Posts Tagged ‘autorizare ANRE’

Lucrul dupa ureche compromite orice tehnologie!

11/05/2013

SGC 2010

Unii oameni improvizeaza fara jena si au pretentia ca sunt originali. Sa vedem un exemplu de PTA racordat cu LEAT 20 kV facut dupa ureche vs solutia corecta:

IMG_2042

In fotogratia urmatoare avem  un detaliu al „solutiei” de realizare a legaturii electrice intre conductorul torsadat mt si PTA. In fapt un detaliu de pozare a CTE aferente conductorului trosadat

dataliu solutie de legatura electrica LEAT la PTA

Constructorul a argumentat ca rilele cutiei terminale au impus acesta solutie fara se se intrebe daca cutia terminala folosita este potrivita pentru LEAT! Pana la urma a rezultat o strutocamila  inestetica si  complicata.

detaliu2  solutie de legatura electrica LEAT la PTA.

In conditiile in care nu exista nici o constrangere legata de orientarea echipamentului si a transformatorului pe stalpul PTA in cazul nostru s-a ales cea mai nefericita solutie care a impus improvizarea unei console pentru indepartarea de stalpul PTA a punctului de prindere a legaturii de intindere a circuitelor jt.

detaliu de prindere improvizata a legaturilor de intindere jt la PTA

Pe langa faptul ca este inestetica solutia a generat si reducerea gabaritelor circuitelor jt fata de calea de acces!

dataliu 2 solutie de legatura electrica LEAT la PTA

Ca setul de improvizatii sa fie complet PTA-ul a fost dotat si cu un corp de iluminat public! De echiparea cutiilor de distributie nu mai vorbim  ca sa nu ne intristam de tot!

Sa vedem ce solutie recomanda ERICSON pentru arhitectura PTA racordat cu conductor torsadat mt sau cu cablu universal:

PTA cabl univ1    Remarcam simplitatea si eleganta solutiei dar si faptul ca se utilizeaza cutii terminale cu rile perpendiculare pe axul CTE. Si in cazul utilizarii unui set de cutii terminale termocontractibile pozitionarea rilelor inclinate trebuie sa fie facuta cu orientarea  personalizata a conului functie de pozitia papucului cutiei la punctul de racordare la PTA.

Referitor la prinderea circuitelor jt de stalpul PTA sper ca imaginea urmatoare sa fie relevanta!

PTA cu cablu univ 2

Fotografiile sunt preluate din cataloagele ERICSON si ENSTO fiind publicate initial pe blog in articolul:

LEA 20 kV tehnologii de ultima generatie

Ca intodeauna viata bate filmul! Nu conteaza cat de simpla si de ofertanta este o tehnologie noua. Incompetenta poate  compromite tot. Sa nu uitam ca vorbim de oameni care la 10 ani de la aparitia CLAMI inca nu stiu cu siguranta cu se monteaza  corect acesta clema si care „protejeaza” surubul dimamomentric ca chiar si la clemele cu dinti performante!.

Ceea ce este profund neplacut ca sistemul de asigurare a calitatii  nu este de natura sa previna solutii improvizate de tipul celei prezentate in articol!

Va recomand sa cititi pe blog:

Experienta promotorilor utilizarii cablului universal 20 kV la constructia LEA mt

50 de ani de utilizare a conductoarelor preizolate

LEA versus LES

PTA cu racord in LES 20 kV

Unimec: cleme si armaturi pentru LEA 20 kV cu conductoare torsadate

Retele electrice aeriene torsadate de medie tensiune

LEA mt cerinte tehnice

Cerinte tehnice pentru LEA mt: chestionar pentru verificarea cunostintelor

Modernizarea distributiei energiei electrice.

UNIMEC, Stalpi Metalici Zabreliti pentru LEA mt _actualizare 4

UNIMEC, fise tehnice complete pentru 28 tipuri de stalpi metalici zabreliti

Indrumar de proiectare si executie LEA mt cu conductoare torsadare 1LI-Ip4/17-2012

Asupra “legalitatii” proiectelor in lipsa unor standarde si norme tehnice

Experienta promotorilor utilizarii cablului universal 20 kV la constructia LEA mt

UNIMEC: cleme si armaturi noi pentru LEA 0.4 kV

Se poarta CLAMI colorate!

Unimec: cleme si armaturi pentru LEA 20 kV cu conductoare torsadate

Scump, prost si periculos!

Lucrari proaste cu materiale de buna calitate

– Tehnologii moderne de constructie LEA 20 si o.4 kV

Facem pana iese bine (1)!

Facem pana iese bine (2)!

Facem pana iese bine (3)!

Cablurile torsadate de mt au inceput sa produca incidente

Ordinea de merit investitionala in contextul strategiei de dezvoltare RED

 

Stalp de intindere/terminal SCI 3513 / SCT 3533

24/02/2012

Prin efortul lui Andras si cu ajutorul profesionist al dlui Inginer Gyarmathy Gabor avem informatia cautata de Radu Cîmpan.

S-a dovedit inca o data ca daca Andras isi propune sa rezolve o problema cu certitudine o va rezolva!

 

Buna ziua,
Va deranjez cu o mica problema ce am intampinat-o in identificarea unui stalp. Am atasat cateva poze cu tipul de stalp in cauza, si va rog daca se poate si aveti timp sa imi ziceti ce tip de stalp este, eventual sa imi comunicati unde sa caut caracteristicile lui.
Mentionez ca am cautat in mai multe carti si nu am gasit nimic. Tot ce stiu despre stalp este faptul ca se foloseste pentru retele de MT.
Va multumesc anticipat
Radu Cîmpan

Aici este link-ul de transfer.ro unde (inca! o sa) gasiti pozele:
http://dl.transfer.ro/transfer_ro-20feb-656257c1a595dce8.zip

Poți vedea toate comentariile acestui post aici:
https://stoianconstantin.wordpress.com/2008/12/07/lea-mt-cerinte-tehnice/#comments

Buna ziua

Trimit atasat informatiile primite  de la Dl Inginer Gyarmathy Gabor despre acel stalp. Va
rog sa le trimiteti mai departe la persoana care le-a solicitat.

Andras

UE sanctioneaza exesul de autorizari si bariere din servicii

14/08/2011

 

Uniunea Europeana confirma ca serviciile au o pondere de peste 70% din PIB-ul statelor membre.

Prin Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului se urmareste eliminarea discriminarilor si a execului de autoritate din partea autoritatilor nationale ale statelor membre. Astfel se dispune:

  • reducerea numarului de autorizatii atestari necesare desfasurarii serviciilor
  • deschiderea pietelor nationale pentru agentii economici proveniti din statele UE
  • eliminarea autorizarilor individuale repetate

Inspectia de Stat in Constructii prin Ordinul 154/2010 confirmat prin Ordinul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului 1496/2011 a dispus ca autorizatiile dirigintilor de santier odata emise sa aiba valabilitate permanenta fiind conditionate doar de respectarea de catre persoana autorizata a legislatiei si a deontologiei profesionale!

Aveti mai jos textul integral al :

Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului

din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 47 alineatul (2) prima și a treia teză și articolul 55,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European [1],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor [2],

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat [3],

întrucât:

(1) Comunitatea Europeană are ca obiectiv stabilirea unor legături din ce în ce mai strânse între statele și popoarele Europei și asigurarea progresului economic și social. În conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din tratat, piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne, în cadrul căruia este asigurată libera circulație a serviciilor. În conformitate cu articolul 43 din tratat, libertatea de stabilire este asigurată. Articolul 49 din tratat stabilește dreptul de a presta servicii în cadrul Comunității. Eliminarea barierelor în calea dezvoltării activităților de servicii dintre statele membre este esențială în vederea consolidării integrării popoarelor Europei și promovării unui progres economic și social echilibrat și durabil. În eliminarea acestor bariere este esențial să se asigure că dezvoltarea activităților de servicii contribuie la îndeplinirea misiunii menționate la articolul 2 din tratat, și anume de a promova în întreaga Comunitate o dezvoltare armonioasă, echilibrată și durabilă a activităților economice, un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și de protecție socială, egalitatea între bărbați și femei, o creștere durabilă și neinflaționistă, un grad ridicat de competitivitate și de convergență a performanțelor economice, un nivel ridicat de protecție și de ameliorare a calității mediului, creșterea nivelului și calității vieții și coeziunea economică și socială și solidaritatea între statele membre.

(2) Pentru a promova creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Uniunea Europeană este esențială o piață a serviciilor competitivă. În prezent, numeroase bariere în cadrul pieței interne îi împiedică pe prestatorii de servicii, în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), să își extindă activitățile dincolo de frontierele naționale și să profite de toate avantajele pieței interne. Această situație scade competitivitatea la nivel mondial a prestatorilor de servicii din Uniunea Europeană. O piață liberă care obligă statele membre să elimine restricțiile în calea circulației transfrontaliere a serviciilor, crescând totodată transparența și asigurând o mai bună informare a consumatorilor, ar oferi consumatorilor o posibilitate mai mare de a alege și servicii de calitate mai bună, la prețuri mai mici.

(3) Raportul Comisiei privind „Starea pieței interne a serviciilor” a realizat un inventar al unui număr mare de bariere care împiedică sau încetinesc dezvoltarea serviciilor între statele membre, în special a celor oferite de IMM-uri, care predomină în sfera serviciilor. În raport se concluzionează că, la zece ani după ce piața internă a fost considerată realizată, există încă un decalaj major între viziunea unei economii integrate a Uniunii Europene și realitatea trăită de cetățenii și prestatorii de servicii europeni. Barierele afectează o gamă largă de activități de servicii, printre care ansamblul etapelor de activitate ale prestatorului și prezintă un număr de trăsături comune, inclusiv faptul că acestea rezultă deseori din proceduri administrative excesiv de greoaie, din insecuritatea juridică cu privire la activitățile transfrontaliere și din lipsa de încredere reciprocă între statele membre.

(4) Întrucât serviciile constituie motorul creșterii economice și reprezintă 70 % din PIB și din locurile de muncă în majoritatea statelor membre, această fragmentare a pieței interne are un impact negativ asupra întregii economii europene, și în special asupra competitivității IMM-urilor și circulației lucrătorilor și restricționează accesul consumatorilor la o mai mare varietate de servicii la prețuri competitive. Este important să se sublinieze că sectorul serviciilor este un sector-cheie în ceea ce privește locurile de muncă pentru femei, în special, și că acestea, prin urmare, ar beneficia într-o mare măsură de noile oportunități oferite de realizarea pieței interne a serviciilor. Parlamentul European și Consiliul au subliniat că eliminarea barierelor juridice în calea realizării unei adevărate piețe interne este prioritară pentru atingerea obiectivului stabilit de Consiliul European de la Lisabona din 23– 24 martie 2000, de a crește gradul de ocupare a forței de muncă și coeziunea socială și de a ajunge la o creștere economică durabilă, astfel încât Uniunea Europeană să devină cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume până în anul 2010, însoțită de o ameliorare cantitativă și calitativă a locurilor de muncă. Înlăturarea acestor bariere, asigurând totodată un model social european avansat, este o condiție de bază pentru depășirea dificultăților întâlnite în realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona și pentru relansarea economiei europene, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și investițiile. În consecință, este necesară realizarea unei piețe interne a serviciilor, păstrându-se un echilibru corespunzător între deschiderea pieței și protecția serviciilor publice, a drepturilor sociale și a drepturilor consumatorilor.

(5) În consecință, este necesar să fie eliminate barierele din calea libertății de stabilire a prestatorilor în statele membre și barierele din calea liberei circulații a serviciilor între statele membre și să li se garanteze beneficiarilor și prestatorilor securitatea juridică necesară exercitării efective a acestor două libertăți fundamentale prevăzute de tratat. Întrucât barierele din calea pieței interne a serviciilor afectează atât operatorii care doresc să se stabilească în alte state membre, cât și pe cei care prestează un serviciu într-un alt stat membru fără a fi stabiliți acolo, este necesar ca prestatorii să aibă posibilitatea să își dezvolte activitățile de servicii în cadrul pieței interne, fie prin stabilirea într-un stat membru, fie utilizând libera circulație a serviciilor. Prestatorii ar trebui să poată alege între cele două libertăți în funcție de strategia lor de dezvoltare în fiecare stat membru.

(6) Aceste bariere nu pot fi eliminate numai prin aplicarea directă a articolelor 43 și 49 din tratat, întrucât, pe de o parte, soluționarea lor caz cu caz prin proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statului membru în cauză ar fi, în special după extindere, extrem de complicate pentru instituțiile naționale și comunitare și, pe de altă parte, ridicarea mai multor bariere necesită o coordonare prealabilă a sistemelor juridice naționale, inclusiv instituirea cooperării administrative. Astfel cum a fost recunoscut de către Parlamentul European și Consiliu, un instrument legislativ comunitar face posibilă obținerea unei autentice piețe interne pentru servicii.

(7) Prezenta directivă stabilește un cadru juridic general de care beneficiază o mare varietate de servicii, luând în considerare trăsăturile specifice ale fiecărui tip de activitate sau ale fiecărei profesii și sistemul acestora de reglementare. Acest cadru se bazează pe o abordare dinamică și selectivă care constă în eliminarea cu prioritate a barierelor care pot fi eliminate rapid, iar în privința celorlalte, lansarea unui proces de evaluare, consultare și armonizare complementară a unor aspecte specifice, ceea ce va permite modernizarea progresivă și coordonată a sistemelor naționale de reglementare pentru activitățile de servicii, care este esențială pentru realizarea unei adevărate piețe interne a serviciilor până în anul 2010. Este necesar să se prevadă o combinație echilibrată de măsuri care să includă armonizarea focalizată, cooperarea administrativă, dispoziția privind libertatea de a presta servicii și încurajarea elaborării unor coduri de conduită cu privire la anumite aspecte. Această coordonare a regimurilor legislative naționale ar trebui să asigure un grad înalt de integrare juridică comunitară și un nivel înalt de protecție a obiectivelor de interes general, în special protecția consumatorilor, care este vitală pentru stabilirea încrederii între statele membre. Prezenta directivă ia, de asemenea, în considerare alte obiective de interes general, inclusiv protecția mediului, siguranța publică și sănătatea publică, precum și necesitatea de a se conforma legislației muncii.

(8) Dispozițiile prezentei directive referitoare la libertatea de stabilire și la libera circulație a serviciilor ar trebui aplicate doar în măsura în care activitățile respective sunt deschise concurenței, astfel încât statele membre să nu fie obligate să liberalizeze serviciile de interes economic general sau să privatizeze organismele publice care furnizează astfel de servicii, și nici să desființeze monopolurile existente pentru alte activități sau anumite servicii de distribuție.

(9) Prezenta directivă se aplică numai cerințelor care afectează accesul sau exercitarea unei activități de servicii. În consecință, aceasta nu se aplică unor cerințe precum normele de circulație rutieră, normele privind amenajarea sau dezvoltarea teritoriului, amenajarea urbană și rurală, standarde privind construcțiile, precum și sancțiuni administrative impuse pentru nerespectarea acestor norme care nu reglementează sau nu afectează în mod specific activitatea de servicii, dar trebuie să fie respectate de către prestatori în desfășurarea activității lor economice, în același mod în care sunt respectate de către persoane acționând cu titlu privat.

(10) Prezenta directivă nu se referă la criteriile care reglementează accesul la fondurile publice pentru anumiți prestatori. Aceste criterii le includ, în special, pe cele care stabilesc condițiile în care prestatorii au dreptul să primească fonduri publice, inclusiv condițiile contractuale specifice, și în special standardele de calitate care trebuie îndeplinite ca o condiție pentru primirea fondurilor publice, de exemplu pentru serviciile sociale.

(11) Prezenta directivă nu aduce atingere măsurilor luate de statele membre în conformitate cu dreptul comunitar pentru protecția sau promovarea diversității culturale și lingvistice și a pluralismului în mass-media, inclusiv finanțarea acestora. Prezenta directivă nu împiedică statele membre să aplice normele și principiile lor fundamentale în ceea ce privește libertatea presei și libertatea de exprimare. Prezenta directivă nu afectează legislația statelor membre care interzice discriminarea pe motiv de cetățenie sau naționalitate sau pe motivele menționate la articolul 13 din tratat.

