă alte multe caracteristici.

S-a spus că este nedisciplinat în ceea ce priveşte munca pe terenul economic. Pe când celelalte popoare din Apus păstrează muncii un ritm regulat, ca de ceasornic, poporul român cunoaşte munca dezordonată.

Românul nu munceşte metodic, ci în salturi. Pe lângă aceste caracteristici nefavorabile, sufletului românesc i se atribuie şi caracteristici favorabile. Se spune despre el că este primitor, tolerant, iubitor de dreptate şi adevăr, religios.

Trebuie să decidem ce tip de cultură formăm poporului român. Este un proces de lungă durată şi nu mai amână întârziere. Ştim că numărul responsabilităţilor indică nivelul culturii. Sufletul omenesc cunoaşte dorinţa de a consuma înainte de a o cunoaşte pe cea de a produce. Dorinţa de a produce vine cu anevoie şi cu mari sacrificii. Înfrângerea apetiturilor vine numai treptat, odată cu răspândirea culturii, cu obişnuinţa suportării îndatoririlor sociale.

Românul nu fuge de muncă, dar vrea o muncă în condiţii speciale, vrea o muncă fără liberă concurenţă, care să se răsplătescă nu după produsul ei, ci după intenţiile lucrătorului.

Omul de caracter, la români, nu este acela care e consecvent cu sine însuşi, ci acel care n-a ieşit din cuvântul grupului, adică acela care a urmat totdeauna clopotul turmei. Nu este vorba cum sună clopotul. A sunat, ai fost prezent, atunci eşti om de caracter. Cel mai anonim dintre anonimi, intrat în politică, devine dintr-odată „om mare”. Mare a devenit şi Ion, mare a devenit şi Gheorghe, mare a devenit şi Petre. S-a zăpăcit aproape tot neamul că prea are mulţi „oameni mari”.

Noi cei mici şi prea neînsemnaţi dorim: un stat care să nu mai fie proprietatea unora; criteriul de selecţie să fie talentul şi competenţa; intransigenţă morală; să eradicăm politicianismul, dezbinarea şi viclenia; să pregătim ogorul în care seminţele mirabile să de roade. „Tu doreşti, dar EI întreabă/ Omule n-ai altă treabă?”

Romulus Modoran

Îndemn la simplitate by Romulus Modoran

23/08/2015

Modoran Romulus Prietenul nostru Romulus Modoran ne transmite un „indemn la simplitate”:

„Iubire, virtute, geniu, adică tot ceea ce onorează pe om, au fost mai întotdeauna prigonite de om”. (Doamna De Stael scriitoare franceză) 1766-1821.

Sunt oameni care nu simt unul făţă de altul decât indiferenţă. Relaţiile dintre ei încep cu o minciună şi tot cu o minciună se va sfârşi. Ei sunt dintre aceia care nu cunosc niciodată pe nimeni şi nimeni nu-i cunoaşte. Ei doresc toate onorurile, chiar şi pe cele care nu există, iar pe ceilalţi îi tratează cu dispreţ, ca pe ultimii oameni. “Pretindem şi cerem”, acesta este sloganul lor.

În setea sa de progres şi de civilizaţie materială omul s-a transformat, adică a pus pe primul loc ceea ce este secundar înaintea esenţialului. Omul de astăzi este o fiinţă artificială. Complexitatea omului de astăzi nu înseamnă distincţie în înţeles de superioritate, complexitate în înţeles de adâncime şi frumuseţe interioară.

“Omul modern” este avid după putere şi are o sete permanentă de a se îmbogăţi. Educaţia a fost făcută în raport cu unele valori la modă şi nu în raport cu valorile spirituale şi de performanţă. “Omul civilizat” este în genere înclinat să trăiască mai mult prezentul. Principiile după care acţionează nu au nimic comun cu morala şi etica. A fura, a exploata şi a manipula pe cei slabi, a deveni sclavul banului, nemunca şi lipsa de educaţie, petrecerile frecvente sunt, doar, câteva dintre preocupările “omului modern, civilizat”. Ce va fi mâine nu-l interesează pe acest om: “vom trăi şi vom vedea”. Preocupat de ceea ce nu-i firesc, renuntând la ceea ce îi este esenţial, şi-a pierdut adevărata frumuseţe şi tărie, şi-a pierdut tot rafinamentul intelectual şi estetic.

