Posts Tagged ‘criza’

Indignarea sterila, ipocrizia si demagogia stimulente ale perpetuarii crizei economice.

07/12/2010

 Cu cat ne adancim in cariza cu atat sunt mai virulente accesele de indignare. Prolifereaza emisiunile TV bazate pe indignare impotriva crizei. Unele s-au permanentizat. Multi politicieni considera ca e de datoria lor sa isi strige public indignarea.

Partea proasta este ca aceasta indignare este sterila, este doar de fatada nu e urmata de actiuni concrete nu e insotita de alternative reale.

Peste tot se vorbeste de promovarea investitiilor ca un panaceu universal pentru criza si totusi nu se depaseste acest nivel declarativ nu sunt identificate acele investitii capabile sa reporneasca economia nationala.

In acest articol mi-am propus sa pun in discutie cateva caracteristici pe care ar trebui sa fie urmarite atunci cand se propun/analizeaza/aproba finatarea unor investitii publice.

In principiu orice investitie ca de altfel orice achizitie oricat cat de „colorata” ar fi sustine niste locuri de munca. Problema este ca trebuie finantate acele investitii care asigura si o forma de recuperare a banilor si care reduc costuri neperformate contribuabililor.

Sa luam in discutie trei tipuri de investitii:

  1. retele de apa
  2. drumuri
  3. modernizare spitale

In primul caz vorbim de cresterea nivelului de trai. S-au vazut insa cazuri in care banii s-au ingropat in pamant pentru ca populatia nu a  putut plati costul productiei si distributiei de apa potabila. In aceste conditii beneficiarii gurii de oxigen sunt: constructorii si  furnizorii de materiale. Aici e de discutat daca cerintele caietului de sarcini pot viza materiale produse in tara sau numai materiale de import (caz in care banii se reintorc poate la cei care ne-au imprumutat, fara sa lase in urma premise de relansare economica ci doar dobanzi si obligatii de plata. Pentru straini e minunat isi investec in propria lor economie nationala si in plus mai colecteaza si dobanzi de la noi!). Daca lucrurile pot fi prezentate/ analizate din alta perspectiva care dovedeste ca exista o forma palpabila de recuperare a investitiei atunci este extraordinar. Respectiva investitie trebuie facuta.

In al doilea caz lucrurile sunt discutabile. Daca vorbim de o ulita beneficiarii imbunatatirii nivelului de trai pot fi 10-20 familii iar gura de oxigem mentionata mai sus are si ea un impact limitat. Nu se poate pune in discutie recuperarea investitiei.

Daca vorbim inasa de un drum care:

  • scurteaza distante (reduce costurile neperformate la contribuabilii agenti economici si mareste baza de impozitare),
  • mareste viteza de transport (reduce costurile neperformate la contribuabilii agenti economici si mareste baza de impozitare),
  • scade uzura mijloacelor de transport (…=mareste baza de impozitare)
  • asigura premise pentru dezvoltarea unor activitati productive ( = mareste baza de impozitare = conditii de recuperare a investitiei)

se pot identifica caile de recuperare a investitiei se pot identifica beneficiarii se pot identifica contribuabilii care prin imbunatatirea conditiilor de desfasurarea afacerii vor asigura recuperarea investitiei publice.

Lucrurile, de la caz la caz pot sa fie si mai focalizate. De ex daca vorbim de o zona turistica. Trebuie doar stabilita pe baze obiective legatura de cauzalitate dintre investitia in drum si cresterea numarului de clienti. Mai mult ar trebui sa discutam de un plan de afaceri integrat, zonal care sa sustina un veritabil parteneriat public – privat. Statul investeste in infrastructura iar agentii economici investesc in activitatile productive si in final reintorc statului impozitele pe profit  prognozate.

Problema este ca succesul analizei de rentabilitate consta in seriozitatea cu care este facuta analiza. Daca se face formal rezultatul este nul. Pe de alta parte ar trebui sa existe si consecventa  conduitei investitionale generale care sa se bazeze de fiecare data pe identificarea investitiilor creditate cu sanse reale de recuperare si in plus organismele statului cu atributii fiscale trebuie sa asigure feedbak-ul necesar constatarii/confirmarii recuperarii investitiei.