(12) Prezenta directivă are ca scop crearea unui cadru juridic care să asigure libertatea de stabilire și libera circulație a serviciilor între statele membre și nu armonizează și nici nu aduce atingere dreptului penal. Cu toate acestea, statele membre nu ar trebui să aibă posibilitatea să restricționeze libertatea de a presta servicii aplicând dispoziții ale dreptului penal care afectează în mod specific accesul la o activitate de servicii sau exercitarea unei astfel de activități și care au ca efect eludarea normelor prevăzute de prezenta directivă.

(13) Este de asemenea important ca prezenta directivă să respecte în totalitate inițiativele Comunității, bazate pe articolul 137 din tratat, în vederea atingerii obiectivelor din articolul 136 din tratat referitoare la promovarea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă.

(14) Prezenta directivă nu afectează condițiile de angajare, inclusiv perioadele maxime de muncă și perioadele minime de odihnă, durata minimă a concediilor anuale remunerate, nivelul minim de salarizare, precum și sănătatea, siguranța și igiena la locul de muncă, pe care statele membre le aplică în conformitate cu legislația comunitară; aceasta nu afectează nici relațiile între partenerii sociali, inclusiv dreptul de a negocia și de a încheia convenții colective, dreptul la grevă și la acțiuni sindicale în conformitate cu legislația națională și cu practicile naționale care respectă legislația comunitară, și nu se aplică nici serviciilor prestate de agențiile de ocupare temporară a forței de muncă. Prezenta directivă nu afectează legislația statelor membre referitoare la securitatea socială.

(15) Prezenta directivă respectă exercitarea drepturilor fundamentale aplicabile în statele membre și astfel cum sunt recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și explicațiile însoțitoare, reconciliindu-le cu libertățile fundamentale menționate la articolele 43 și 49 din tratat. Aceste drepturi fundamentale includ dreptul la acțiuni sindicale în conformitate cu legislația națională și practicile naționale care respectă dreptul comunitar.

(16) Prezenta directivă vizează doar prestatorii stabiliți într-un stat membru și nu reglementează aspecte externe. Aceasta nu vizează negocierile din cadrul organizațiilor internaționale cu privire la comerțul cu servicii, în special în cadrul Acordului general privind comerțul cu servicii (GATS).

(17) Prezenta directivă reglementează numai serviciile furnizate în schimbul unei contrapartide economice. Serviciile de interes general nu intră în domeniul de aplicare a definiției de la articolul 50 din tratat și, în consecință, nu intră în domeniul de aplicare a prezentei directive. Serviciile de interes economic general sunt servicii care sunt furnizate în contrapartida unei remunerații și, în consecință, intră în domeniul de aplicare a prezentei directive. Cu toate acestea, unele servicii de interes economic general, cum ar fi cele din domeniul transportului, sunt excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive, iar alte servicii de interes economic general, de exemplu cele din domeniul serviciilor poștale, fac obiectul unei derogări de la dispoziția cu privire la libertatea de a presta servicii prevăzută de prezenta directivă. Prezenta directivă nu vizează finanțarea serviciilor de interes economic general și nu se aplică schemelor de ajutoare oferite de statele membre în special în domeniul social, în conformitate cu normele comunitare privind concurența. Prezenta directivă nu se referă la măsurile ulterioare Cărții albe a Comisiei cu privire la serviciile de interes general.

(18) Serviciile financiare ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive, deoarece aceste activități sunt reglementate prin legislație comunitară specifică având ca obiectiv, ca și prezenta directivă, realizarea unei adevărate piețe interne a serviciilor. În consecință, această excludere ar trebui să vizeze toate serviciile financiare, precum serviciile bancare, de credit, asigurări, inclusiv reasigurări, pensii ocupaționale sau personale, valori mobiliare, fonduri de investiții, plăți și consultanță în sectorul investițiilor, inclusiv serviciile menționate în anexa I la directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit [4].

(19) Ținând cont de adoptarea în 2002 a unui pachet de instrumente legislative referitoare la rețelele și serviciile de comunicații electronice, precum și la resursele și serviciile asociate, care a stabilit un cadru de reglementare care facilitează accesul la aceste activități din cadrul pieței interne, în special prin eliminarea celor mai multe regimuri de autorizare individuală, este necesar să se excludă aspectele vizate de acele instrumente din domeniul de aplicare a prezentei directive.

(20) Excluderea din domeniul de aplicare a prezentei directive a aspectelor legate de serviciile de comunicații electronice reglementate prin Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) [5], Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) [6], Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (directivă-cadru) [7], Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciile universale și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) [8] și Directiva 2002/58/CE din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) [9], ar trebui aplicată nu numai în ceea ce privește aspectele vizate în mod specific în aceste directive, ci și în ceea ce privește aspectele pentru care directivele oferă în mod explicit statelor membre posibilitatea de a adopta anumite măsuri la nivel național.

(21) Serviciile de transport, inclusiv transportul urban, taxiurile și ambulanțele, precum și serviciile portuare, ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive.

(22) Excluderea serviciilor de îngrijire a sănătății din domeniul de aplicare a prezentei directive ar trebui să includă serviciile de îngrijire a sănătății și serviciile farmaceutice prestate pacienților de către profesioniști în domeniul îngrijirii sănătății în vederea evaluării, menținerii sau restabilirii/redobândirii stării de sănătate a acestora în cazul în care aceste activități sunt rezervate unei profesii reglementate în domeniul sănătății în statul membru în care se prestează serviciile.

(23) Prezenta directivă nu afectează rambursarea serviciilor de îngrijire a sănătății prestate într-un stat membru altul decât statul de reședință al beneficiarului serviciilor. Această problemă a fost abordată de către Curtea de Justiție cu mai multe ocazii și Curtea a recunoscut drepturile pacienților. Este important ca această problemă să fie abordată în cadrul unui alt instrument juridic comunitar, pentru o mai mare securitate juridică și pentru mai multă claritate, în măsura în care această problemă nu este deja abordată în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității [10].

(24) Serviciile audiovizuale, indiferent de modul lor de transmisie, inclusiv în cinematografe, ar trebui, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive. Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice ajutoarelor oferite de statele membre în sectorul audiovizual, care sunt reglementate de normele comunitare în ceea ce privește concurența.

(25) Activitățile de jocuri, inclusiv loterie și pariuri, ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive, având în vedere natura specifică a acestor activități, care antrenează punerea în practică de către statele membre a unor politici referitoare la ordinea publică și protecția consumatorilor.

(26) Prezenta directivă nu aduce atingere aplicării articolului 45 din tratat.

(27) Nu ar trebui să intre sub incidența prezentei directive acele servicii sociale în sectorul locuințelor, al îngrijirii copiilor și al ajutorului acordat familiilor și persoanelor aflate în stare de nevoie, care sunt prestate de către stat la nivel național, regional sau local prin prestatori mandatați de către stat sau prin asociații de caritate recunoscute de către stat ca având drept obiectiv acordarea de sprijin pentru persoanele care se află permanent sau temporar într-o stare de nevoie din cauza venitului lor familial insuficient sau a lipsei totale sau parțiale de independență și care riscă să fie marginalizate. Aceste servicii sunt esențiale pentru a garanta dreptul fundamental la demnitate și integritate umană și sunt o manifestare a principiilor coeziunii sociale și solidarității și nu ar trebui să fie afectate de prezenta directivă.

(28) Prezenta directivă nu vizează finanțarea serviciilor sociale sau schema de ajutoare legată de acestea. Aceasta nu afectează nici criteriile sau condițiile stabilite de statele membre pentru a asigura că serviciile sociale îndeplinesc în mod efectiv o funcție în beneficiul interesului public și al coeziunii sociale. În plus, prezenta directivă nu ar trebui să afecteze principiul serviciului universal în serviciile sociale ale statelor membre.

(29) Ținând seama de faptul că tratatul prevede o bază juridică specifică pentru aspecte legate de fiscalitate și de instrumentele comunitare deja adoptate în acest domeniu, este necesar să se excludă sectorul fiscalității din domeniul de aplicare a prezentei directive.

(30) Există deja un volum considerabil de legislație comunitară în domeniul activităților de servicii. Prezenta directivă are ca bază acquis-ul comunitar și, prin urmare, îl completează. Au fost identificate conflicte între prezenta directivă și alte instrumente comunitare și acestea sunt abordate de către prezenta directivă, inclusiv prin intermediul derogărilor. Cu toate acestea, este necesar să se prevadă o normă pentru orice caz rezidual sau excepțional de conflict între o dispoziție a prezentei directive și o dispoziție a unui alt instrument comunitar. Existența unui astfel de conflict ar trebui determinată în conformitate cu normele din tratat privind dreptul la stabilire și libera circulație a serviciilor.

(31) Prezenta directivă este compatibilă cu Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale [11] și nu o afectează. Aceasta vizează alte aspecte decât cele legate de calificările profesionale, de exemplu asigurările de răspundere profesională, comunicațiile comerciale, activitățile multidisciplinare și simplificarea administrativă. În ceea ce privește prestarea temporară de servicii transfrontaliere, o derogare de la dispoziția cu privire la libertatea de a presta servicii prevăzută de prezenta directivă asigură că titlul II cu privire la libertatea de a presta servicii din Directiva 2005/36/CE nu este afectată. În consecință, nici una dintre măsurile aplicabile în temeiul directivei menționate în statul membru în care se prestează serviciul nu este afectată de dispoziția referitoare la libertatea de a presta servicii.

(32) Prezenta directivă este compatibilă cu legislația comunitară cu privire la protecția consumatorului, în speță Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) [12] și Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) [13].

(33) Serviciile reglementate de prezenta directivă vizează o gamă largă de activități într-o continuă schimbare, inclusiv servicii oferite întreprinderilor, cum ar fi servicii de consultanță managerială, certificare și testare, administrarea incintelor, inclusiv întreținerea birourilor, servicii de publicitate, servicii de recrutare și serviciile prestate de agenții comerciali. Serviciile reglementate cuprind și servicii prestate atât întreprinderilor cât și consumatorilor, cum ar fi consiliere juridică sau fiscală, servicii imobiliare, cum ar fi agențiile imobiliare, serviciile de construcții, inclusiv serviciile prestate de arhitecți, distribuție, organizare de târguri comerciale, servicii de închirieri de automobile și agenții de voiaj. Sunt, de asemenea, reglementate și serviciile prestate consumatorilor, cum ar fi serviciile turistice, inclusiv ghizi turistici, servicii recreative, centre sportive și parcuri de distracții și, în măsura în care nu sunt excluse din domeniul de aplicare a directivei, serviciile la domiciliu, cum ar fi ajutorul acordat persoanelor în vârstă. Aceste activități ar putea implica servicii care necesită proximitatea prestatorului față de beneficiar, servicii care necesită deplasarea beneficiarului sau a prestatorului și servicii care pot fi prestate la distanță, inclusiv prin internet.

(34) Conform jurisprudenței Curții de Justiție, pentru a determina dacă anumite activități, în special cele care sunt finanțate de autoritățile publice sau sunt prestate de către organisme publice, constituie un „serviciu”, trebuie evaluat fiecare caz în parte, ținând cont de toate caracteristicile serviciilor, în special modul în care sunt prestate, organizate și finanțate în statul membru în cauză. Curtea de Justiție a estimat că elementul caracteristic esențial al remunerației constă în faptul că aceasta constituie echivalentul economic al serviciilor în cauză și că această caracteristică este absentă în cazul activităților care sunt efectuate fără un echivalent economic de către stat sau în numele statului, în cadrul misiunilor acestuia în domeniul social, cultural, educațional și judiciar, cum ar fi cursuri oferite în cadrul sistemului național de educație sau gestionarea regimurilor naționale de securitate socială care nu sunt implicate în activități de natură economică. Plata unei taxe de către beneficiari pentru a contribui la cheltuielile de funcționare ale unui sistem, de exemplu o taxă de studii sau de înscriere plătită de către studenți nu constituie în sine o remunerație, deoarece serviciul este în esență finanțat din fonduri publice. În consecință, aceste activități nu sunt cuprinse în definiția serviciului de la articolul 50 din tratat și, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare a prezentei directive.

(35) Activitățile sportive fără scop lucrativ practicate de amatori au o importanță socială considerabilă. Acestea au, deseori, exclusiv obiective sociale sau recreaționale. Astfel, acestea ar putea să nu constituie activități economice în sensul legislației comunitare și nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare a prezentei directive.

(36) Conceptul de „prestator” ar trebui să desemneze orice persoană fizică resortisant al unui stat membru sau persoană juridică aflată în exercițiul unei activități de servicii într-un stat membru, prevalându-se de libertatea de stabilire sau de libera circulație a serviciilor. Conceptul de prestator nu ar trebui să fie limitat la prestarea de servicii transfrontaliere în cadrul liberei circulații a serviciilor, ci ar trebui să vizeze, de asemenea, cazurile în care un operator se stabilește într-un stat membru cu scopul de a-și dezvolta activitățile de servicii în acel stat membru. Pe de altă parte, conceptul de prestator nu ar trebui să includă și cazul sucursalelor societăților din țări terțe într-un stat membru, deoarece, în temeiul articolului 48 din tratat, de libertatea de stabilire și libera circulație a serviciilor pot beneficia numai societățile constituite în conformitate cu legislația unui stat membru și care au sediul social, administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității în cadrul Comunității. Conceptul de „beneficiar” ar trebui să cuprindă, de asemenea, resortisanți ai unor țări terțe care beneficiază deja de drepturi acordate prin acte comunitare, cum ar fi Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung [14], Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 de extindere a dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 și Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisanții unor țări terțe care nu fac obiectul dispozițiilor respective exclusiv pe motive de cetățenie [15] și Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora [16]. În plus, statele membre pot extinde conceptul de beneficiar la alți cetățeni ai unor țări terțe care se află pe teritoriul lor.

(37) Locul de stabilire al unui prestator ar trebui să fie determinat în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, potrivit căreia conceptul de stabilire implică exercitarea efectivă a unei activități economice printr-o instalare stabilă și pe o perioadă nedeterminată. Această cerință poate fi îndeplinită de asemenea în cazul în care o societate este constituită pentru o perioadă determinată sau în cazul în care aceasta închiriază clădirea sau instalația prin intermediul căreia își desfășoară activitatea. Aceasta mai poate fi îndeplinită în cazul în care un stat membru acordă autorizații doar în ceea ce privește anumite servicii, pentru o perioadă limitată. Nu este necesar ca stabilirea să aibă forma unei filiale, sucursale, sau agenții; aceasta poate consta într-un birou administrat de personalul propriu al prestatorului sau de către o persoană independentă, dar mandatată să acționeze în mod permanent pentru întreprindere, la fel ca în cazul unei agenții. În conformitate cu această definiție, care implică desfășurarea efectivă a unei activități economice la locul de stabilire al prestatorului, o simplă cutie poștală nu constituie stabilire. În cazul în care un prestator are mai multe locuri de stabilire, este important să se stabilească locul de stabilire de unde se prestează serviciul vizat. În cazul în care este dificil să se stabilească din care dintre diferitele locuri de stabilire este prestat un serviciu, locul de stabilire este locul unde se află centrul activităților pentru acel serviciu.

(38) Conceptul de „persoană juridică” în conformitate cu dispozițiile din tratat referitoare la stabilire le dă operatorilor libertatea de a alege forma juridică pe care ei o consideră potrivită pentru a-și desfășura activitatea. În consecință, „persoană juridică”, în sensul din tratat, înseamnă toate entitățile constituite în temeiul dreptului unui stat membru sau reglementate de acesta, indiferent de forma lor juridică.

(39) Conceptul de „regim de autorizare” ar trebui să cuprindă, printre altele, procedurile administrative pentru acordarea autorizațiilor, licențelor, aprobărilor sau concesiunilor și, de asemenea, obligația, pentru a putea exercita activitatea, de a fi înscris ca membru al unei profesii sau într-un registru, într-un rol sau o bază de date, de a fi numit în mod oficial pe lângă un organism sau de a obține un certificat profesional care atestă apartenența la o profesie. Autorizația poate fi acordată nu numai printr-o decizie formală, ci și printr-o decizie implicită, rezultând, de exemplu, din lipsa unui răspuns al autorității competente sau din faptul că persoana interesată trebuie să aștepte confirmarea primirii unei declarații pentru a începe activitatea în cauză sau pentru ca aceasta din urmă să fie legală.