Ce înseamnă a fi cult, distins şi liber de elementele inutile? Să ajungi să-ţi exprimi esenţa? Înseamnă a fi un “om simplu”. Nefiind legată de poverile podoabelor inutile, simplitatea dă omului un echilibru interior, o tărie şi o mare stăpânire de sine. “Omul simplu” rămâne cu sine, curat şi întreg, liber de elementele inutile, adăugate, exterioare. “Omul simplu” trăieşte viaţa firesc şi esenţial. Simplitatea este starea morală prin care o seamă de taine ni se deschid. Sensul vieţii este înţeles mai uşor de “omul simplu” decât de “omul complicat”. Cel care trăieşte cu adevărat în simplitate ajunge să trăiască în lumină şi frumuseţe. “Omul simplu” ajunge să cunoască adâncurile, să cuprindă lumea şi să se înrădăcineze în loc rodnic. Liber de orice povară morală sau materială el merge pe căile fireşti ale omeniei. Cugetul şi fapta nu sunt legate de lucruri slabe, ci de tării ascunse. Bucuria trăirii în simplitate poate fi înţeleasă din libertatea şi rodnicia pe care o câştigă omul. “Omul simplu” este o făptură vie; o făptură de mare plinătate şi echilibru interior.

Trăim într-o lume diversificată, dar pentru a supravieţui este nevoie de înţelegere, de credinţă; este nevoie să devenim „oameni”.

„Omul simplu” respectă familia, fiindcă numai familia ne oferă realizarea în viaţă, că numai în familie ne bucurăm de clipe frumoase, de respect şi iubire. Şi, că numai familia leagănă toate tristeţele şi usucă lacrimile singurătăţii.

 

Romulus Modoran

Spune Adevarul by Romulus Modoran

20/12/2011

 

 

 

Sensul vieţii este să spunem adevărul şi să schimbăm viaţa celor suferinzi. Datoria şi responsabilitatea noastră este de a ajuta generaţiile viitoare. Cu cât vor exista mai multe voci care spun adevărul, cu atât mai mare va deveni şansa de schimbare. Trebuie să transformăm persoane, să le schimbăm viaţa. Din neputincioşi şi dependenţi, să devină stăpâni pe ei, independenţi şi cu o minte ascuţită. Dacă le oferi oamenilor posibilitatea de a-şi atinge potenţialul, poţi rezolva multe probleme. Când le dai de mâncare celor flămânzi, ei spun că eşti un erou. Când îi întrebi de ce sunt flămânzi, spun că eşti comunist. Din păcate, societatea noastră a creat oameni flămânzi şi neputincioşi. De aceea, se impune un proces de schimbare şi transformare a generaţiilor următoare, care să devină stăpâne pe propriile vieţi, datorită educaţiei, viziunii şi creativităţii. E un proces de reevaluare şi de recăpătare a încrederii în sine, de descoperire a propriilor talente şi abilităţi, de a privi lumea cu alţi ochi.

Dacă vrei să schimbi ceva, o poţi face. Nu poţi să fii pasiv. Pentru că nu poţi spune: „Nu fac asta pentru că oricum nu se schimbă nimic”. Dacă adopţi o astfel de atitudine, atunci chiar nimic nu se va schimba niciodată. Totul pleacă de la individ, de la întrebarea: ce consecinţe pot avea acţiunile mele? Perioadele de mare dificultate sunt şi perioade de mare câştig şi putere. Să ne concentrăm asupra promovării valorilor umane. Când valoarea umană nu contează pentru cei care administrează guvernele, sau lucrează în domeniul economic atunci corupţia şi sărăcia se înmulţesc.