Sa vorbim de o investitie intr-un spital. Chiar si aici ar trebui sa vorbim de rentabilitate cu toata decenta si tactul necesar. O investitie in spital pe langa tintele indreptatile legate de confort si siguranta sanitara trebuie sa asigure / sa vizeze tinte de rentabilitate: reducerea costului asociate unor proceduri, cresterea numarului de pacienti tratati, reducerea numarului de zile de spitalizare,  asigurarea unei densitati rationale a utilajelor scumpe si/sau cu grad de utilizare mai redus asigurarea unei proportii cat mai bine justificata statistic intre spitalele tip policlinica si cele specializate pe anumite proceduri/afectiuni etc.

Activitatea intr-un spital trebuie si poate fi privita ca o activitate care poate fi supusa regulilor de eficienta economica valabile in orice activitate productiva. In acest caz nu putem vorbi in acelasi timp de pretentii legate de calitatea actului medical si de conditii de spitalizare si de proasta administrare a activitatii. Medicii nu se pot plange de subfinantare si in acelasi timp sa desfasoare si activitati private care fac concurenta neloiala spitalului. Personalul sanitar trebuie platit  foarte bine insa si prestatia si dedicarea trebuie sa fie pe masura astfel incat activitatea pe langa caracterul de utilitate publica sa devina si eficienta economic.

Daca ar fi sa impingem lucrurile la extrem acum in spital se fac analize preliminare suportate de Casa de Sanatate si programari la cabinetele particulare unde in final pacientul e tratat si isi plateste tratamentul. In spital medicul e platit de stat sa isi faca programarea clientilor proprii.

Desigur ca realitatea nu este asta! Dar suntem pe aproape. In realitate exista si a treia cale pacientul plateste si e tratat pe loc fara alte programari si fara sa fie nevoie ca medicul sa aiba si cabinet particular. Exista solutii corecte, decente, care sa dea satisfactie si pacientilor si medicilor si sa permita intarirea de ansamblu a sistemului sanitar? Cu certitudine exista aceste solutiii!

Pastrandu-ma pe subiectul angajat cred ca in sectorul bugetar exista multe entitati a caror activitate se poate regasi in performatele economiei nationale. Pot da multe exemple dar rezum denumirea misiunii care s-ar putea identifica acestor sectoare bugetare (cu rol coercitiv) de a impiedica: „furatul propriei caciuli„.

Atunci cand se finanteaza investitii publice neperformate exista in mod categoric multe segmente ale sectorului bugetar vinovate de ineficienta. Probabil ca acest autocontrol si autocenzura pe care trebuie sa si le impuna sectorul bugetar pentru a obtine performanta fac diferenta intre piata libera si activitatile cu monopol de stat. Luata in ansamblu problema pare sa nu aiba solutie. In toate cazurile cel care isi centreaza isi gaseste si circumstante atenuante pentru nereusite. Partea buna este ca avem institutii specializate pe monitorizari ale performatei celorlalti si care ar trebui sa isi justifice existenta.

In sectorul bugetar trebuie administrat un sistem de indicatori de performata cat mai riguros.

Mecanismul menit sa invinga criza presupune reintarea in zona de eficienta a tuturor structurilor statului poate incepand cu cele cu rol coercitiv!

In perioadele de criza, in folosul general, investitiile din banii publici trebuie sa fie promovate intr-o pondere cat mai mare pe criterii de eficienta economica (si scazute acele „investitii” care vizeza doar costuri fara viitor!)

In extremis as accepta si ideea parteneriatelor publice private care sa sustina dezvoltarea unor obiective economice productive. Schema de finatare ar trebui sa limiteze riscurile si sa asigure recuperarea investitiei de la bugetul de stat in cel mai scurt timp. Aceasta cofinatare ar putea sa imbrace chiar formele unei creditari de tip bancar.

Evident ca ideile de mai sus desi importante nu constituie singurele masuri principii  care ar putea asigura revigorarea economiei nationale. Paleta masurilor pe care le avem la dispozitie este larga. Mai trebuie sa ne si dorim cu adevarat sa iesim din neputinta!

Live, efectele defrisarilor neefectuate!

19/07/2010

   Am descoperit recent pe Youtube imagini extrem de sugestive postate de niste oameni norocosi si altruisti care au avut sansa sa filmeze live efectele produse de vegetatia din culoarele de siguranta ale LEA.

Puteti vedea situatiile periculoase cu ochii Dv. Puteti vedea cu ochii Dv mecanismul producerii penelor de curent. Veti vedea cum nepasarea unora si inconstienta altora parafeaza abonamente la pagube si saracie si la riscuri imense de accidentare.