(40) Conceptul de „motive imperative de interes general” la care se face referire în anumite dispoziții din prezenta directivă a fost elaborat de către Curtea de Justiție în jurisprudența sa în legătură cu articolele 43 și 49 din tratat și ar putea evolua în continuare. Noțiunea, astfel cum este recunoscută în jurisprudența Curții de Justiție, cuprinde cel puțin următoarele justificări: ordinea publică; siguranța publică și sănătatea publică, în sensul articolelor 46 și 55 din tratat; menținerea ordinii sociale; obiective de politică socială; protecția beneficiarilor de servicii; protecția consumatorilor; protecția lucrătorilor, inclusiv protecția socială a lucrătorilor; bunăstarea animalelor; păstrarea echilibrului financiar al sistemului de securitate socială; combaterea fraudelor; prevenirea concurenței neloiale; protecția mediului și a mediului urban, inclusiv amenajarea teritoriului; protecția creditorilor; protecția unei bune administrări a justiției; siguranța rutieră; protecția proprietății intelectuale; obiective de politică culturală, inclusiv apărarea libertății de exprimare a diferitelor componente, în special valorile sociale, culturale, religioase și filosofice ale societății; nevoia de a asigura un nivel înalt de educație; menținerea pluralismului presei și promovarea limbii naționale; conservarea patrimoniului istoric și artistic național; și politica veterinară.

(41) Conceptul de „ordine publică”, astfel cum este interpretat de Curtea de Justiție, cuprinde protecția împotriva unei amenințări reale și suficient de grave la adresa unuia dintre interesele fundamentale ale societății și poate include, în special, aspecte legate de demnitatea umană, protecția minorilor și a adulților vulnerabili și bunăstarea animalelor. În mod similar, conceptul de siguranță publică include aspecte legate de siguranța publică.

(42) Normele referitoare la procedurile administrative nu ar trebui să aibă ca scop armonizarea procedurilor administrative, ci eliminarea regimurilor de autorizare, procedurilor și formalităților excesiv de greoaie care aduc atingere libertății de stabilire și creării de noi întreprinderi de servicii.

(43) Una dintre dificultățile fundamentale cu care se confruntă în special IMM-urile în accesul la activitățile de servicii și în exercitarea acestora este complexitatea, durata și insecuritatea juridică a procedurilor administrative. Din acest motiv, după exemplul unor inițiative de modernizare în ceea ce privește bunele practici administrative la nivel comunitar sau național, este necesar să se stabilească principii de simplificare administrativă, în special prin limitarea obligației autorizării în prealabil la cazurile în care acest lucru este indispensabil și introducerea principiului autorizării tacite de către autoritățile competente după expirarea unui anumit termen. Astfel de acțiuni de modernizare, asigurând cerințele cu privire la transparență și actualizarea informației referitoare la operatori, sunt întreprinse cu scopul de a elimina întârzierile, costurile și efectele disuasive care decurg, de exemplu, din demersurile inutile și excesiv de complexe și greoaie, duplicarea procedurilor, birocrația în prezentarea documentelor, utilizarea arbitrară a competențelor de către autoritățile competente, termene nedeterminate sau excesiv de lungi până la transmiterea unui răspuns, durata limitată a validității autorizațiilor acordate și taxele și sancțiunile disproporționate. Astfel de practici au efecte disuasive deosebit de semnificative asupra prestatorilor care doresc să își dezvolte activitățile în alte state membre și necesită o modernizare coordonată în cadrul unei piețe interne extinse de douăzeci și cinci de state membre.

(44) Statele membre ar trebui să introducă, după caz, formulare armonizate la nivel comunitar, stabilite de către Comisie, care vor fi folosite ca echivalent pentru certificate, atestate sau orice alt document referitor la stabilire.

(45) Pentru a examina nevoia de simplificare a procedurilor și formalităților, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, în special, să ia în considerare necesitatea, numărul, riscul de duplicare, costul, claritatea și accesibilitatea, precum și termenele și dificultățile practice pe care acestea le pot genera pentru prestatorul în cauză.

(46) Pentru a facilita accesul la activitățile de servicii și exercitarea acestora în cadrul pieței interne este necesar să se stabilească un obiectiv, comun tuturor statelor membre, de simplificare administrativă și să se stabilească dispoziții cu privire, printre altele, la dreptul la informare, procedurile prin mijloace electronice și stabilirea unui cadru pentru regimurile de autorizare. Alte măsuri adoptate la nivel național în vederea atingerii acestui obiectiv ar putea include reducerea numărului procedurilor și a formalităților aplicabile activităților de servicii și reducerea acestor proceduri și formalități la cele indispensabile pentru atingerea unui obiectiv de interes general și care nu se suprapun în ceea ce privește conținutul sau scopul.

(47) În scopul simplificării administrative, nu ar trebui să fie impuse în mod general cerințe de formă, cum ar fi prezentarea documentelor originale, a unor copii certificate pentru conformitate sau traduceri certificate, cu excepția cazurilor în care acest lucru este justificat în mod obiectiv printr-un motiv imperativ de interes general, cum ar fi protecția lucrătorilor, sănătatea publică, protecția mediului sau protecția consumatorilor. Este de asemenea necesar să se asigure că o autorizație permite, în general, accesul la o activitate de servicii pe întreg teritoriul național, sau exercitarea acesteia, în afara cazului în care o nouă autorizație pentru fiecare unitate, de exemplu fiecare nou hipermarket, sau o autorizație limitată la o anumită parte a teritoriului național este justificată în mod obiectiv printr-un motiv imperativ de interes general.

(48) În vederea simplificării în continuare a procedurilor administrative, este necesar să se asigure că fiecare prestator are un singur interlocutor prin intermediul căruia poate îndeplini toate procedurile și formalitățile (denumit în continuare „ghișeu unic”). Numărul de ghișee unice dintr-un stat membru poate varia în funcție de competențele regionale sau locale sau în funcție de activitățile în cauză. Crearea ghișeelor unice nu ar trebui să afecteze repartizarea atribuțiilor între autoritățile competente din cadrul fiecărui sistem național. În cazul în care există mai multe autorități competente la nivel regional sau local, una dintre acestea poate asigura rolul de ghișeu unic și coordonator. Ghișeele unice pot fi stabilite nu numai de către autoritățile administrative, ci și de către camerele de comerț sau de industrie, sau de către organizațiile profesionale sau organisme private cărora un stat membru decide să le încredințeze această funcție. Ghișeele unice au un rol important în asigurarea asistenței către prestatori, ca autoritate cu competențe directe în eliberarea documentelor necesare pentru a dobândi acces la o activitate de servicii, sau ca intermediar între prestator și autoritățile cu competențe directe.

(49) Taxa care ar putea fi percepută de către ghișeele unice ar trebui să fie proporțională cu costul procedurilor și formalităților pe care acestea le îndeplinesc. Această dispoziție nu ar trebui să împiedice statele membre să încredințeze ghișeelor unice sarcina colectării altor taxe administrative, cum ar fi taxele instanțelor de control.

(50) Este necesar ca prestatorii și beneficiarii serviciilor să aibă acces rapid la anumite tipuri de informații. Fiecare stat membru ar trebui să determine, în cadrul prezentei directive, modul în care prestatorilor și beneficiarilor le este furnizată informația. În special obligația statelor membre de a se asigura că informațiile relevante sunt ușor accesibile pentru prestatori și beneficiari și că pot fi accesate de către public fără ca acesta să întâmpine obstacole poate fi îndeplinită făcând aceste informații accesibile printr-un site internet. Orice informație ar trebui să fie furnizată într-un mod clar, fără ambiguități.

(51) Informațiile furnizate prestatorilor și beneficiarilor de servicii ar trebui să includă, în special, informații privind procedurile și formalitățile, coordonatele autorităților competente, condițiile de acces la registrele publice și baze de date, precum și informații cu privire la căile de atac disponibile și coordonatele asociațiilor și organizațiilor de la care prestatorii și beneficiarii pot primi asistență practică. Obligația autorităților competente de a asigura asistență prestatorilor și beneficiarilor nu ar trebui să includă consiliere juridică în cazuri individuale. Cu toate acestea, ar trebui furnizate informații generale referitoare la modul în care cerințele sunt în general interpretate sau aplicate. Aspecte precum răspunderea în cazul furnizării de informații eronate sau înșelătoare ar trebui să aparțină competenței statelor membre.

(52) Stabilirea, în viitorul apropiat, a unor mijloace electronice de îndeplinire a procedurilor și formalităților este indispensabilă pentru simplificarea administrativă în domeniul activităților de servicii în beneficiul prestatorilor, al beneficiarilor și al autorităților competente. Îndeplinirea acestei obligații de rezultat poate cere modificarea legislației naționale și a altor norme aplicabile serviciilor. Această obligație nu ar trebui să împiedice statele membre să prevadă alte mijloace, pe lângă cele electronice, de a îndeplini aceste proceduri și formalități. Faptul că trebuie să existe posibilitatea îndeplinirii acestor proceduri și formalități de la distanță necesită, în special, ca statele membre să se asigure că acestea pot fi îndeplinite dincolo de frontiere. Obligația de rezultat nu cuprinde proceduri sau formalități care prin natura lor nu pot fi realizate la distanță. În plus, acest lucru nu aduce atingere legislației statelor membre cu privire la utilizarea limbilor.

(53) În vederea acordării unei licențe pentru anumite activități de servicii, autoritatea competentă poate cere un interviu cu solicitantul, pentru a evalua integritatea personală și aptitudinile solicitantului în vederea îndeplinirii serviciului în cauză. În astfel de cazuri, este posibil ca realizarea formalităților prin mijloace electronice să nu fie adecvată.

(54) Accesul la o activitate de servicii ar trebui să fie supus autorizării de către autoritățile competente doar în cazul în care decizia respectivă îndeplinește criteriile de nediscriminare, necesitate și proporționalitate. Aceasta înseamnă, în special, faptul că regimurile de autorizare ar trebui să fie permise numai în cazul în care un control a posteriori nu ar fi eficient din cauza imposibilității constatării a posteriori a deficiențelor serviciilor în cauză, ținându-se seama în mod corespunzător de riscurile și pericolele care ar putea apărea în lipsa unui control a priori. Cu toate acestea, dispozițiile prevăzute de prezenta directivă în acest scop nu pot justifica regimurile de autorizare care sunt interzise de alte instrumente comunitare, cum ar fi Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice [17], sau Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) [18]. Rezultatele procesului evaluării reciproce va face posibilă determinarea, la nivel comunitar, a tipurilor de activități pentru care regimurile de autorizare ar trebui eliminate.

(55) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere posibilității statelor membre de a retrage autorizațiile după ce acestea au fost eliberate, în cazul în care condițiile de autorizare nu mai sunt îndeplinite.

(56) În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, sănătatea publică, protecția consumatorilor, protecția sănătății animale, protecția mediului urban constituie motive imperative de interes general. Astfel de motive imperative ar putea justifica aplicarea regimurilor de autorizare și alte restricții. Cu toate acestea, nici un astfel de regim de autorizare sau restricție nu ar trebui să fie discriminatoriu pe motiv de cetățenie sau naționalitate. În plus, principiile necesității și proporționalității ar trebui să fie întotdeauna respectate.

(57) Dispozițiile prezentei directive referitoare la regimurile de autorizare ar trebui să se aplice în cazurile în care accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia de către operatori necesită o decizie din partea unei autorități competente. Aceasta nu privește deciziile autorităților competente de a crea o entitate publică sau privată pentru prestarea unui anumit serviciu și nici încheierea de contracte de către autoritățile competente pentru prestarea unui anumit serviciu reglementat de normele privind achizițiile publice, având în vedere că prezenta directivă nu are ca obiect normele privind achizițiile publice.

(58) Pentru a facilita accesul la activitățile de servicii și exercitarea acestora, este important să se evalueze și să se prezinte un raport asupra regimurilor de autorizare și justificarea acestora. Această obligație de prezentare a unui raport vizează doar existența regimurilor de autorizare și nu criteriile și condițiile de acordare a unei autorizații.

(59) Autorizația ar trebui, în general, să ofere prestatorului acces la activitatea de servicii sau să exercite această activitate pe întreg teritoriul național, cu excepția cazului în care o limită teritorială este justificată printr-un motiv imperativ de interes general. De exemplu, protecția mediului ar putea justifica cerința de a obține o autorizație individuală pentru fiecare instalație de pe teritoriul național. Această dispoziție nu ar trebui să afecteze competențele regionale sau locale de a acorda autorizații în cadrul statelor membre.

(60) Prezenta directivă și, în special, dispozițiile cu privire la regimurile de autorizare și domeniul de aplicare teritorial al unei autorizații nu ar trebui să aducă atingere repartizării competențelor regionale și locale în cadrul statelor membre, inclusiv autonomiei regionale și locale și utilizării limbilor oficiale.

(61) Dispoziția referitoare la nesuprapunerea condițiilor pentru acordarea unei autorizații nu ar trebui să împiedice statele membre să își aplice propriile condiții prevăzute în regimul de autorizare. Aceasta ar trebui să impună doar ca autoritățile competente, atunci când stabilesc dacă aceste condiții au fost îndeplinite de către solicitant, să ia în considerare condițiile echivalente care sunt deja îndeplinite de către solicitant într-un alt stat membru. Prezenta dispoziție nu ar trebui să impună aplicarea condițiilor de acordare a unei autorizații prevăzute de regimul de autorizare al unui alt stat membru.

(62) În cazul în care numărul de autorizații disponibile pentru o activitate este limitat din cauza cantității reduse de resurse naturale sau de capacitate tehnică, ar trebui adoptată o procedură de selecție dintre mai mulți potențiali candidați, cu scopul dezvoltării prin libera concurență a calității și condițiilor prestării de servicii disponibile pentru utilizatori. O astfel de procedură ar trebui să ofere garanții de transparență și imparțialitate, iar autorizația astfel acordată nu ar trebui să aibă o durată excesivă, nu ar trebui să poată fi reînnoită în mod automat sau să îi confere alte avantaje prestatorului a cărui autorizație a expirat recent. În special, durata autorizației acordate ar trebui stabilită în așa fel încât să nu restricționeze sau să limiteze concurența dincolo de ceea ce este necesar pentru ca prestatorul să își poată amortiza costurile de investiții și să realizeze un profit echitabil din capitalul investit. Prezenta dispoziție nu ar trebui să împiedice statele membre să limiteze numărul autorizațiilor din alte motive decât cele legate de cantitatea redusă de resurse naturale sau capacitatea tehnică redusă. Aceste autorizații ar trebui, în orice caz, să se acorde respectând celelalte dispoziții ale prezentei directive referitoare la regimurile de autorizare.

(63) În lipsa unor dispoziții diferite, în cazul în care nu se primește un răspuns într-un anumit termen, o autorizație ar trebui să se considere acordată. Cu toate acestea, se pot stabili dispoziții diferite cu privire la anumite activități în cazul în care acest lucru este justificat în mod obiectiv prin motive imperative de interes general, inclusiv un interes legitim al unei părți terțe. Astfel de dispoziții pot include norme naționale în conformitate cu care, în absența unui răspuns din partea autorității competente, cererea se consideră respinsă, această respingere putând face obiectul unei acțiuni în fața instanțelor judecătorești.

(64) Pentru a stabili o adevărată piață internă a serviciilor, este necesar să se elimine orice restricții privind libertatea de stabilire și libera circulație a serviciilor care figurează încă în legislațiile anumitor state membre și care sunt incompatibile cu articolele 43 și, respectiv, 49 din tratat. Restricțiile care trebuie interzise afectează în special piața internă a serviciilor și trebuie eliminate în mod sistematic în cel mai scurt timp.