Oamenii să se informeze, să ştie să întrebe, să vrea să înveţe, să aibă putere, să-şi conducă singuri viaţa, şi că a face bine este singurul lucru logic. Globalizarea este o bestie cu faţă umană care oferă o prosperitate de neimaginat celor educaţi şi celor din familii bune, în timp ce împarte numai suferinţă şi disperare celor mai săraci din lume. Pentru unii, noul sistem economic înseamnă minimalizarea costurilor de producţie şi maximizarea profitului; pentru mulţi alţii, înseamnă confruntarea cu sfârşitul siguranţei oferite de acelaşi loc de muncă, devenind martorii reapariţiei aşa numitelor „ateliere” în care oamenii muncesc peste program şi în condiţii inumane. În epoca cinismului şi lăcomiei, toate ideile juste sunt nepractice. Nu mai avem dreptul să fim pasivi. Dacă nu începem să acţionăm acum, generaţia următoare va moşteni eşecul nostru în a produce schimbarea. Noi trăim foarte izolaţi de disperarea, durerea, chinul şi suferinţa celor din jur. A accepta ca oamenii să fie nedreptăţiţi, înseamnă să nu dai dovadă de omenie. Comunităţile nu trebuie să tolereze un astfel de comportament. Pentru că dacă îl vor tolera, el va constitui un teren fertil în care vor fi plantate seminţele distrugerii. Trebuie să restaurăm încrederea în cadrul societăţii civile pentru ca oamenii să creadă că, şi în cele mai dificile circumstanţe putem reuşi.

Nimeni nu are  nevoie de adevăr mai mult decât cei oprimaţi. Nu poţi să reduci pe cineva la tăcere prin forţă. Adevărul, dreptatea şi compasiunea vor prevela, indiferent cât de puternici sunt unii, indiferent cât de rea este situaţia. În familie să fim educaţi să alegem între bine şi rău şi că oamenii trebuie trataţi corect. Mă gândesc la copiii de azi, care au nevoie de vocile noastre, de ajutorul nostru. ( Copilul este centru vieţii mele. Centru centrului meu). Nu mai avem dreptul să nu luam atitudine. Relaţiile noastre cu cei din jur ne afectează destinul. Este important să-i ajutăm pe cei marginalizaţi, pe cei care sunt uitaţi. Nimănui nu le pasă de ei. Nimănui. Nu este nicio glorie să înjoseşti oamenii. Nu există glorie în persecuţie. Aceasta este lecţia cea mai importantă.

Există o competiţie universală între bine şi rău. Şi eu cred că, în cele din urmă, binele va învinge răul. Dar binele nu poate învinge răul prin retragerea din calea lui. Binele trebuie să înfrunte răul.

Educaţia m-a învăţat că, şi la bine şi la rău, trebuie să înfrunţi problemele şi să nu fugi de ele. Trebuie să fii înarmat tot timpul cu o busolă care să-ţi arate calea cea bună. Să tii cont de puterea celor lipsiţi de putere. Societăţile bazate pe adevăr trebuie să se confrunte cu reconstrucţia morală.

Să avem credinţa că lăsăm copiilor noştri cea mai bună Românie, la creerea căreia am contribuit şi noi. Deşi imaginea e destul de sumbră, există şi raze de lumină. Sunt convins că dacă nu ne salvăm copiii, nu vom fi în stare să ne salvăm nici pe noi înşine. Nu pot să cred că Dumnezeu ne-a dat toată această bogăţie, iar noi nu reuşim să avem grijă de cei mai vulnerabili dintre noi.

„Dacă nu poţi să fugi, mergi; dacă nu poţi să mergi, târăşte-te, dar nu te opri”.

      Trebuie să schimbi lucrurile.