Zi de zi trecem nepasatori (indiferent de statutul nostru: proprietari de arbori, rerezentanti ai operatorilor de sistem, opinie publica, reprezentati ai administratiei locale etc, etc oricum parti presupus responsabile si interesate de solutii rationale) pe langa situatii periculoase si ne indignam vehement cand se intrerupe alimetarea cu ee.

Sa vedem imaginile promise, si mai vorbim:

Scurtcircuit live, efecte:

  • pierderi masive de ee in regimul trazitoriu de defect,
  •  pericol de incendiu, pericol de cadere arbore carescut salbatic langa LEA,
  •  pericol de electrocutare in zona copacului,
  •  pericol de rupere a conductoarelor LEA,
  •  in final o pana de curent:

 

Sansa unica,

 interviu despre pericolele vegetariei din culoarele de siguranta luat chiar in momentul in care crengile unor arbori, sub greutatea zapezii, intra in contact cu conductoarele unei retele aflate sub tensiune.

 Rezultanta un puternic scurtcircuit surprins live, oameni speriati si clasica „pana de curent”.

Atentie oamenii vorbesc „limbi straine”, la noi e mult mai rau. Dialogul surzilor pigmentat cu prostie, amatorism si nepasare producand efecte pe scara laraga ca si cand nu am fi destul de saraci!

Iata ce face o creanga cazuta pe o linie lectrica aeriane (LEA) :

Copac rasturnat de vant peste LEA:

Creanga in LEA (2), poate scoate din functiune o retea lunga de zeci de km. In retelele electrice defectele/ deficientele locale se manifesta prin pene de curent care afecteaza tot circuitul electric :

Creanga atingand LEA intr-o zona in care se fac decoronari:

Pe bog se mai poate citi:

Pana de curent prezentata de media in strainatate:

Solutia iesirii din criza!

13/02/2010

In fapt va propun ca baza de discutie analiza efectelor trecerii la saptamana de 4 zile lucratoare. Evident ca solutia iesirii din criza nu se poate rezuma la o singura masura insa totul are un inceput.

Sa ne gandim ca in lume coexista solutii tehnologice foarte performante cu procedee arhaice poluante si costisitoare pentru realizarea unor produse similare. Facilitarea raspandirii noilor tehnologii ar putea avea efecte extrem de favorabile asupra productivitatii, a valorificarii superioare a resurselor, asupra reducerii poluarii si in final asupra cresterii nivelului de trai.

Eu cred ca lumea se afla din nou la o rascruce unde solutia confruntarilor este una depasita si contraproductiva, Schimbarea viziunii de la una bazata de confruntare si potential militar la una bazata pe cooperare pusa in folosul democratiei ar putea facilita progresul tehnologic peste tot in lume cu efecte benefice semnificative.

Un imens potential creativ uman ramane nefolosit datorita contextului economico social in care traiesc oamenii capabili din pdv intelectual sa genereze solutii tehnice noi. In masura in care ne-am concentra sa favorizam instruirea si sa asiguram posibilitati reale de manifestare a spiritului creativ putem in continuare sa mizam pe scaderea necesitatii de manopera in sfera direct productiva.

Ce vor face oamenii in cele 3 zile libere? Foarte multe lucruri! In primul rand calitatea vietii se va imbunatati semnificativ, vor putea aloca mai mult timp familiei, instruirii, experimentarii, actiunii voluntare in diverse domenii, dezvoltarii/aplicarii  liberei initiative etc, etc

Reducerea saptamanii de lucru ar putea determina reducerea somajului? Avand o sapatana de lucru redusa putem accepta o crestere a varstei de pensionare ?

Recunoasteti ca acum avem oficial sapatana de 40 de ore si adeseori ajungem sa lucram cate 50/60 de ore/saptamana acuzand stress si surmenare. Sa insemne asta cu adevarat productivitate pentru angajator, calitate a vietii pentru angajat?

Sper ca subiectul abordat sa va permita sa va spuneti parerea si din confruntarea de idei sa identificam un set rezonabil de solutii care sa ne poata sigura iesirea din criza!

Articole cu tematica sociala:

Democratie schioapa vs dicatura cu fata umana

Votul si democratia

Solutie alternativa la eutanasiere!

Bugetari vs privati

Democratie schioapa vs dicatura cu fata umana

01/11/2009

 Adevarul este ca democratia este complicata. Inchipuiti-va ca starea de succes este definita de buna functionare a puterilor statului: legislativa, judecatoreasca si executiva; de o presa activa si obiectiva sustinute de vointa activa a cetatenilor. Pare complicat, rau de tot si in plus este obositor.