(65) Libertatea de stabilire implică, în special, principiul egalității de tratament, care interzice nu doar discriminarea pe motiv de cetățenie sau naționalitate, ci și orice discriminare indirectă bazată pe alte criterii, care poate duce la aceleași rezultate. Astfel, accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia într-un stat membru ca activitate principală sau secundară nu ar trebui să se supună unor criterii cum ar fi locul de stabilire, de reședință, de domiciliu sau al prestării principale a activității de servicii. Totuși, aceste criterii nu ar trebui să includă cerințe conform cărora un prestator sau unul dintre angajații acestuia sau un reprezentant trebuie să fie prezent la exercitarea activității, atunci când un motiv imperativ de interes general justifică acest lucru. În plus, un stat membru nu ar trebui să limiteze capacitatea juridică sau capacitatea societăților constituite în conformitate cu legislația unui alt stat membru pe teritoriul căruia se află sediul principal al acestora, de a sta în justiție. În plus, un stat membru nu ar trebui să poată conferi avantaje prestatorilor care au o legătură specială cu un context socio-economic național sau local; acesta nu ar trebui să aibă posibilitatea să limiteze, pe criterii legate de locul de stabilire, libertatea prestatorului de a dobândi, exploata sau înstrăina drepturi și bunuri sau de a avea acces la diferite forme de credit sau de cazare, în măsura în care aceste posibilități sunt utile pentru accesul la activitatea sa sau pentru exercitarea efectivă a acesteia.

(66) Accesul la o activitate sau exercitarea unei activități de servicii pe teritoriul unui stat membru nu ar trebui să facă obiectul unui test economic. Interzicerea testelor economice ca precondiție a acordării autorizației ar trebui să vizeze testele economice în sine, și nu cerințele care sunt justificate în mod obiectiv prin motive imperative de interes general, cum ar fi protecția mediului urban, politica socială sau sănătatea publică. Interdicția nu ar trebui să afecteze exercitarea competențelor autorităților responsabile de aplicarea dreptului concurenței.

(67) În ceea ce privește garanțiile financiare sau asigurările, interdicția ar trebui să vizeze doar obligația ca garanțiile financiare solicitate sau asigurările să fie obținute de la o instituție financiară stabilită în statul membru în cauză.

(68) În ceea ce privește înregistrarea prealabilă, interdicția ar trebui să vizeze doar obligația ca prestatorul să fie înregistrat înainte de stabilire pentru o perioadă dată într-un registru ținut în statul membru respectiv.

(69) În vederea coordonării procesului de modernizare a reglementărilor naționale astfel încât să fie în conformitate cu cerințele pieței interne, este necesar să se evalueze anumite cerințe naționale nediscriminatorii, care prin natura lor ar putea restricționa în mod semnificativ sau ar putea chiar împiedica accesul la o activitate sau exercitarea acesteia în temeiul libertății de stabilire. Acest proces de evaluare ar trebui limitat la compatibilitatea acestor cerințe cu criteriile deja stabilite de către Curtea de Justiție în ceea ce privește libertatea de stabilire. Nu ar trebui să vizeze aplicarea dreptului comunitar în materie de concurență. În cazul în care aceste cerințe sunt discriminatorii și nu sunt justificate în mod obiectiv printr-un motiv imperativ de interes general, sau în cazul în care sunt disproporționate, acestea trebuie eliminate sau modificate. Rezultatele acestei evaluări vor fi diferite în funcție de natura activității și a interesului general în cauză. În special, astfel de cerințe ar putea fi justificate în totalitate atunci când urmăresc obiective de politică socială.

(70) În scopul prezentei directive și fără a aduce atingere articolului 16 din tratat, serviciile pot fi considerate servicii de interes economic general numai în cazul în care sunt prestate în cadrul aplicării unei misiuni speciale în interes public încredințată prestatorului de către statul membru în cauză. Această misiune ar trebui atribuită prin unul sau mai multe acte, a căror formă este determinată de către statul membru în cauză și ar trebui să precizeze natura specifică a misiunii atribuite.

(71) Procesul de evaluare reciprocă prevăzut de prezenta directivă nu ar trebui să afecteze libertatea statelor membre de a stabili în legislația proprie un nivel înalt de protecție a interesului general, în special în ceea ce privește obiectivele de politică socială. În plus, este necesar ca procesul de evaluare reciprocă să ia pe deplin în considerare specificitatea serviciilor de interes economic general și a misiunilor speciale încredințate acestora. Aceasta poate justifica anumite restricții asupra libertății de stabilire, în special în cazul în care aceste restricții urmăresc protecția sănătății publice și obiective de politică socială și îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 15 alineatul (3) literele (a), (b) și (c). De exemplu, în ceea ce privește obligația de a adopta o formă juridică specifică pentru a exercita anumite servicii în domeniul social, Curtea de Justiție a recunoscut deja că poate fi justificată impunerea cerinței ca prestatorul să nu urmărească un scop lucrativ.

(72) Serviciilor de interes economic general li se încredințează misiuni legate de coeziunea socială și teritorială. Îndeplinirea acestor misiuni nu ar trebui împiedicată prin procesul de evaluare prevăzut de această directivă. Cerințele care sunt necesare pentru îndeplinirea unor astfel de misiuni nu ar trebui să fi afectate de acest proces; în același timp, este necesar ca restricțiile nejustificate privind libertatea de stabilire să fie remediate.

(73) Cerințele care trebuie examinate includ normele naționale care, din alte motive decât cele legate de calificările profesionale, rezervă accesul la anumite activități anumitor prestatori. Aceste cerințe includ, de asemenea, și obligația ca un prestator să adopte o anumită formă juridică, în special să fie persoană juridică, o societate de persoane, o entitate fără scop lucrativ sau o societate deținută exclusiv de către persoane fizice și cerințe referitoare la deținerea capitalului unei societăți, în special obligația de a deține o sumă minimă de capital pentru anumite activități de servicii sau de a avea o anumită calificare pentru a deține acțiuni sau pentru a administra anumite societăți. Evaluarea compatibilității tarifelor fixe minime și/sau maxime cu libertatea de stabilire vizează doar tarifele impuse de autoritățile competente pentru prestarea anumitor servicii, însă nu vizează, de exemplu, regulile generale de stabilire a prețurilor, cum ar fi prețurile de închiriere a imobilelor.

(74) Procesul de evaluare reciprocă implică faptul că, în perioada de transpunere, statele membre trebuie în primul rând să examineze legislația proprie pentru a stabili dacă oricare dintre cerințele menționate mai sus există în sistemele lor juridice. Până la sfârșitul perioadei de transpunere, statele membre ar trebui să întocmească un raport privind rezultatelor examinării. Fiecare raport se transmite celorlalte state membre și părților interesate. Statele membre își vor prezenta observațiile cu privire la aceste rapoarte în termen de șase luni. În termen de un an de la data transpunerii prezentei directive, Comisia ar trebui să întocmească un raport de sinteză, însoțit, după caz, de propuneri de noi inițiative. În cazul în care este necesar, Comisia, în cooperare cu statele membre, le-ar putea asista în elaborarea unei metode comune.

(75) Faptul că prezenta directivă stabilește un număr de cerințe pe care statele membre trebuie să le elimine sau să le evalueze în perioada de transpunere nu aduce atingere recursului la procedurile privind încălcarea dreptului comunitar împotriva unui stat membru care nu și-a îndeplinit obligațiile care decurg din articolele 43 sau 49 din tratat.

(76) Prezenta directivă nu vizează aplicarea articolelor 28-30 din tratat cu privire la libera circulație a mărfurilor. Restricțiile interzise în temeiul dispoziției cu privire la libertatea de a presta servicii vizează cerințele aplicabile accesului la activitățile de servicii sau exercitării acestora, nu și cerințele aplicabile mărfurilor ca atare.

(77) În cazul în care un operator se deplasează într-un alt stat membru pentru a exercita acolo o activitate de servicii, ar trebui să se facă o distincție între situațiile reglementate prin libertatea de stabilire și cele reglementate, datorită naturii temporare a activităților în cauză, prin libera circulație a serviciilor. În ceea ce privește diferența dintre libertatea de stabilire și libera circulație a serviciilor, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, elementul-cheie este acela de a ști dacă operatorul este stabilit în statul membru în care prestează serviciul în cauză. În cazul în care operatorul este stabilit în statul membru în care prestează serviciile, acesta ar trebui să intre în domeniul de aplicare a libertății de stabilire. În cazul în care, dimpotrivă, operatorul nu este stabilit în statul membru în care se prestează serviciul, activitățile sale ar trebui reglementate prin libera circulație a serviciilor. Curtea de Justiție a afirmat în mod constant că natura temporară a activităților în cauză ar trebui apreciată nu numai în funcție de durata prestării serviciului, ci și în funcție de frecvența, periodicitatea și continuitatea acestuia. Caracterul temporar al activității nu ar trebui să însemne că prestatorul nu se poate dota cu o anumită infrastructură în statul membru în care se prestează serviciul, cum ar fi un birou sau un cabinet, în măsura în care această infrastructură este necesară în scopul prestării serviciului în cauză.

(78) Pentru a asigura punerea efectivă în aplicare a liberei circulații a serviciilor și faptul că beneficiarii și prestatorii pot beneficia de servicii sau pot presta servicii pe întreg teritoriul Comunității fără a ține seama de frontiere, este necesar să se precizeze în ce măsură cerințele statelor membre în care se prestează serviciul pot fi impuse. Este imperativ să se prevadă ca dispoziția cu privire la libertatea de a presta servicii să nu împiedice statul membru în care se prestează serviciul să își impună, în conformitate cu principiile stabilite la articolul 16 alineatul (1) literele (a)-(c), cerințele specifice din motive care țin de ordinea publică și de siguranța publică sau pentru protecția sănătății publice sau a mediului.

(79) Curtea de Justiție a afirmat în mod constant că statele membre își păstrează dreptul de a lua măsuri pentru a-i împiedica pe prestatori să profite în mod abuziv de principiile pieței interne. Abuzurile efectuate de prestatori ar trebui stabilite de la caz la caz.

(80) Este necesar să se garanteze că prestatorii au posibilitatea de a lua cu ei echipamentul care face parte integrantă din prestarea serviciului atunci când se deplasează în alt stat membru cu scopul de a presta servicii. Este important, în special, să se evite cazurile în care serviciile nu au putut fi prestate fără echipament sau situațiile în care prestatorii suportă costuri suplimentare, de exemplu prin închirierea sau achiziționarea de echipamente diferite de cele pe care le folosesc în mod obișnuit sau printr-o deviere semnificativă de la modalitatea obișnuită de desfășurare a activității.

(81) Conceptul de echipament nu include obiecte materiale care sunt furnizate clientului sau care devin parte dintr-un obiect material ca urmare a activității de servicii, cum ar fi materialele de construcții sau piese de schimb, sau obiecte care sunt consumate sau lăsate la fața locului în cursul prestării serviciului, de exemplu combustibili, explozivi, focuri de artificii, pesticide, otrăvuri sau medicamente.

(82) Dispozițiile prezentei directive nu ar trebui să împiedice aplicarea de către un stat membru a normelor cu privire la condițiile de angajare. Normele stabilite prin acte cu putere de lege și acte administrative ar trebui, în conformitate cu tratatul, să fie justificate prin motive legate de protecția lucrătorilor și ar trebui să fie nediscriminatorii, necesare și proporționale, astfel cum sunt interpretate de către Curtea de Justiție, și ar trebui să fie în conformitate cu alte acte legislative comunitare aplicabile.

(83) Este necesar să se garanteze că dispoziția cu privire la libertatea de a presta servicii nu poate fi eliminată decât în domeniile reglementate prin derogări. Derogările sunt necesare pentru a lua în considerare nivelul de integrare a pieței interne sau anumite instrumente comunitare legate de servicii conform cărora un prestator respectă o altă lege decât cea a statului membru în care este stabilit. În afară de aceasta, în mod excepțional, măsurile luate împotriva unui anumit prestator ar trebui, de asemenea, să fie adoptate în cazuri individuale și în anumite condiții procedurale și de fond stricte. În plus, orice restricție a liberei circulații a serviciilor ar trebui permisă în mod excepțional, doar în cazul în care aceasta este în conformitate cu drepturile fundamentale care constituie parte integrantă a principiilor generale de drept înscrise în ordinea juridică comunitară.

(84) Derogarea de la dispoziția cu privire la libertatea de a presta servicii în ceea ce privește serviciile poștale ar trebui să vizeze atât activitățile rezervate prestatorului serviciului universal, cât și celelalte servicii poștale.

(85) Derogarea de la dispoziția cu privire la libertatea de a presta servicii în ceea ce privește recuperarea judiciară a creanțelor și referirea la un posibil viitor instrument de armonizare ar trebui să vizeze doar accesul la activitățile care constau, în special, în introducerea acțiunilor în instanțe judecătorești în vederea recuperării creanțelor, precum și exercitarea acestor activități.

(86) Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze condițiile de muncă și de angajare care, în temeiul Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii [19] se aplică lucrătorilor detașați în vederea prestării unui serviciu pe teritoriul unui alt stat membru. În astfel de cazuri, Directiva 96/71/CE stipulează că prestatorii trebuie să respecte condițiile de angajare în anumite domenii enumerate, aplicabile în statul membru unde se prestează serviciul. Aceste condiții sunt sunt: perioade maxime de lucru și perioade minime de odihnă, durata minimă a concediilor anuale remunerate, nivelul minim de salarizare, inclusiv pentru orele suplimentare, condițiile detașării lucrătorilor, în special protecția lucrătorilor detașați la întreprinderi cu încadrare în muncă temporară, sănătatea, siguranța și igiena muncii, măsuri de protecție în ceea ce privește condițiile de muncă și de angajare a femeilor însărcinate sau a femeilor care au născut de curând, a copiilor și a tinerilor, tratamentul egal pentru femei și bărbați, precum și alte dispoziții cu privire la nediscriminare. Acest lucru nu vizează doar condițiile de muncă și de angajare stabilite prin lege, ci și condițiile stabilite în convenții colective sau sentințe arbitrale care sunt în mod oficial sau de facto declarate aplicabile în sensul Directivei 96/71/CE. În plus, prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să aplice condițiile de muncă și de angajare în ceea ce privește alte aspecte decât cele menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 96/71/CE din motive de ordine publică.

(87) Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze nici condițiile de muncă și de angajare în cazurile în care lucrătorul angajat în vederea prestării unui serviciu în afara frontierelor este recrutat în statul membru în care se prestează serviciul. În plus, prezenta directivă nu ar trebui să afecteze dreptul statului membru în care se prestează serviciul de a determina dacă există o relație de muncă și de a stabili o distincție între lucrători care desfășoară o activitate independentă și salariați, inclusiv „falșii lucrători independenți”. În această privință, caracteristica esențială a unei relații de muncă în sensul articolului 39 din tratat ar trebui să fie faptul că o persoană prestează, pentru o anumită perioadă de timp, servicii pentru o altă persoană și sub îndrumarea acesteia, în schimbul cărora primește o remunerație. Orice activitate pe care o persoană o întreprinde în afara unei relații de subordonare trebuie calificată ca activitate independentă în sensul articolelor 43 și 49 din tratat.

(88) Dispoziția cu privire la libertatea de a presta servicii nu ar trebui să se aplice în cazurile în care, în conformitate cu dreptul comunitar, o activitate este rezervată într-un stat membru pentru o anumită profesie, de exemplu cerințele care rezervă juriștilor prestarea de servicii de consiliere juridică.

(89) Derogarea de la dispoziția privind libertatea de a presta servicii în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor luate în leasing într-un stat membru altul decât cel în care sunt folosite rezultă din jurisprudența Curții de Justiție care a recunoscut că un stat membru poate impune o astfel de obligație în conformitate cu condițiile proporționale în cazul vehiculelor utilizate pe teritoriul său. Această excludere nu include închirierile ocazionale sau temporare.

(90) Relațiile contractuale între prestator și client, precum și cele dintre angajator și salariat nu ar trebui să facă obiectul prezentei directive. Legislația aplicabilă în ceea ce privește obligațiile contractuale sau extracontractuale ale prestatorului ar trebui să fie determinate prin normele dreptului internațional privat.

(91) Este necesar ca statele membre să aibă posibilitatea, în mod excepțional și de la caz la caz, să ia măsuri care derogă de la dispoziția cu privire la libertatea de a presta servicii în ceea ce privește un prestator stabilit într-un alt stat membru din motive legate de siguranța serviciilor. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibil să se ia astfel de măsuri doar în absența armonizării la nivel comunitar.