Romulus Modoran

Aveti 50 de ani? by Romulus Modoran

16/08/2010

AVEŢI 50 DE ANI

VĂ CONSIDERAŢI BĂTRÂN ?

Dumneavoastă trebuie să vă raportaţi mai mult la nou, la flexibilitate în gândire,să fiţi vesel şi mereu printre tineri,să fiţi sociabil şi să vă hrăniţi spiritual. Astfel totul va merge bine. Evident vârsta înaintează, dar vă veţi simţi mereu tânăr, procedând în acest fel.

Odată cu trecerea timpului chiar şi cei mai bogaţi oameni din lume sunt gata să‑şi ofere averea în schimbul câtorva ani de tinereţe. Oricare ar fi dorinţele şi ambiţiile noastre, totuşi nimic nu ne este mai scump decât viaţa. Toţi oamenii se tem de semnele bătrâneţii, dorindu‑şi să rămână mereu tineri şi activi. Cu toate acestea, cei mai mulţi oameni nu au deloc grijă să‑şi păstreze puterile. Ei violează legile vieţii, compromiţându‑şi vitalitatea şi trăind anarhic, mirându‑se apoi că nu mai dispun de aceeaşi forţă.

Dacă ne‑am strădui la fel de mult să ne păstrăm tinereţea pe cât ne străduim pentru a câştiga bogăţii, am trăi cu mult mai mult. Este ciudat, că deşi ne agăţăm cu disperare de viaţă, ne‑o scurtăm singuri prin modul nostru de a trăi.

Atunci când începem să ne gândim la bătrâneţe şi ne lăsăm copleşiţi de teama simptomelor ei, îmbătrânim zilnic mai mult decât este firesc. Oricine are puterea să‑şi prelungească viaţa dacă înţelege principiul fundamental care stă la baza longevităţii.

O perfectă sănătate, vioiciune şi vigoare nu sânt posibile pentru cel care devine sclavul convingerii că a început să coboare ştacheta, îndepărtându‑se de idealul său că decade , că îi slăbesc forţele. Prin gândurile sale negative omul îşi construieşte singur bariere de netrecut.

Mulţi oameni nu‑şi dau seama că atitudinea şi forţa gândirii este o energie creatoare care produce fără întrerupere rezultate concrete, palpabile, fie în bine, fie în rău. Atitudinea mentală contrară tinereţii creează în noi condiţiile de manifestare ale bătrâneţii. Dacă trăim însă cu gândul tinereţii, dacă ne imaginăm mereu acest proces de întinerire, de reînoire, care se desfăşoară permanent în toate celulele corpului nostru, bătrâneţea ne va învinge cu greu şi foarte încet.

Cel care nu vorbeşte decât de vârstra lui şi numai în acest mod: “când ai trecut de 60 de ani nu mai poţi face nimic ca mai înainte”; gândind mereu astfel a şi început , într‑ adevăr, să îmbătrânească.

“Dacă la 35 de ani te aştepţi mereu să îmbătrâneşti, la 55 de ani vei fi bătrân, deoarece spiritul concretizează în materie ceea ce‑l preocupă ca ideie.”Decăderea începe chiar în clipa în care consideraţi că trebuie să înceapă. Un spirit tănăr se manifestă însă şi în corp.

Una dintre cele mai dezastroase idei care guvernează mentalitatea oamenilor este aceea că decăderea este fatală pe la vârsta de 45‑50 de ani. Şi totuşi nu este admisibil ca cea mai evoluată fiinţă a creaţiei să înceapă să decadă tocmai atunci când începe să înţeleagă şi să trăiască mai complet şi mai înţelept.

Omul a fost făcut să ajungă mai târziu la maturitatea forţei, utilităţii şi a înţelepciunii sale.Nu este posibil să fi fost în planul creaţiei ca fiinţa umană să degenereze la 50‑60 sau 70 de ani, când încă nici la 30 de ani nu şi‑a atins maturitatea. Această proporţie între timpul necesar pentru a ajunge la maturitate şi vârsta decăderii nu are analogie cu proporţia nici unei alte specii de vieţuitoare din regnul animal sau vegetal. Animalele trăiesc de patru sau chiar de şase ori mai mult decât timpul necesar maturizării.