Pe de alta parte o dictatura cinstita pare o solutie atractiva. Dictatura prin exponentul sau dictatorul isi asuma toate cele: defineste bine si raul si imparte bruma de dreptate astfel incat sa mentina nemultumirile la stadiul de rumoare.

Apreciind in termeni gravitationali am putea spune ca dictatura este o stare de echilibru mai stabil decat democratia. Oricum in dictatura este mai multa liniste mai multa ordine si mai putine idei divergente.

Ca sa imi verific legatura cu realitatea ma uit la cate o Primarie. Cand e vorba sa dea autorizatii de construire inventeaza si mama avizelor se pune de-a curmezisul in fel si chip facandu-te sa crezi ca urmareste stimularea mitei. Ei bine nu, doar se „aplica legea”. Cand e vorba sa promoveze Primaria lucrari se schimba calimera. Aceeasi lege devine enervanta si poate fi neglijata, incalcata, badjocorita. Primaria incepe lucararea in dispretul legii fara avize, fara acorduri si culmea uneori (rareori) le finalizeaza cu succes!

Eu cred ca democratiile anemice au sansa sa se transforme in dictaturi cu fiecare ciclu electoral. Semenele sunt clare. Cetatenii cu drept de vot nu merg la vot. Formatorii de opinie mai in gluma mai in serios isi afirma „pe sticla” indiferenta fata de procesul electoral. Acesti formatori de opinie consolideaza electoratului ideea de inutilitate a exercitarii dreptului la vot. Mai departe drumul este deschis grupurilor interesate sa profite de dezintaresul electoratului fata de instrumentele democratice. Se joaca tragicomedia campaniei electorale si se consolideaza dictatura.

Pana la urma ce ne poate trezi la realitate? Nimic nu se obtine fara efort. Drepturile democratice odata castigare trebuie zi de zi aparate pentru ca ele nu sunt „garantate pe viata”. Pot fi usor pierdute. Degeaba ne polarizam in jurul partidelor daca scopul nostru este doar acela de a parveni.

Polarizarea in jurul unor partide trebuie sa insemne doar la aderarea voluntara la un cadru legal (pluripartitismul) de sustinere a valorilor democratice.

Am convingerea ca vom gasi puterea sa ne focalizam optiunile electrorale  si in acest an sa ne oferim sansa unui nou inceput. Meritam aceasta sansa, Romania merita aceasta sansa!

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

 

Alte articole cu tematica sociala:

 

Votul si democratia

 

Solutie alternativa la eutanasiere!

 

Solutia iesirii din criza!
Bugetari vs privati


 

Votul si democratia

19/09/2009

 

Constat ca mimetismul de pe „sticla” aduce tot mai des in prim plan persoane  care se indoiesc ca vor merge la vot sau care pretind sa fie convinse ca merita sa vina la vot sau persoane care afirma sub diverse motivatii ca nu vor merge la vot.

Parerea mea este ca votul constituie esenta democratiei. Totusi democratia nu se rezuma la a merge consecvent la vot. Democratia necesita vigilenta si preocupare zilnica pentru ca aceasta sa functioneze.

Eu consider ca in primul rand democratia inseamna ca ne-am castigat si trebuie sa ni se respecte dreptul de a ne apara  drepturile! Acest drept castigat trebuie insa si aplicat. Pasivitatea zilnica dublata de absenteismul la vot ruineaza esenta democratiei.

Probabil ca ne va merge rau pana cand vom ajunge suficient de jos ca sa descoperim ca bunastarea noastra depinde de vigilenta cu care ne aparam drepturile pretinzand ca impostorii sa fie indepartati din functiile publice iar cei care incalca legea sa fie pedepsiti.

Va propun sa ne revizuim atitudinea fata de ideea de necesitate de aparare a democratiei. Sa mergem la vot si sa nu ne limitam doar la acest gest pentru ca s-a dovedit istoric ca oamenii investiti cu puteri nu dau randamentul scontat decat daca sunt suficient de atent monitorizati de cei pentru care trebuie sa lucreze.

Demnitatile publice trebuie sa ajunga privilegii de a lucra pentru folosul comunitatii iar in aceste demnitati trebuie sa avem interesul sa ajunga oameni capabili de performanta dispusi sa isi puna in folosul comunitatii inteligenta si puterea de munca.

Pare greu insa pe langa beneficiile unei vieti intr-un mediu democratic functional ne vom recastiga demnitatea si respectul de sine.