(92) Restricții cu privire la libera circulație a serviciilor contrare prezentei directive pot apărea nu numai din măsuri aplicate prestatorilor, ci și din cauza mai multor bariere în utilizarea serviciilor de către beneficiari, în special consumatori. Prezenta directivă menționează, cu titlu de exemplu, anumite tipuri de restricții aplicate unui beneficiar care dorește să utilizeze un serviciu oferit de un prestator stabilit într-un alt stat membru. Aceasta include și cazuri în care beneficiarii unui serviciu au obligația să obțină autorizație de la autoritățile competente sau să facă o declarație către acestea pentru a obține un serviciu de la un prestator stabilit într-un alt stat membru. Aceasta nu vizează regimurile de autorizare generală care se aplică, de asemenea, în cazul utilizării unui serviciu oferit de un prestator stabilit în același stat membru.

(93) Conceptul de ajutor financiar oferit pentru utilizarea unui anumit serviciu nu ar trebui să se aplice schemelor de ajutoare oferite de statele membre în special în domeniul social sau în sectorul cultural, care sunt reglementate prin norme comunitare cu privire la concurență, și nici ajutoarelor financiare generale care nu sunt legate de un anumit serviciu, de exemplu burse de studii sau împrumuturi pentru studenți.

(94) În conformitate cu normele din tratat cu privire la libera circulație a serviciilor, este interzisă discriminarea pe motiv de cetățenie sau naționalite a beneficiarului sau pe motivul reședinței naționale sau locale. Această discriminare ar putea lua forma unei obligații impuse doar resortisanților unui alt stat membru de a furniza documente originale, copii certificate pentru conformitate, un certificat de cetățenie sau naționalitate sau traduceri oficiale ale documentelor pentru a beneficia de un serviciu sau de condiții și prețuri mai avantajoase. Cu toate acestea, interzicerea cerințelor discriminatorii nu ar trebui să împiedice rezervarea avantajelor, în special în ceea ce privește tarifele, pentru anumiți beneficiari, în cazul în care această rezervare se bazează pe criterii legitime și obiective.

(95) Principiul nediscriminării în cadrul pieței interne implică faptul că accesul unui beneficiar, în special al unui consumator, la un serviciu oferit publicului nu poate fi refuzat sau restricționat prin aplicarea unui criteriu inclus în condițiile generale puse la dispoziția publicului, referitor la cetățenia sau naționalitatea beneficiarului sau la locul de reședință al acestuia. Aceasta nu implică faptul că dispoziția, în aceste condiții generale, a unor tarife și condiții diferite pentru prestarea unui serviciu ar constitui o discriminare ilegală, în cazul în care aceste tarife, prețuri și condiții sunt justificate prin motive obiective care pot varia de la o țară la alta, cum ar fi costurile suplimentare care rezultă din distanță sau caracteristicile tehnice ale prestării serviciului, sau condițiile diferite ale pieței, cum ar fi o cerere mai mare sau mai redusă în funcție de sezon, diferitele perioade de vacanță în statele membre și prețurile practicate de către diferiți concurenți sau riscurile suplimentare legate de reglementări diferite de cele din statul membru de stabilire. Aceasta nu implică nici faptul că neprestarea unui serviciu către un consumator din cauza lipsei drepturilor de proprietate intelectuală solicitate pe un anumit teritoriu ar constitui discriminare ilegală.

(96) Printre mijloacele prin care prestatorul poate face ușor accesibilă informația pe care este obligat să o furnizeze beneficiarului, este necesar să se prevadă adresa electronică, inclusiv cea a site-ului internet. În plus, obligația de a face accesibile anumite informații în documentele informative ale prestatorului care prezintă serviciile acestuia în detaliu nu ar trebui să cuprindă comunicările comerciale de natură generală, cum ar fi publicitatea, ci documente care conțin o descriere detaliată a serviciilor propuse, inclusiv documentele de pe site-ul internet.

(97) Este necesar ca prezenta directivă să prevadă anumite norme cu privire la înalta calitate a serviciilor, asigurând în special cerințe cu privire la informații și transparență. Aceste norme ar trebui să se aplice atât în cazul prestării serviciilor transfrontaliere între statele membre, cât și în cazul serviciilor prestate într-un stat membru de către un prestator stabilit în acel stat membru, fără a se impune sarcini care nu sunt necesare asupra IMM-urilor. Acestea nu ar trebui să împiedice în nici un fel statele membre să aplice, în conformitate cu prezenta directivă și cu alte acte legislative comunitare, cerințe calitative suplimentare sau diferite.

(98) Orice operator care prestează servicii care implică un risc direct și deosebit de sănătate, siguranță sau financiar pentru beneficiar sau o terță persoană, trebuie, în principiu, să aibă o asigurare corespunzătoare de răspundere profesională, sau o altă formă de garanție echivalentă sau comparabilă, ceea ce înseamnă, în special, că un astfel de operator ar trebui, în general, să aibă asigurare adecvată pentru serviciile prestate în unul sau mai multe state membre altele decât statul membru de stabilire.

(99) Asigurarea sau garanția ar trebui să fie corespunzătoare cu gradul de risc și cu natura acestuia. În consecință, ar fi necesar ca asigurarea prestatorului să aibă acoperire transfrontalieră doar dacă prestatorul respectiv oferă în mod efectiv servicii în alte state membre. Statele membre nu ar trebui să stabilească norme mai detaliate în ceea ce privește acoperirea asigurării și nici să fixeze, de exemplu, praguri minime pentru suma asigurată sau limite la excluderi de la acoperirea asigurării. Prestatorii și societățile de asigurări ar trebui să mențină flexibilitatea necesară în negocierea polițelor de asigurare adaptate în mod precis gradului de risc și naturii acestuia. În plus, nu este necesar să fie stabilită printr-o dispoziție legislativă o obligație de asigurare adecvată. Este suficient ca o obligație de asigurare să facă parte din normele privind deontologia stabilite de către ordinele profesionale. În cele din urmă, nu ar trebui să existe nici o obligație pentru societățile de asigurări de a acorda asigurări.

(100) Este necesar să se înlăture interdicțiile totale în ceea ce privește comunicările comerciale pentru profesiile reglementate, nu prin eliminarea interdicțiilor asupra conținutului unei comunicări comerciale, ci prin eliminarea acelor interdicții care, în general, interzic pentru o anumită profesie una sau mai multe forme de comunicare comercială, cum ar fi publicitatea prin unul sau mai multe mijloace de comunicare în masă. În ceea ce privește conținutul sau metodele comunicării comerciale, este necesar ca profesioniștii să fie încurajați să elaboreze coduri de conduită la nivel comunitar, în conformitate cu legislația comunitară.

(101) Este necesar și în interesul beneficiarilor, în special al consumatorilor, ca prestatorii să aibă posibilitatea să ofere servicii multidisciplinare și ca restricțiile în această privință să fie limitate la ceea ce este necesar pentru a asigura imparțialitatea, independența și integritatea profesiilor reglementate. Aceasta nu aduce atingere restricțiilor sau interdicțiilor în ceea ce privește desfășurarea unor activități specifice în scopul asigurării independenței în cazurile în care un stat membru încredințează unui prestator o anumită sarcină, în special în domeniul dezvoltării urbane, și nu ar trebui să afecteze nici aplicarea normelor de concurență.

(102) Pentru a spori transparența și pentru a promova evaluări bazate pe criterii comparabile în ceea ce privește calitatea serviciilor oferite și prestate beneficiarilor, este important ca informația cu privire la semnificația etichetelor de calitate și a altor mărci distinctive legate de aceste servicii să fie ușor accesibilă. Această obligație cu privire la transparență este deosebit de importantă în domenii precum turismul, în special în industria hotelieră, în care utilizarea sistemelor de clasificare este foarte răspândită. În plus, este necesar să se examineze în ce măsură standardizarea europeană ar putea facilita compatibilitatea și calitatea serviciilor. Standardele Europene sunt elaborate de către organismele europene de standardizare, Comitetul European de Standardizare (CEN), Comitetul european pentru standardizare electrotehnică (Cenelec) și Institutul European de Standarde în Telecomunicații (ETSI). După caz, Comisia, în conformitate cu procedurile prevăzute de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice [20] și a unor norme cu privire la serviciile societății informaționale, poate da un mandat pentru elaborarea unor standarde specifice europene.

(103) Pentru a rezolva potențialele probleme legate de respectarea hotărârilor judecătorești, este necesar să se prevadă ca statele membre să recunoască garanțiile echivalente depuse la instituții sau organisme, cum ar fi băncile, societățile de asigurări sau prestatori de alte servicii financiare stabiliți într-un alt stat membru.

(104) Dezvoltarea unei rețele a autorităților de protecție a consumatorilor din statele membre, care face obiectul Regulamentului (CE) nr. 2006/2004, completează cooperarea prevăzută de prezenta directivă. Aplicarea legislației cu privire la protecția consumatorilor în situații transfrontaliere, în special în ceea ce privește noile practici de marketing și vânzări, precum și nevoia de a elimina anumite obstacole specifice în calea cooperării în acest domeniu, necesită un grad mai mare de cooperare între statele membre. În special este necesar ca în acest sector să se garanteze că statele membre impun încetarea practicilor ilegale de către operatori pe teritoriile lor care vizează consumatori dintr-un alt stat membru.

(105) Cooperarea administrativă este esențială pentru funcționarea corectă a pieței interne a serviciilor. Lipsa de cooperare între statele membre duce la proliferarea normelor aplicabile prestatorilor sau dublarea controalelor pentru activitățile transfrontaliere și poate fi, de asemenea, folosită de către agenți economici incorecți în scopul evitării controlului sau pentru a eluda dispozițiile naționale aplicabile serviciilor. În consecință, este necesar să se prevadă obligații clare și constrângătoare din punct de vedere juridic pentru ca statele membre să coopereze în mod eficient.

(106) În sensul capitolului cu privire la cooperarea administrativă, „controlul” ar trebui să cuprindă activități precum supravegherea și stabilirea faptelor, rezolvarea problemelor, punerea în executare și aplicarea sancțiunilor, precum și activitățile ulterioare care decurg din acestea.

(107) În împrejurări normale, asistența reciprocă ar trebui să aibă loc direct între autoritățile competente. Punctelor de contact desemnate de către statele membre ar trebui să li se solicite să faciliteze acest proces doar în cazul în care se întâlnesc dificultăți, de exemplu în cazul în care se solicită asistență pentru identificarea autorității competente în cauză.

(108) Anumite obligații de asistență reciprocă ar trebui să se aplice în toate aspectele reglementate de prezenta directivă, inclusiv cele referitoare la cazurile în care un prestator se stabilește într-un alt stat membru. Alte obligații de asistență reciprocă ar trebui aplicate doar în cazul prestării de servicii transfrontaliere, în care se aplică dispoziția privind libertatea de a presta servicii. O altă serie de obligații ar trebui să se aplice în toate cazurile de prestări de servicii transfrontaliere, inclusiv în sectoarele nereglementate prin dispoziția cu privire la libertatea de a presta servicii. Prestarea de servicii transfrontaliere ar trebui să includă cazuri în care serviciile sunt prestate la distanță și în care beneficiarul se deplasează în statul membru de stabilire al prestatorului pentru a beneficia de servicii.

(109) În cazurile în care un prestator se mută temporar într-un stat membru altul decât statul membru de stabilire, sunt necesare dispoziții cu privire la asistența reciprocă între cele două state membre, în așa fel încât primul să poată efectua controale, inspecții și anchete la cererea statului membru de stabilire sau să efectueze astfel de controale din proprie inițiativă în cazul în care acestea sunt doar constatări factuale.

(110) Nu ar trebui să fie posibil ca statele membre să eludeze normele stabilite de prezenta directivă, inclusiv dispoziția cu privire la libertatea de a presta servicii prin efectuarea unor controale, inspecții și investigații discriminatorii și disproporționate.

(111) Dispozițiile prezentei directive cu privire la schimbul de informații referitoare la buna reputație a prestatorilor nu ar trebui să împiedice inițiativele în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală, în special în ceea ce privește schimbul de informații între autoritățile responsabile de aplicarea legii din statele membre și în ceea ce privește cazierul judiciar.

(112) Cooperarea între statele membre necesită un sistem computerizat de informații operațional pentru ca autoritățile competente să poată identifica cu ușurință interlocutorii din alte state membre și să comunice într-o manieră eficientă.

(113) Este necesar să se prevadă ca statele membre, în cooperare cu Comisia, să încurajeze părțile interesate să elaboreze coduri de conduită la nivel comunitar cu scopul, în special, de a promova calitatea serviciilor și luând în considerare specificul fiecărei profesii. Aceste coduri de conduită ar trebui să respecte dreptul Comunitar, în special dreptul concurenței. Acestea ar trebui să fie compatibile cu normele deontologice profesionale care sunt obligatorii din punct de vedere juridic în statele membre.

(114) Statele membre ar trebui să încurajeze elaborarea unor coduri de conduită la nivel comunitar, în special de către ordinele, organismele și asociațiile profesionale. Aceste coduri de conduită ar trebui să includă, în funcție de specificul fiecărei profesii, norme pentru comunicările comerciale referitoare la profesiile reglementate, precum și norme de deontologie profesională ale profesiilor reglementate care au ca scop, în special, asigurarea independenței, imparțialității și a păstrării secretului profesional. În plus, condițiile de exercitare a activităților agenților imobiliari ar trebui incluse în astfel de coduri de conduită. Statele membre ar trebui să ia măsuri adiacente pentru a încuraja ordinele, organismele și asociațiile profesionale să pună în practică la nivel național codurile de conduită adoptate la nivel comunitar.

(115) Codurile de conduită la nivel comunitar sunt adoptate pentru a stabili norme minime de conduită și completează cerințele juridice ale statelor membre. Acestea nu împiedică statele membre, în conformitate cu legislația comunitară, să ia măsuri legislative mai stricte, și nu împiedică ordinele profesionale naționale să ofere o mai mare protecție în codurile lor de conduită naționale.

(116) Deoarece obiectivele prezentei directive și anume, eliminarea barierelor în calea libertății de stabilire a prestatorilor în statele membre și în calea libertății de a presta servicii între statele membre nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, din cauza dimensiunilor acțiunii, pot fi mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(117) Dispozițiile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei [21].

(118) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare [22], statele membre sunt încurajate să elaboreze pentru ele și în interesul Comunității tabele care ilustrează, în măsura în care este posibil, corespondența dintre directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

(1) Prezenta directivă stabilește dispoziții generale pentru facilitarea exercitării libertății de stabilire pentru prestatorii de servicii și a liberei circulații a serviciilor, menținând totodată un nivel ridicat al calității serviciilor.

(2) Prezenta directivă nu are ca obiect liberalizarea serviciilor de interes economic general, rezervate organismelor publice sau private, și nici privatizarea organismelor publice prestatoare de servicii.

(3) Prezenta directivă nu are ca obiect eliminarea monopolurilor care prestează servicii și nici ajutoarele acordate de statele membre în baza normelor comunitare în materie de concurență.

Prezenta directivă nu afectează libertatea statelor membre de a defini, în conformitate cu legislația comunitară, ceea ce consideră servicii de interes economic general, felul în care ar trebui să fie aceste servicii organizate și finanțate în conformitate cu normele referitoare la ajutoarele de stat sau obligațiile specifice pe care trebuie să îndeplinească acestea.

(4) Prezenta directivă nu afectează măsurile luate la nivel comunitar sau național în conformitate cu dreptul comunitar în scopul protejării sau promovării diversității culturale sau lingvistice sau a pluralismului mijloacelor de comunicare în masă.

(5) Prezenta directivă nu afectează normele de drept penal ale statelor membre. Cu toate acestea, statele membre nu pot restricționa libertatea de a presta servicii prin aplicarea unor dispoziții de drept penal care reglementează sau afectează în mod specific accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia eludând normele prevăzute de prezenta directivă.