Este oare posibil ca cea mai înaltă operă a Creatorului să nu trăiască nici dublul timpului necesar dezvoltării sale? Omul ar trebui să fie la 50 de ani în primăvara puterii sale şi abia după 75 de ani să‑şi înceapă declinul.

Celebrul medic englez Şir Herman Weber spunea că aproape toţi oamenii ar putea să ajungă la vârsta de 100 de ani. Experinţa, învăţătura şi înţelepciunea acumulate în timpul tinereţii şi maturităţii îl fac pe cel care a dus o viaţă armonioasă să fie capabil să realizeze într‑un singur an, între 60 şi 70 de ani, mai mult decât în zece ani ai tinereţii.

Poetul Stredman spunea:”Nu poţ să înţeleg de ce oamenii şi‑au fixat vârsta de 70 de ani ca limită de viaţă! Cinci sute de ani abia ar fi destul! Primii 50 de ani să călătoreşti, apoi 50 de ani să fii om de ştiinţă apoi 50 de ani om politic şi pe urmă vânător, scriitor, poet, om de lume. Cine nu şi‑ar dori aceasta? Eu mărturisesc că după toate acestea aş vrea să fac o călătorie pe alte planete”.

Nimeni nu îmbătrâneşte înainte de a‑şi pierde interesul pentru viaţă, înainte de a se fi închistat sufleteşte. Atât timp cât păstrezi contactul cu viaţa, spiritul nu poate îmbătrânii .

Un om este bătrân, indiferent câţi ani are, atunci când nu mai simte nimic tinereşte.

Faptul că noi gândim că energia, puterea şi voinţa noastră trebuie să înceapă să decadă de la o anumită vârstă, dinainte fixată, are asupra organismului o influienţă dezastruoasă. Este aproape imposibil să trecem dincolo de limitele pe care singuri ni le‑am fixat sau să înfăptuim ceea ce considerăm că nu suntem în stare să realizăm.

Ne orientăm cu gândul către bătrâneţe şi vom merge pe acest trist drum al neputinţei până la capătul său, dacă nu avem inteligenţa de a ne reîntoarce cu mintea şi prin atitudinea lăuntrică spre tinereţe.

Îndată ce aţi acceptat gândul că îmbătrâniţi, încep să se arate şi semnele bătrâneţii. Dimpotrivă, mentalitatea tinereţii prezentă mereu în minte,se va manifesta şi în corpul vostru, generând armonie,supleţe, frumuseţe şi împiedicând ridurile şi oboseala să îşi pună amprenta asupra voastră.

Un lucru este cert: nu suntem diferiţi de convingerile noastre. Medicul va menţine cu greu în viaţă pacientul care este convins că va muri în curând. Starea organismului este strâns legată de dominanta gândurilor şi convingerilor noastre.

Sunt persoane convinse că nu vor depăşi o anumită vârstă şi care, cu câţiva ani înaintea termenului pe care singure şi l‑au fixat, au început să lichideze conştiincios toate legăturile cu viaţa.Credinţa lor profundă s‑a înfăptuit.Puţin după scadenţă au murit.Asemenea prejudecăţi asupra vieţii sunt cu atât mai periculoase în cazul acelora care duc o viaţă uniformă şi monotonă. Viaţa trăită fără variaţii, aceeaşi zi de zi şi an de an, osifică gândirea. Şi această osificare mentală determină osificarea fizică. Apare mai întâi o slăbire a forţei mentale şi apoi o înţepenire a articulaţiilor. Ridurile apar mai întâi în gândire şi apoi pe chip.

Variaţia este o necesitate a tinereţii şi tinereţea se menţine prin variaţie; înţelegerea mai profundă şi o viziune mai optimistă asupra vieţii, o muncă raţională şi rodnică, o filosofie mai veselă, mai multă igienă psihică au prelungit media de viaţă a ultimelor decenii.