Criza gazului si calitatea energiei electrice

08/01/2009

SGC 2002  Reducand la minim comentariile cred ca raspunsurile Dv la chestionarele alaturate ne vor lamuri daca criza gazului nu se va transforma in curand in „criza calitatii energiei electrice”!

Dialoguri despre poluare

30/03/2008

SGC 2002 Va propun o noua tema de discutie: poluarea!.

Dupa parerea mea acest subiect nu mai poate fi ocolit indiferent de preocuparile noastre curente. Mai mult decat atat consider ca oamenii educati trebuie sa se simta obligati sa discute acest subiect si sa gaseasca solutii de reducere a poluarii.

Pana la un punct poluarea este o consecinta a evolutiei societatii umane. Acel punct a fost de mult depasit. Societatea unana are solutii pentru mentinerea sub control al acestui falgel care acum atenteaza la insasi existenta planetei.

Orice discutie despre principii elevate, despre democratie si despre drepturile omunlui sunt caraghioase daca nu sunt dublate de actiuni ferme si de durata pentru tinerea sub control a poluarii.

In mod categoric poluarea nu trebuie sa fie numai o problema a altora sau numai a statului. Reducerea poluari trebuie sa fie o problema a fiecaruia dintre noi.  Vrem nu vrem fiecare dintre noi contribuim la poluare incepand cu deseurile casnice si continuind cu cele pe care le generam in urma activitatii noastre productive. Ne-am dezvoltat obiceiuri care mai de care mai poluante: risipa de apa, risipa de energie, utilizarea excesiva a automobilului, aruncarea la intamplare a gunoiului, indiferenta fata de gradul de poluare a tehnologiilor pe care le utilizam/dezvoltam etc.

Preocuparea pentru reducerea poluarii nu poate fi una de campanie. Au trecut multi prea multi ani in care s-a poluat fara discernamant astfel incat nu se poata face curatenie pe termen scurt. Preocuparea pentru reducerea poluari trebuie sa fie un angajament pe termen lung. Trebuie inceput ce reeducarea / sensibilizarea noastra si cu introducerea in sistemul de invatamant a unor discipline care sa contribuie la formarea unei conduite ecologice copiilor nostrii trebuie continuata cu un intreg sistem de actiuni menite sa aiba efecte certe.

Avem legi si organisme menite sa intretina preocuparea pentru reducerea poluarii insa in mod evident acestea nu sunt aplicate. Cel putin nu sunt aplicate cu convingere. Nu prezinta un interes adevarat pentru factorii de decizie si responsabilitate politica si administrativa.

Am convingerea ca odata declansata preocuparea reala pentru reducerea poluarii se vor schimba foarte multe lucruri in jurul nostru si in mentalitatea noastra.  La un moment dat consumul de sapun pe cap de locuitor a fost unul din indicatorii in baza caruia se aprecia gradul de civilizatie al unei comunitati. Cat de curand gradul de civilizatie al omenirii se va judeca dupa rezultatele obtinute imporiva poluarii.

Eliminare a poluarii si a efectelor acesteia se poate constitui intrun „motor” al economiei si civilizatiei mondiale. Acesta orientare poate da imboldul unor mecanisme economice sociale si legislative complexe care sa genereze locuri noi de munca, schimbari de tehnologii ceea ce inseamna noi opotunitati de afaceri toate cu finaliate pozitiva asupra calitatii vietii. Ecologia este sansa noastra pentru viitor.

Imi doresc sa purtam cateva discutii mentie sa polarizeze si sa focalizeze atentia asupra acestui subiect a cat mai multor oameni sa ne recunoastem ca grup care adera la un set de principii sanatoase bine motivate legate de necesitatea reducerii poluarii. In paralel imi doresc sa iesim din sfera unor dezbateri teoretice si sa initiem actiuni concrete.

Pentru ca nu am garantia ca demersul meu va avea un ecou foarte mare imi propun si un obiectiv personal legat de activitatea mea profesionala: sa am in vedere necesitatea reducerii poluarii ori de cate ori voi fundamenta / analiza o investitie in retelele electrice de distributie (RED). Am deja in minte corelatii destul de stranse intre modul cum se realizeaza infrastructura RED a unor localitati/platforme industriale si asigurarea unor premise pentru reducerea poluarii. ma gandesc atat la poluare intrinseca pe care o pot reprezenta retelele electrice cat si la efectele unor performante slabe ale acestora. Cu siguranta ca voi detalia aceste corelatii in articole dedicate acestui subiect.