(6) Prezenta directivă nu afectează legislația muncii, adică nici una dintre dispozițiile legale sau contractuale cu privire la condițiile de angajare, condițiile de muncă, inclusiv sănătatea și siguranța la locul de muncă și relațiile dintre angajatori și lucrători pe care statele membre le aplică în conformitate cu legislația națională, respectând legislația comunitară. Prezenta directivă nu afectează nici legislația în materie de securitate socială a statelor membre.

(7) Prezenta directivă nu afectează exercitarea drepturilor fundamentale astfel cum sunt recunoscute în statele membre și în legislația comunitară. Aceasta nu afectează nici dreptul de a negocia, de a încheia și de a pune în aplicare convenții colective și de a desfășura acțiuni sindicale în conformitate cu legislațiile și practicile naționale respectând legislația comunitară.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică serviciilor furnizate de prestatori stabiliți într-un stat membru.

(2) Prezenta directivă nu se aplică pentru următoarele activități:

(a) servicii neeconomice de interes general;

(b) servicii financiare, cum ar fi serviciile bancare, de credit, asigurări și reasigurări, pensii ocupaționale și personale, valori mobiliare, fonduri de investiții, plăți și consultanță pentru investiții, inclusiv serviciile menționate în anexa I la Directiva 2006/48/CE;

(c) serviciile și rețelele de comunicații electronice, precum și resursele și serviciile asociate, în ceea ce privește domeniile reglementate de Directivele 2002/19/CE, 2002/20/CE, 2002/21/CE, 2002/22/CE și 2002/58/CE;

(d) serviciile în domeniul transportului, inclusiv serviciile portuare care intră în domeniul de aplicare a titlului V din tratat;

(e) serviciile agențiilor de ocupare temporară a forței de muncă;

(f) servicii de îngrijire a sănătății, fie că sunt sau nu asigurate în cadrul unor unități de îngrijire a sănătății și indiferent de modul în care sunt organizate și finanțate la nivel național sau dacă sunt de natură publică sau privată;

(g) servicii audiovizuale, inclusiv serviciile cinematografice, indiferent de modul lor de producție, distribuție și transmisie, precum și serviciile de radiodifuziune;

(h) activitățile de jocuri de noroc care presupun pariuri cu o miză cu valoare pecuniară în jocuri de noroc, inclusiv loterie, jocuri de cazinou și tranzacții referitoare la pariuri;

(i) activități care sunt asociate exercitării autorității publice astfel cum se stabilește la articolul 45 din tratat;

(j) servicii sociale cu privire la locuințele sociale, servicii privind îngrijirea copiilor și ajutorul acordat familiilor sau persoanelor aflate în nevoie în mod permanent sau temporar, care sunt prestate de către stat, de către prestatori mandatați de stat sau de organizații de caritate recunoscute de stat;

(k) servicii de securitate privată;

(l) servicii prestate de notari și executori judecătorești numiți de autoritățile publice.

(3) Prezenta directivă nu se aplică în domeniul impozitării.

Articolul 3

Relația cu alte dispoziții ale dreptului comunitar

(1) În cazul în care dispozițiile prezentei directive sunt în conflict cu o dispoziție a unui alt act comunitar care reglementează aspecte specifice ale accesului la o activitate de servicii sau la exercitarea acesteia în sectoare specifice sau pentru profesii specifice, dispoziția celuilalt act comunitar prevalează și se aplică acestor sectoare sau profesii specifice. Acestea includ:

(a) Directiva 96/71/CE;

(b) Regulamentul (CEE) nr. 1408/71;

(c) Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune [23];

(d) Directiva 2005/36/CE.

(2) Prezenta directivă nu vizează norme ale dreptului internațional privat, în special norme care reglementează legislația aplicabilă obligațiilor contractuale și extracontractuale, inclusiv cele care garantează consumatorilor protecția oferită acestora prin normele de protecție a consumatorilor din legislația cu privire la consumatori în vigoare în statul lor membru.

(3) Statele membre aplică dispozițiile prezentei directive în conformitate cu normele din tratat cu privire la dreptul de stabilire și la libera circulație a serviciilor.

Articolul 4

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1. „serviciu” înseamnă orice activitate economică independentă, prestată în mod obișnuit în schimbul unei remunerații, menționată la articolul 50 din tratat;

2. „prestator” înseamnă orice persoană fizică resortisant al unui stat membru sau orice persoană juridică menționată la articolul 48 din tratat, stabilită într-un stat membru care oferă sau prestează un serviciu;

3. „beneficiar” înseamnă orice persoană fizică resortisant a unui stat membru sau care beneficiază de drepturi care îi sunt conferite prin acte comunitare, sau orice persoană juridică menționată la articolul 48 din tratat, stabilită într-un stat membru, care, în scopuri profesionale sau non-profesionale utilizează sau dorește să utilizeze un serviciu;

4. „stat membru de stabilire” înseamnă statul membru pe al cărui teritoriu este stabilit prestatorul serviciului în cauză;

5. „stabilire” înseamnă exercitarea efectivă de către prestator a unei activități economice prevăzute la articolul 43 din tratat, pentru o perioadă nedeterminată și cu ajutorul unei infrastructuri stabile de unde activitatea de prestare de servicii este asigurată în mod efectiv;

6. „regim de autorizare” înseamnă orice procedură care obligă prestatorul sau beneficiarul să facă demersuri pe lângă autoritatea competentă în scopul obținerii unei decizii formale sau a unei decizii implicite referitoare la accesul la o activitate de servicii sau la exercitarea acesteia;

7. „cerință” înseamnă orice obligație, interdicție, condiție sau limită prevăzută în actele cu putere de lege sau actele administrative ale statelor membre sau care rezultă din jurisprudență, practici administrative, normele ordinelor profesionale sau normele colective ale asociațiilor profesionale sau ale altor organizații profesionale adoptate în exercitarea autonomiei lor juridice; normele stabilite prin convenții colective negociate de către partenerii sociali nu sunt în sine considerate cerințe în sensul prezentei directive;

8. „motive imperative de interes general” înseamnă motive astfel recunoscute în jurisprudența Curții de Justiție, inclusiv următoarele motive: ordinea publică; siguranța publică; sănătate publică; păstrarea echilibrului financiar al sistemului de securitate socială; protecția consumatorilor, beneficiarilor serviciilor și a lucrătorilor; loialitatea tranzacțiilor comerciale; combaterea fraudei; protecția mediului și a mediului urban; sănătatea animalelor; proprietatea intelectuală; conservarea patrimoniului național istoric și artistic; obiective de politică socială și de politică culturală;

9. „autoritate competentă” înseamnă orice organism sau autoritate dintr-un stat membru cu rol de control sau de reglementare în ceea ce privește activitățile de servicii, în special autoritățile administrative, incluzând instanțele judecătorești acționând în această calitate, ordinele profesionale și asociațiile profesionale sau alte organisme profesionale care, în exercitarea autonomiei lor juridice, reglementează în mod colectiv accesul la activitățile de servicii sau exercitarea acestora;

10. „stat membru în care se prestează serviciul” înseamnă statul membru în care serviciul este oferit de către un prestator stabilit într-un alt stat membru;

11. „profesie reglementată” înseamnă orice activitate profesională sau ansamblu de activități profesionale, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE;

12. „comunicare comercială” înseamnă orice formă de comunicare făcută în scopul promovării directe sau indirecte a bunurilor, serviciilor sau imaginii unei întreprinderi, organizații sau persoane implicate într-o activitate comercială, industrială sau meșteșugărească sau care practică o profesie reglementată. Nu constituie în sine comunicări comerciale următoarele:

(a) informațiile care facilitează accesul direct la activitatea întreprinderii, organizației sau persoanei, incluzând, în special, un nume de domeniu sau o adresă electronică;

(b) comunicări legate de bunuri, servicii sau imaginea întreprinderii, organizației sau persoanei compilate într-o manieră independentă, în special atunci când sunt prestate fără a se urmări un scop financiar.

CAPITOLUL II

SIMPLIFICARE ADMINISTRATIVĂ

Articolul 5

Simplificarea procedurilor

(1) Statele membre examinează procedurile și formalitățile aplicabile accesului la o activitate de servicii și exercitării acesteia. În cazul în care procedurile și formalitățile examinate în temeiul prezentului alineat nu sunt suficient de simple, statele membre le simplifică.

(2) Comisia poate să stabilească formulare armonizate la nivel comunitar în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2). Aceste formulare sunt echivalente cu certificatele, atestările și orice alte documente solicitate unui prestator.

(3) În cazul în care statele membre solicită ca prestatorul sau beneficiarul să prezinte un certificat, o atestare sau un alt document pentru a dovedi că o cerință a fost îndeplinită, acestea acceptă orice document dintr-un alt stat membru întocmit într-un scop echivalent sau din care reiese clar că cerința respectivă este îndeplinită. Acestea nu pot solicita un document de la un alt stat membru în original, în copie certificată pentru conformitate sau traducere certificată, cu excepția cazurilor prevăzute de alte instrumente comunitare sau în cazul în care o astfel de cerință este justificată printr-un motiv imperativ de interes general, inclusiv ordinea și siguranța publică.

Primul paragraf nu afectează dreptul statelor membre de a solicita traduceri necertificate ale unor documente în una dintre limbile lor oficiale.

(4) Alineatul (3) nu se aplică documentelor menționate la articolul 7 alineatul (2) și la articolul 50 din Directiva 2005/36/CE, la articolul 45 alineatul (3) și la articolele 46, 49 și 50 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii [24], la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obținut calificarea [25], în prima Directivă 68/151/CEE a Consiliului din 9 martie 1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților [26], sau în a unsprezecea Directivă 89/666/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind publicitatea sucursalelor înființate într-un stat membru de anumite forme de societăți comerciale care intră sub incidența legislației unui alt stat [27].

Articolul 6

Ghișee unice

(1) Statele membre se asigură că este posibil ca prestatorii să îndeplinească, prin intermediul ghișeelor unice, următoarele proceduri și formalități:

(a) toate procedurile și formalitățile necesare pentru accesul la activitățile de servicii ale acestuia, în special toate declarațiile, notificările sau cererile necesare pentru obținerea autorizării de la autoritățile competente, inclusiv cererile de înscriere într-un registru, într-un rol sau într-o bază de date sau într-un ordin sau într-o asociație profesională;

(b) orice cereri de autorizare necesare pentru exercitarea activităților de servicii.

(2) Stabilirea ghișeelor unice nu aduce atingere repartizării funcțiilor și competențelor între autorități în cadrul sistemelor naționale.

Articolul 7

Dreptul la informare

(1) Statele membre se asigură că următoarele informații sunt ușor accesibile prestatorilor și beneficiarilor prin intermediul ghișeelor unice:

(a) cerințele aplicabile prestatorilor stabiliți pe teritoriul lor, în special acele cerințe cu privire la procedurile și formalitățile care trebuie îndeplinite pentru a avea acces la activitățile de servicii și pentru a le exercita;

(b) coordonatele autorităților competente, necesare în vederea contactării directe a acestora, inclusiv coordonatele autorităților responsabile în materie de exercitare a activităților de servicii;

(c) mijloacele și condițiile de acces la registrele și bazele de date publice cu privire la prestatori și servicii;

(d) căile de atac care sunt în general disponibile în cazul unui litigiu între autoritățile competente și prestator sau beneficiar, sau între un prestator și un beneficiar, sau între prestatori;

(e) coordonatele asociațiilor și organizațiilor, altele decât autoritățile competente, de la care prestatorii sau beneficiarii pot obține asistență practică.

(2) Statele membre garantează prestatorilor și beneficiarilor posibilitatea de a primi, la cerere, asistență din partea autorităților competente constând în informații asupra modului în care sunt în general interpretate și aplicate cerințele menționate la alineatul (1) litera (a). După caz, această consiliere include un ghid simplu explicativ. Informațiile se furnizează într-un limbaj clar și inteligibil.

(3) Statele membre se asigură că informațiile și asistența menționate la alineatele (1) și (2) sunt furnizate într-o manieră clară și neambiguă, că sunt ușor accesibile de la distanță prin mijloace electronice și că sunt actualizate.

(4) Statele membre se asigură că ghișeele unice și autoritățile competente răspund în cel mai scurt timp oricărei cereri de informații sau asistență menționate la alineatele (1) și (2) și, în cazurile în care cererea este eronată sau nefondată, informează solicitantul în consecință în cel mai scurt termen.

(5) Statele membre și Comisia iau măsuri adiacente pentru a încuraja ghișeele unice să facă astfel încât informațiile prevăzute la prezentul articol să fie disponibile în alte limbi comunitare. Această dispoziție nu aduce atingere legislației statelor membre cu privire la utilizarea limbilor.

(6) Obligația autorităților competente de a asista prestatorii și beneficiarii nu impune acestor autorități să furnizeze consiliere juridică în cazuri individuale, ci vizează doar informații generale asupra modului în care cerințele sunt, în mod obișnuit, interpretate sau aplicate.

Articolul 8

Proceduri prin mijloace electronice

(1) Statele membre se asigură că toate procedurile și formalitățile cu privire la accesul la o activitate de servicii pot fi îndeplinite cu ușurință, de la distanță și prin mijloace electronice, prin intermediul ghișeului unic competent și al autorităților competente.

(2) Alineatul (1) nu se aplică în cazul controlului spațiilor unde se prestează serviciul sau a echipamentului utilizat de către prestator sau în cazul examinării fizice a capacității sau a integrității personale a prestatorului sau a personalului său responsabil.

(3) Comisia, în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2), adoptă normele de aplicare a alineatului (1) al prezentului articol cu scopul de a facilita interoperabilitatea sistemelor de informații și utilizarea procedurilor prin mijloace electronice între statele membre, luând în considerare standardele comune elaborate la nivel comunitar.

CAPITOLUL III

LIBERTATE DE STABILIRE PENTRU PRESTATORI

SECȚIUNEA 1

Autorizații

Articolul 9

Regimuri de autorizare

(1) Statele membre nu impun ca accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia să se supună unui regim de autorizare decât în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) regimul de autorizare nu este discriminatoriu în ceea ce îl privește pe prestatorul în cauză;

(b) nevoia de un regim de autorizare se justifică printr-un motiv imperativ de interes general;

(c) obiectivul urmărit nu poate fi atins printr-o măsură mai puțin restrictivă, în special din cauză că un control a posteriori ar avea loc prea târziu pentru a fi în mod real eficient.

(2) În raportul menționat la articolul 39 alineatul (1), statele membre indică regimurile lor de autorizare și motivează compatibilitatea acestora cu alineatul (1) al prezentului articol.

(3) Prezenta secțiune nu se aplică aspectelor regimurilor de autorizare care sunt reglementate direct sau indirect prin alte instrumente comunitare.

Articolul 10

Condiții de acordare a autorizației

(1) Regimurile de autorizare au la bază criterii care îngrădesc exercitarea competenței de apreciere a autorităților competente, pentru ca aceasta să nu fie utilizată într-o manieră arbitrară.

(2) Criteriile menționate la alineatul (1) sunt:

(a) nediscriminatorii;

(b) justificate printr-un motiv imperativ de interes general;

(c) proporționale cu acel obiectiv de interes general;

(d) clare și lipsite de ambiguități;

(e) obiective;

(f) făcute publice în prealabil;

(g) transparente și accesibile.

(3) Condițiile de acordare a autorizației pentru o nouă stabilire nu trebuie să se suprapună cu cerințele și controalele echivalente sau comparabile în esență în ceea ce privește scopul lor, la care prestatorul este supus deja într-un alt stat membru sau în același stat membru. Punctele de legătură menționate la articolul 28 alineatul (2) și prestatorul sprijină autoritatea competentă prin furnizarea oricăror informații necesare cu privire la aceste cerințe.

(4) Autorizația trebuie să permită prestatorului accesul la activitatea de servicii sau exercitarea acelei activități pe teritoriul național, inclusiv prin înființarea de agenții, filiale, sucursale, birouri, cu excepția cazului în care o autorizație individuală acordată fiecărei stabiliri sau o limitare a autorizației la o anumită parte a teritoriului este justificată printr-un motiv imperativ de interes general.

(5) Autorizația se acordă de îndată ce se stabilește, în urma unei examinări corespunzătoare, că au fost îndeplinite condițiile de autorizare.