Urmărirea unui scop nobil prelungeşte viaţa.Am fost creaţi ca să săvârşim ceva în lumea aceasta şi în primul rând pe noi înşine. Nimic nu omoară mai repede tinereţea decât lenea sau activitatea împrăştiată, fără scop.Vaporul care stă în port putrezeşte mai repede decât acela care călătoreşte fără odihnă.

Facultăţile creierului, ca şi organele neîntrebuinţate, îmbătrânesc mai repede decât facultăţile şi organele aflate mereu în acţiune. Nu este dificil să‑ţi împrospătezi gândirea şi să‑ţi întinereşti spiritul; este suficient dacă ai în minte gândul cel bun şi înţelept asupra vieţii. Totuşi, este necesară o atenţie neîntreruptă, perseverenţă conştientă şi o hotărâre neclintită.

Dacă doriţi să fiţi tineri trebuie să vă vizualizaţi cu încredere întinerind; procedând astfel veţi genera o refacere constantă a celulelor trupului şi nu un proces de îmbătrânire.

Credeţi în viaţă şi trăiţ‑o, credeţi în tinereţe şi trăiţi‑o, simţiţi‑o şi faceţi ca ea să se manifeste în toţi porii fiinţei voastre.

Închideţi cu hotărâre uşa tuturor duşmanilor tinereţii, tuturor gândurilor care vă pot îmbătrâni.Uitaţi întâmplările neplăcute, evenimentele dureroase, iertaţi‑vă duşmanii. Având o gândire armonioasă vă veţi păstra tinereţea veţi trăi mai mult.

Viaţa de familie este şi ea un puternic mijloc de prelungire a vieţii atunci când este fericită; micile fricţiuni zilnice uzează însă mult tinereţea. Armonia fizică nu poate fi păstrată decât prin armonia gândirii.

Un poet englez, ajuns la 105 ani, afirma că şi‑a prelungit viaţa impunându‑şi să nu se gândească la nimic neplăcut după ora 9 seara. Grijile care ne frământă chiar şi în timpul somnului îmbătrânesc organismul, otrăvind sângele şi stânjenind acel proces mental de regenerare care vizează restabilirea armoniei generale în trup şi suflet.

Echilibrul şi pacea interioară a multor oameni au fost perturbate numai pentru că n‑au ştiut să evite nici în somn preocupările neplăcute; înainte de a dormi trebuie să ne orientăm către gânduri vesele şi încurajatoare. Dacă am avut greutăţi în timpul zilei, nu trebuie să ne culcăm înainte de a alunga din minte tot ceea ce ne‑a iritat şi supărat.

Mai bine amânaţi să vă culcaţi decât să adormiţi fără a vă redobândi armonia şi pacea sufletească care restabileşte echilibrul forţelor în timpul somnului.

Inteligenţa şi gândirea înţeleaptă pot înlătura multe din cauzele care ne scurtează viaţa.Dacă omul ar fi destul de înţelept şi‑ar putea păstra tinereţea şi sănătatea chiar şi 100 de ani.

Oamenii care au avut acces la o anumită cunoaştere ştiu să se elibereze de o mulţime de slăbiciuni mentale, care îi ucid înainte de vreme pe cei ignoranţi. O viziune mai largă asupra vieţii ne pune mai la adăpost de micile mizerii trupeşti decât o perspectivă îngustă, centrată pe preocupări meschine şi mărunte.

O viaţă simplă, dar însufleţită de un ideal înalt, măreşte longevitatea. Oamenii dăruiţi lui Dumnezeu, prin preocupările lor sublime, prin viaţa lor eliberată de egoism şi dedicată aproapelui lor cu o totală dăruire de sine, se bucură implicit de o viaţă îndelungată

Aspiraţiile sunt precum un tonic, ele ascut atât facultăţile minţii cât şi funcţiunile organelor. Echilibrul şi seninătatea sunt prietenii tinereţii, deoarece ele împrospătează vitalitatea trupului. Ne păstrăm tinereţea trăind cât mai mult împreună cu cei tineri, deoarece veselia, înflăcărarea şi spontaneitatea lor sunt molipsitoare.