(6) Cu excepția cazului acordării unei autorizații, orice decizie a autorităților competente, inclusiv refuzul sau retragerea unei autorizații, trebuie să fie motivată corespunzător și să poată face obiectul unei căi de atac în instanțele judecătorești sau alte instanțe de atac.

(7) Prezentul articol nu aduce atingere repartizării competențelor la nivel local sau regional ale autorităților din statele membre care acordă autorizații.

Articolul 11

Durata autorizației

(1) O autorizație nu este acordată unui prestator pe o durată limitată, cu excepția cazurilor următoare:

(a) autorizația se reînnoiește automat sau se supune doar îndeplinirii continue a cerințelor;

(b) numărul autorizațiilor disponibile este limitat dintr-un motiv imperativ de interes public

sau

(c) o durată limitată de autorizare poate fi justificată printr-un motiv imperativ de interes general.

(2) Alineatul (1) nu vizează termenul maxim în care prestatorul trebuie să își înceapă efectiv activitatea după obținerea autorizației.

(3) Statele membre solicită unui prestator să informeze ghișeul unic competent prevăzut la articolul 6 cu privire la următoarele schimbări:

(a) constituirea de filiale ale căror activități intră în domeniul de aplicare a regimului de autorizare;

(b) schimbări ale situației acestuia, în urma cărora condițiile de acordare a autorizației nu mai sunt îndeplinite.

(4) Prezentul articol nu aduce atingere posibilității statelor membre de a retrage autorizațiile atunci când condițiile de autorizare nu mai sunt îndeplinite.

Articolul 12

Selecția dintre mai mulți candidați

(1) În cazul în care numărul autorizațiilor disponibile pentru o anumită activitate este limitat din cauza cantității reduse de resurse naturale sau din cauza capacității tehnice reduse, statele membre aplică o procedură de selecție potențialilor candidați care oferă garanții depline în ceea ce privește imparțialitatea și transparența, incluzând, în special, o publicitate adecvată a deschiderii, desfășurării și încheierii procedurii.

(2) În cazurile menționate la alineatul (1), autorizația se acordă pentru o durată limitată corespunzătoare și nu poate fi reînnoită automat și nici nu poate oferi alte avantaje prestatorului a cărui autorizație a expirat sau oricărei persoane care are o relație deosebită cu prestatorul în cauză.

(3) Sub rezerva alineatului (1) și a articolelor 9 și 10, statele membre pot ține cont, atunci când se stabilesc normele pentru procedura de selecție, de considerente de sănătate publică, de obiective de politică socială, de sănătatea și siguranța angajaților sau a lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă, de protecția mediului, de protejarea patrimoniului cultural și de alte motive imperative de interes public, în conformitate cu legislația comunitară.

Articolul 13

Proceduri de autorizare

(1) Procedurile de autorizare și formalitățile trebuie să fie clare, să fie făcute publice în avans și să ofere solicitanților garanția că cererea lor va fi tratată în mod obiectiv și imparțial.

(2) Procedurile și formalitățile de autorizare nu trebuie să fie disuasive și nici să complice sau să întârzie în mod inutil prestarea serviciului. Acestea trebuie să fie ușor accesibile și orice taxe care pot decurge pentru solicitanți din cererea lor trebuie să fie rezonabile și proporționale cu costul procedurilor de autorizare în cauză și să nu depășească costul procedurilor.

(3) Procedurile și formalitățile de autorizare trebuie să ofere solicitanților garanția că cererea lor va fi prelucrată în cel mai scurt termen și, în orice caz, într-un termen rezonabil fixat și făcut public în avans. Termenul se calculează începând din momentul în care toate documentele au fost furnizate. Atunci când acest lucru este justificat prin complexitatea problemei, termenul poate fi prelungit o singură dată de către autoritatea competentă, pentru o durată limitată. Prelungirea termenului, precum și durata acestei prelungiri trebuie motivată în mod corespunzător și notificată solicitantului înainte de expirarea termenului inițial.

(4) În lipsa unui răspuns în termenul stabilit sau în termenul prelungit în conformitate cu alineatul (3) autorizația se consideră acordată. Cu toate acestea, se poate stabili un regim diferit în cazul în care acest lucru se justifică prin motive imperative de interes general, inclusiv un interes legitim al unei terțe părți.

(5) Toate cererile de autorizare fac obiectul unei confirmări de primire în cel mai scurt termen. Confirmarea de primire trebuie să precizeze următoarele:

(a) termenul menționat la alineatul (3);

(b) căile de atac disponibile;

(c) după caz, mențiunea că, în lipsa unui răspuns în termenul specificat, autorizația se consideră acordată.

(6) În cazul unei cereri incomplete, solicitantul este informat în cel mai scurt termen cu privire la necesitatea de a transmite documentele suplimentare, precum și cu privire la posibilele consecințe asupra termenului menționat la alineatul (3).

(7) În cazul în care o cerere este respinsă deoarece nu corespunde procedurilor și formalităților solicitate, solicitantul este informat cu privire la respingere în cel mai scurt termen.

SECȚIUNEA 2

Cerințe interzise sau supuse evaluării

Articolul 14

Cerințe interzise

Statele membre nu condiționează accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia pe teritoriul lor de oricare din următoarele cerințe:

1. cerințe discriminatorii bazate direct sau indirect pe cetățenie, sau, în cazul societăților, pe situarea sediului social, incluzând, în special:

(a) cerința de cetățenie pentru prestator, personalul acestuia, persoanele care dețin capital social sau membrii organelor de administrare sau de supraveghere ale prestatorului;

(b) cerința ca prestatorul, personalul acestuia, persoanele care dețin capital social sau membrii organelor de administrare sau de supraveghere ale prestatorului să aibă reședința pe teritoriul respectiv;

2. interdicția de a fi stabilit în mai mult de un stat membru sau de a fi înscris în registre sau în ordine sau asociații profesionale din mai mult de un stat membru;

3. restricții la libertatea unui prestator de a alege între a se stabili cu titlu principal sau secundar, în special obligația prestatorului de a se stabili cu titlu principal pe teritoriul acestora, sau restricții la libertatea de a alege între stabilirea sub formă de agenție, de sucursală sau de filială;

4. condiții de reciprocitate cu statul membru în care prestatorul este deja stabilit, cu excepția condițiilor de reciprocitate prevăzute de instrumentele comunitare în ceea ce privește energia;

5. aplicarea de la caz la caz a unui test economic care constă în supunerea acordării autorizației dovezii existenței unei nevoi economice sau a unei cereri a pieței, unei evaluări a efectelor economice potențiale sau curente a activității, sau unei evaluări a adecvării activității în raport cu obiectivele planificării economice stabilite de autoritățile competente; această interdicție nu se referă la cerințele de planificare care nu vizează obiective economice, ci țin de motive imperative de interes general;

6. intervenția directă sau indirectă a operatorilor concurenți, inclusiv în cadrul organismelor consultative, în acordarea autorizațiilor sau în adoptarea altor decizii ale autorităților competente, cu excepția ordinelor și asociațiilor profesionale sau a altor organizații în calitate de autoritate competentă; această interdicție nu vizează consultarea organizațiilor precum camere de comerț sau parteneri sociali în alte aspecte decât cererile individuale de autorizare, sau o consultare a publicului larg;

7. obligația de a constitui sau participa la o garanție financiară sau de a încheia o asigurare la un prestator sau organism stabilit pe teritoriul lor. Aceasta nu aduce atingere posibilității statelor membre de a solicita asigurare sau garanții financiare în sine și nici cerințele referitoare la participarea la un fond colectiv de compensare, de exemplu pentru membrii ordinelor sau organizațiilor profesionale;

8. obligația de a fi înscris în prealabil, pentru o anumită perioadă, în registrele ținute pe teritoriul acestora sau de a fi exercitat în prealabil acea activitate pentru o anumită perioadă pe teritoriul acestora.

Articolul 15

Cerințe care trebuie evaluate

(1) Statele membre examinează dacă în cadrul sistemului lor juridic se impune oricare dintre cerințele menționate la alineatul (2) și se asigură că oricare astfel de cerințe sunt compatibile cu condițiile stabilite la alineatul (3). Statele membre își adaptează actele cu putere de lege și actele administrative în așa fel încât acestea să fie compatibile cu aceste condiții.

(2) Statele membre examinează dacă sistemul lor juridic condiționează accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia de oricare dintre următoarele cerințe nediscriminatorii:

(a) restricții cantitative sau teritoriale, în special sub forma limitărilor stabilite în funcție de populație sau a unei distanțe geografice minime între prestatori;

(b) obligația unui prestator de a adopta o formă juridică specifică;

(c) cerințe referitoare la deținerea capitalului unei societăți;

(d) altele cerințe decât cele care privesc domenii reglementate de Directiva 2005/36/CE sau prevăzute în alte instrumente comunitare, care rezervă accesul la activitatea de servicii în cauză pentru anumiți prestatori în temeiul specificului activității;

(e) interdicția de a avea mai mult de un loc de stabilire pe teritoriul aceluiași stat;

(f) cerințe care stabilesc un număr minim de salariați;

(g) tarife obligatorii minime și/sau maxime pe care trebuie să le respecte prestatorul;

(h) obligația prestatorului de a oferi alte servicii specifice împreună cu serviciul său.

(3) Statele membre verifică dacă cerințele menționate la alineatul (2) îndeplinesc următoarele condiții:

(a) nediscriminare: cerințele nu trebuie să fie direct sau indirect discriminatorii în funcție de cetățenie sau naționalitate sau, în ceea ce privește societățile, în funcție de situarea sediului social;

(b) necesitate: cerințele trebuie să fie justificate printr-un motiv imperativ de interes general;

(c) proporționalitate: cerințele trebuie să fie adecvate pentru a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit; acestea nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit și nu trebuie să fie posibilă înlocuirea acestor cerințe cu alte măsuri mai puțin restrictive care permit atingerea aceluiași rezultat.

(4) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică legislației în domeniul serviciilor de interes economic general doar în măsura în care aplicarea acestor alineate nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredințată.

(5) În raportul de evaluare reciprocă prevăzut la articolul 39 alineatul (1), statele membre menționează următoarele:

(a) cerințele pe care intenționează să le mențină și motivele pentru care acestea consideră că sunt conforme cu condițiile stabilite la alineatul (3);

(b) cerințele care au fost eliminate sau simplificate.

(6) Începând cu 28 decembrie 2006, statele membre nu introduc nici o cerință nouă de tipul celor menționate la alineatul (2), cu excepția cazului în care cerința respectivă îndeplinește condițiile stabilite la alineatul (3).

(7) Comisiei îi sunt notificate de statele membre orice noi acte cu putere de lege și acte administrative care stabilesc cerințe dintre cele menționatate la alineatul (6), împreună cu motivele legate de acele cerințe. Comisia comunică dispozițiile în cauză celorlalte state membre. Notificarea nu împiedică statele membre să adopte dispozițiile în cauză.

În termen de 3 luni de la primirea notificării, Comisia examinează compatibilitatea noilor dispoziții cu legislația comunitară și, după caz, adoptă o decizie prin care solicită statului membru în cauză să renunțe la adoptarea acestora sau să le elimine.

Notificarea unui proiect legislativ național în concordanță cu Directiva 98/34/CE îndeplinește obligația de notificare prevăzută de prezenta directivă.

CAPITOLUL IV

LIBERA CIRCULAȚIE A SERVICIILOR

SECȚIUNEA 1

Libertatea de a presta servicii și derogările aferente

Articolul 16

Libertatea de a presta servicii

(1) Statele membre respectă dreptul prestatorilor de a furniza servicii într-un stat membru altul decât cel în care sunt stabiliți.

Statele membre în care este prestat serviciul asigură accesul liber la o activitate de servicii și libera exercitare a acesteia pe teritoriul lor.

Statele membre nu pot condiționa accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia pe teritoriul lor de îndeplinirea oricăror cerințe care nu respectă următoarele principii:

(a) nediscriminare: cerințele nu trebuie să fie, direct sau indirect, discriminatorii pe motiv de cetățenie sau, în ceea ce privește persoanele juridice, pe motivul privind statul membru în care sunt stabilite;

(b) necesitate: cerințele trebuie să fie justificate prin motive de ordine publică, de siguranță publică, de sănătate publică sau de protecție a mediului;

(c) proporționalitate: cerințele trebuie să fie adecvate pentru a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit și nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit.

(2) Statele membre nu pot să restrângă libertatea de a presta servicii în cazul unui prestator stabilit într-un alt stat membru impunând una dintre cerințele următoare:

(a) obligația prestatorului de a fi stabilit pe teritoriul lor;

(b) obligația prestatorului de a obține o autorizație din partea autorităților competente, inclusiv înscrierea într-un registru sau într-un ordin sau asociație profesională pe teritoriul lor, cu excepția cazurilor prevăzute de prezenta directivă sau de alte instrumente comunitare;

(c) interdicția pentru prestator de a se dota cu o anumită formă sau tip de infrastructură pe teritoriul lor, inclusiv un birou sau un cabinet de care are nevoie prestatorul pentru a oferi serviciul în cauză;

(d) aplicarea unui regim contractual special între prestator și beneficiar care împiedică sau restricționează prestarea de servicii în mod independent;

(e) obligația prestatorului de a avea un document de identitate emis de către autoritățile lor competente specific pentru exercitarea unei activități de servicii;

(f) cerințele, cu excepția celor necesare pentru sănătatea și siguranța muncii, care afectează utilizarea echipamentului și materialelor care fac parte integrantă din serviciul prestat;

(g) restricții asupra libertății de a presta servicii menționate la articolul 19.

(3) Prezentele dispoziții nu împiedică statul membru în care se deplasează prestatorul să impună cerințe în ceea ce privește o activitate de servicii în cazul în care acestea sunt justificate din motive de ordine publică, siguranță publică, sănătate publică sau protecția mediului, în conformitate cu alineatul (1). De asemenea, statul membru în cauză nu este împiedicat să aplice, în conformitate cu dreptul comunitar, propriile norme în ceea ce privește condițiile de angajare, inclusiv cele stabilite în convențiile colective.

(4) Până la 28 decembrie 2011, Comisia, în urma consultării statelor membre și a partenerilor sociali la nivel comunitar, înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport asupra aplicării prezentului articol, în care se va lua în calcul necesitatea propunerii unor măsuri de armonizare privind activitățile de servicii reglementate de prezenta directivă.

Articolul 17

Derogări suplimentare de la libertatea de a presta servicii

Articolul 16 nu se aplică:

1. serviciilor de interes economic general prestate într-un alt stat membru, printre care:

(a) în sectorul poștal, serviciile reglementate prin Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului [28];

(b) în sectorul electricității, serviciile reglementate prin Directiva 2003/54/CE [29] a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice;

(c) în sectorul gazelor, serviciile reglementate prin Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale [30];

(d) serviciilor de distribuire și alimentare cu apă și serviciilor de tratare a apelor uzate;

(e) serviciilor de tratare a deșeurilor;

2. domeniilor reglementate prin Directiva 96/71/CE;

3. domeniilor reglementate prin Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date [31];

4. domeniilor reglementate prin Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertății de a presta servicii de către avocați [32];

5. activității de recuperare judiciară a datoriilor;

6. domeniilor reglementate prin titlul II din Directiva 2005/36/CE și nici cerințelor din statul membru unde se prestează serviciul care rezervă o activitate unei anumite profesii;

7. domeniilor reglementate prin Regulamentul (CEE) nr. 1408/71;

8. în ceea ce privește formalitățile administrative referitoare la libera circulație a persoanelor și reședința acestora, domeniilor reglementate prin dispozițiile Directivei 2004/38/CE care stabilește formalități administrative pe care beneficiarii trebuie să le întreprindă la autoritățile competente ale statului membru în care este furnizat serviciul;

9. în ceea ce privește resortisanții țărilor terțe care se deplasează într-un alt stat membru în contextul prestării unui serviciu, posibilitatea ca statele membre să solicite viză sau permis de ședere pentru resortisanți din țări terțe cărora nu li se aplică regimul de recunoaștere reciprocă prevăzut la articolul 21 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune [33] sau posibilitatea de a obliga resortisanții din țările terțe de a se prezenta la autoritățile competente din statul membru în care este furnizat serviciul la momentul intrării acestora pe teritoriul său la o dată ulterioară;

10. în ceea ce privește transportul de deșeuri, domeniilor reglementate prin Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și ieșirea din Comunitatea Europeană [34];

11. drepturilor de autor și drepturilor conexe, drepturilor reglementate prin Directiva 87/54/CEE din 16 decembrie 1986 privind protecția juridică a topografiilor produselor din materiale semiconductoare [35] și prin Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date [36], precum și drepturilor de proprietate industrială;

12. actelor care, prin lege, necesită intervenția unui notar;

13. domeniilor reglementate prin Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate [37];

14. înmatriculării vehiculelor luate în leasing într-un alt stat membru;

15. dispozițiilor privind obligațiile contractuale și extracontractuale, inclusiv forma contractelor, determinată în conformitate cu normele dreptului privat internațional.