Hotărâţi‑vă să fiţi aşa cum eraţi atunci când nu vă contestaţi tinereţea, îmbrăcaţi‑vă cât de tinereşte vă îngăduie vârsta şi demnitatea.Nu vă târâţi picioarele; mergeţi drept cu pas elastic, întreţinându‑vă căldura inimii prin iubire, altruism şi bunăvoinţă.

Nu vă fixaţi gândul asupra slăbiciunilor voastre; acestea vă pot înfluienţa negativ.

Este de o importanţă covârşitoare să cultivaţi tot ce vă poate menţine spiritul vioi şi tânăr. Nu luaţi viaţa în tragic, ci învăţaţi să apreciaţi ceea ce ea vă aduce, căci considerând că ea vă oferă prea puţine bucurii, veţi îmbătrânii prea repede.

Glumele inocente şi pline de umor ne întineresc, alungând semnele decreptitudinii. Gluma este sora tinereţii. Pentru a avea o sănătate bună, avem nevoie de un spirit vesel.

Atitudinea mentală aspră, rea, critică, înăcreşte sufletul, secretăm otrăvuri care ne invadează fiinţa şi ne distrug sănătatea şi fericirea. Este uşor de constatat că oamenii întunecaţi sunt prea sumbrii şi că cei egoişti îmbătrânesc mai repede. Şi în plus, asemenea persoane nu sunt privite cu plăcere, nu atrag pe nimeni şi astfel sunt înconjurate de singurătate.

Buna dispoziţie face să dispară grijile, activează circulaţia sângelui şi facilitează digestia. Oamenii veseli dorm bine, sunt căutaţi şi au mulţi prieteni;iar aceia care au mulţi prieteni sunt mai puţin expuşi acceselor de deprimare şi neputinţă. Sociabilitatea creează voie bună şi armonie. Toate acestea consolidează tinereţea şi prelungesc viaţa. Creşterea e opusă bătrâneţii. Cine urmăreşte o continuă dezvoltare mentală, cu alte cuvinte, urmează o cale evolutivă, îmbătrâneşte mai încet decât acela a cărui creştere interioară s‑a oprit.

Atunci când sufletul nu se mai îmbogăţeşte, când idealurile sunt abandonate, când aspiraţiile se sting, atunci bătrâneţea survine.

Rugina şi stagnarea sunt marii duşmani ai tinereţii. A fi mereu activ înseamnă a‑ţi păstra tinereţea şi sănătatea. Dacă doriţi să nu îmbătrâniţi, menţineţi‑vă spiritul mereu ocupat cu gânduri noi şi pozitive. Interesaţi‑vă de tot ceea ce este nou şi bun. Nimic nu este mai îmbucurător şi nimic nu poate stimula vitalitatea mai mult decât vederea unui bătrân plin de speranţă, optimist care este vesel, mulţumit, încrezător în semenii săi şi care lucrează cu entuziasm din ce în ce mai bine.

Bătrâneţea ar trebui să fie îndeosebi puternică şi frumoasă. Omul viitorului va aduna mereu înţelepciunea şi puterea. Este o mare deosebire între coacera şi ofilirea fructului. O bătrâneţe normală este frumoasă, senină, plăcută, este un proces de îmbogăţire şi de îndumnezeire, un proces ale cărui flori sunt mai frumoase decât cele ale tinereţii.

Când vom înţelege acest mare adevăr faptul că sănătatea şi fericirea sunt fireşti vom fi în stare să ne împotrivim timpului şi să ne păstrăm tinereţea.

Drd. EconomistInginer   ROMULUS MODORAN