Articolul 18

Derogări în cazuri individuale

(1) Prin derogare de la articolul 16 și doar în împrejurări excepționale, un stat membru poate să ia, împotriva unui prestator stabilit într-un alt stat membru, măsuri cu privire la siguranța serviciilor.

(2) Măsurile prevăzute la alineatul (1) pot fi adoptate doar în cazul în care se respectă procedura de asistență reciprocă stabilită la articolul 35 și sunt îndeplinite condițiile următoare:

(a) dispozițiile naționale în conformitate cu care se adoptă măsura nu au făcut obiectul armonizării comunitare în domeniul siguranței serviciilor;

(b) măsurile prevăd un nivel mai înalt de protecție a beneficiarului decât s-ar prevedea într-o măsură adoptată de statul membru de stabilire în conformitate cu dispozițiile sale naționale;

(c) statul membru de stabilire nu adoptă nici o măsură sau adoptă măsuri insuficiente în comparație cu cele menționate la articolul 35 alineatul (2);

(d) măsurile sunt proporționale.

(3) Alineatele (1) și (2) nu aduc atingere dispozițiilor stabilite în instrumentele comunitare care garantează libertatea de a presta servicii sau care permit derogări de la aceasta.

SECȚIUNEA 2

Drepturile beneficiarilor de servicii

Articolul 19

Restricții interzise

Statele membre nu pot impune unui beneficiar cerințe care restricționează utilizarea unui serviciu oferit de un prestator stabilit într-un alt stat membru, în special cerințele următoare:

(a) obligația de a obține autorizație de la autoritățile competente ale acestora sau de a face o declarație către acestea;

(b) limite discriminatorii în acordarea asistenței financiare pe motiv că prestatorul este stabilit într-un alt stat membru sau din motive care țin de situarea locului unde se prestează serviciul.

Articolul 20

Nediscriminare

(1) Statul membru se asigură că beneficiarul nu este supus unor cerințe discriminatorii bazate pe cetățenie ori naționalitate sau pe locul de reședință ori sediul acestuia.

(2) Statele membre se asigură că condițiile generale de acces la un serviciu care sunt puse la dispoziția publicului de către prestator nu conțin condiții discriminatorii referitoare la cetățenie ori naționalitate sau locul de reședință ori sediul beneficiarului, însă fără a aduce atingere posibilității prevederii unor diferențe între condițiile de acces în cazul în care acele diferențe sunt justificate în mod direct prin criterii obiective.

Articolul 21

Asistență acordată beneficiarilor

(1) Statele membre se asigură că beneficiarii pot să obțină în statul membru în care își au reședința sau sediul social următoarele informații:

(a) informații generale cu privire la cerințele aplicabile în alte state membre în ceea ce privește accesul la activitățile de servicii și exercitarea acestora, în special cele cu privire la protecția consumatorilor;

(b) informații generale cu privire la căile de atac disponibile în cazul unui litigiu între un prestator și un beneficiar;

(c) detaliile de contact ale asociațiilor și organizațiilor, inclusiv centrele din Rețeaua de centre europene ale consumatorilor, de la care prestatorii sau beneficiarii pot primi asistență practică.

După caz, consilierea din partea autorităților competente include un ghid simplu explicativ. Informațiile și asistența se furnizează într-o manieră clară și neambiguă, sunt ușor accesibile de la distanță, inclusiv prin mijloace electronice și sunt actualizate.

(2) Statele membre pot să încredințeze sarcina menționată la alineatul (1) ghișeelor unice sau oricărui organism, cum ar fi centrele Rețelei de centre europene ale consumatorilor, asociațiilor de consumatori sau Centrelor Euro Info.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre numele și detaliile de contact ale organismelor desemnate. Comisia le transmite tuturor statelor membre.

(3) În vederea îndeplinirii cerințelor stabilite la alineatele (1) și (2), organismul sesizat de către beneficiar contactează, în cazul în care este necesar, organismul competent al statului membru în cauză. Acesta din urmă transmite informațiile solicitate în cel mai scurt termen organismului solicitant, care înaintează informațiile beneficiarului. Statele membre se asigură că aceste organisme își acordă asistență reciprocă și adoptă toate măsurile necesare pentru o cooperare eficientă. Împreună cu Comisia, statele membre stabilesc normele practice necesare în vederea punerii în aplicare a alineatului (1).

(4) Comisia, în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2), adoptă dispoziții de aplicare a alineatelor (1), (2) și (3) ale prezentului articol, specificând mecanismele tehnice pentru schimbul de informații între organismele diferitelor state membre și, în special, interoperabilitatea sistemelor de informații, luând în considerare standardele comune.

CAPITOUL V

CALITATEA SERVICIILOR

Articolul 22

Informații cu privire la prestatori și la serviciile acestora

(1) Statele membre se asigură că prestatorii pun următoarele informații la dispoziția beneficiarilor:

(a) numele sau denumirea prestatorului, statutul și forma sa juridică, adresa geografică unde este stabilit și date care să permită contactarea rapidă a acestuia și comunicarea directă cu acesta, după caz, prin mijloace electronice;

(b) în cazul în care prestatorul este înscris într-un registru de comerț sau un alt registru public similar, numele acelui registru și numărul de înregistrare al prestatorului sau mijloacele de identificare echivalente în acel registru;

(c) în cazul în care activitatea este supusă unui regim de autorizare, datele autorității competente sau ale ghișeului unic;

(d) în cazul în care prestatorul exercită o activitate care este supusă TVA, numărul de identificare menționat la articolul 22 alineatul (1) din cea de-a șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare [38];

(e) în cazul profesiilor reglementate, orice ordin profesional sau organism similar la care prestatorul este înscris, titlul profesional și statul membru în care a fost acordat acest titlu;

(f) condițiile și clauzele generale, dacă există, utilizate de către prestator;

(g) clauze contractuale, dacă există, utilizate de către prestator cu privire la legislația aplicabilă contractului și/sau instanțele judecătorești competente;

(h) existența unei garanții post-vânzare neimpuse prin legislație;

(i) prețul serviciului în cazul în care prețul este stabilit în prealabil de către prestator pentru un anumit tip de serviciu;

(j) principalele caracteristici ale serviciilor în cazul în care acestea nu reies deja din context;

(k) asigurarea sau garanțiile menționate la articolul 23 alineatul (1) și, în special, detaliile de contact ale asigurătorului sau ale garantului și acoperirea teritorială.

(2) Statele membre se asigură că informațiile menționate la alineatul (1), la alegerea prestatorului:

(a) sunt comunicate de către prestator din proprie inițiativă;

(b) sunt ușor accesibile pentru beneficiar în locul prestării serviciului sau al încheierii contractului;

(c) pot fi accesate cu ușurință de către beneficiar prin mijloace electronice printr-o adresă oferită de către prestator;

(d) apar în orice documente de informare oferite beneficiarului de către prestator care alcătuiesc o descriere detaliată a serviciului prestat.

(3) Statele membre se asigură că, la cererea beneficiarului, prestatorii oferă următoarele informații suplimentare:

(a) prețul serviciului, în cazul în care acesta nu este stabilit în prealabil de către prestator, sau, dacă nu poate fi comunicat un preț exact, o metodă de calcul a prețului astfel încât acesta să poată fi verificat de către beneficiar sau un deviz suficient de detaliat;

(b) în ceea ce privește profesiile reglementate, o referire la normele profesionale aplicabile în statul membru de stabilire și mijloacele prin care se poate obține accesul la acestea;

(c) informații cu privire la activitățile multidisciplinare și parteneriatele acestora care sunt legate de serviciul în cauză și cu privire la măsurile luate pentru a evita conflictele de interese. Aceste informații se includ în orice document informativ în care prestatorii oferă o descriere detaliată a serviciilor lor;

(d) orice coduri de conduită cărora le este supus prestatorul și adresele la care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice, specificând limba în care este scrisă versiunea disponibilă;

(e) în cazul în care un prestator este supus unui cod de conduită sau este membru al unei asociații profesionale sau al unui organism profesional care prevede recurgerea la mijloace extrajudiciare de soluționare a litigiilor, informații în această privință. Prestatorul trebuie să indice mijloacele de acces la informațiile detaliate cu privire la caracteristicile și condițiile de utilizare ale mijloacelor extrajudiciare de soluționare a litigiilor.

(4) Statele membre se asigură că informațiile pe care trebuie să le ofere un prestator în conformitate cu prezentul capitol sunt puse la dispoziție sau comunicate în mod clar și neambiguu și în timp util înainte de încheierea contractului sau, în absența unui contract scris, înainte de prestarea serviciului.

(5) Cerințele de informare stabilite în prezentul capitol se adaugă cerințelor deja prevăzute de legislația comunitară și nu împiedică statele membre să impună cerințe de informare suplimentare aplicabile prestatorilor stabiliți pe teritoriile acestora.

(6) Comisia, în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2), poate să precizeze conținutul informațiilor prevăzute la alineatele (1) și (3) din prezentul articol în conformitate cu specificul anumitor activități și poate să precizeze normele practice de aplicare a alineatului (2) din prezentul alineat.

Articolul 23

Asigurări și garanții profesionale

(1) Statele membre pot prevedea că prestatorii ale căror servicii prezintă un risc direct și specific pentru sănătatea și siguranța beneficiarului sau a unei terțe persoane sau pentru securitatea financiară a beneficiarului încheie o asigurare de răspundere profesională corespunzătoare naturii și gradului de risc sau oferă o garanție sau un acord similar echivalent sau comparabil în esență în ceea ce privește scopul acestuia.

(2) Atunci când un prestator se stabilește pe teritoriul lor, statele membre nu pot să solicite o asigurare de răspundere profesională sau o garanție de la prestator în cazul în care acesta este deja acoperit de o garanție care este echivalentă sau comparabilă în esență în ceea ce privește scopul acesteia și acoperirea pe care o oferă în privința riscului asigurat, a sumei asigurate sau a plafonului garanției, precum și posibile excluderi de la acoperire, într-un alt stat membru în care prestatorul este deja stabilit. În cazul în care echivalența este doar parțială, statele membre pot să solicite o garanție suplimentară pentru a acoperi aspectele care nu sunt deja acoperite.

În cazul în care un stat membru impune unui prestator stabilit pe teritoriul său să încheie o asigurare de răspundere profesională sau să ofere o altă garanție, statul membru respectiv acceptă ca mijloace suficiente de probă atestările de acoperire a asigurării eliberate de instituțiile de credit și asigurătorii stabiliți în alte state membre.

(3) Alineatele (1) și (2) nu afectează asigurările profesionale sau sistemele de garanții prevăzute în alte instrumente comunitare.

(4) Pentru punerea în aplicare a alineatului (1), Comisia, în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 40 alineatul (2), poate să stabilească o listă de servicii care prezintă caracteristicile menționate la alineatul (1) al prezentului articol. Comisia, de asemenea, în conformitate cu procedurile menționate la articolul 40 alineatul (3), poate adopta măsuri cu scopul de a modifica elementele neesențiale ale prezentei directive completând această directivă, prin stabilirea de criterii comune pentru a defini caracterul corespunzător, față de natura și gradul de risc, al asigurării sau garanțiilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

(5) În sensul prezentului articol:

– „risc direct și special” înseamnă un risc care decurge direct din prestarea serviciului;

– „sănătatea și siguranța” înseamnă, referitor la un beneficiar sau o terță persoană, prevenirea decesului sau a unei vătămări corporale grave;

– „securitatea financiară” înseamnă, referitor la un beneficiar prevenirea unor pierderi importante în bani sau din valoarea unui bun;

– „asigurare de răspundere profesională” înseamnă o asigurare încheiată de un prestator în vederea răspunderii potențiale față de beneficiari și, după caz, terțe părți, decurgând din prestarea serviciului.

Articolul 24

Comunicările comerciale ale profesiilor reglementate

(1) Statele membre elimină toate interdicțiile totale cu privire la comunicările comerciale ale profesiilor reglementate.

(2) Statele membre asigură că normele profesionale sunt respectate în comunicările comerciale ale profesiilor reglementate, în conformitate cu legislația comunitară referitoare, în special, la independența, demnitatea și integritatea profesiei, precum și la păstrarea secretului profesional conform specificului fiecărei profesii. Normele profesionale cu privire la comunicările comerciale trebuie să fie nediscriminatorii, justificate printr-un motiv imperativ de interes general și proporționale.

Articolul 25

Activități multidisciplinare

(1) Statele membre asigură că prestatorii nu sunt supuși unor cerințe care îi obligă să exercite o anumită activitate specifică în mod exclusiv, sau care limitează exercitarea în comun sau în parteneriate de activități diferite.

Cu toate acestea, următorii prestatori pot fi supuși unor astfel de cerințe:

(a) profesiile reglementate, în măsura în care este justificat pentru a garanta respectarea normelor care reglementează etica și conduita profesională, care variază în funcție de specificul fiecărei profesii, și în măsura în care este necesar pentru a asigura independența și imparțialitatea acestora;

(b) prestatorii de servicii de certificare, acreditare, monitorizare tehnică, servicii de testare sau încercare, în măsura în care este justificat pentru a asigura independența și imparțialitatea acestora.

(2) În cazul în care sunt autorizate activități multidisciplinare între prestatorii menționați la alineatul (1) literele (a) și (b), statele membre asigură următoarele:

(a) prevenirea conflictelor de interese și a incompatibilităților între anumite activități;

(b) garantarea independenței și a imparțialității cerute de anumite activități;

(c) normele care reglementează etica și conduita profesională pentru diferite activități sunt compatibile între ele, în special în ceea ce privește secretul profesional.

(3) În raportul menționat la articolul 39 alineatul (1), statele membre indică ce prestatori se supun cerințelor stabilite la alineatul (1) al prezentului articol, conținutul acestor cerințe și motivele pentru care acestea le consideră justificate.

Articolul 26

Politica de calitate a serviciilor

(1) Statele membre, în cooperare cu Comisia, iau măsuri adiacente pentru a-i încuraja pe prestatori să acționeze voluntar pentru a asigura calitatea prestării serviciilor, în special prin utilizarea uneia dintre următoarele metode:

(a) certificare sau evaluare a activității lor de către organisme independente sau acreditate;

(b) elaborarea propriei lor carte a calității sau participarea la carte ale calității sau etichete de calitate elaborate de către organismele profesionale la nivel comunitar.

(2) Statele membre asigură că informația cu privire la semnificația anumitor etichete și criteriile după care se aplică etichetele și alte mărci ale calității referitoare la servicii pot fi accesate ușor de către prestatori și beneficiari.

(3) Statele membre, în cooperare cu Comisia, iau măsuri adiacente pentru a încuraja ordinele profesionale, precum și camerele de comerț, asociațiile meșteșugărești și asociațiile de consumatori de pe teritoriul lor să coopereze la nivel comunitar pentru a promova calitatea prestării serviciilor, în special prin facilitarea evaluării competenței unui prestator.

(4) Statele membre, în cooperare cu Comisia, iau măsuri adiacente pentru încurajarea dezvoltării evaluărilor independente, în special de către asociațiile de consumatori, în ceea ce privește calitatea și defectele prestării serviciilor și, în special, dezvoltarea la nivel comunitar a unor încercări și testări comparative și comunicarea rezultatelor.

(5) Statele membre, în cooperare cu Comisia, încurajează dezvoltarea unor standarde europene voluntare, cu scopul de a facilita compatibilitatea între serviciile oferite de către prestatori din diferite state membre, informarea beneficiarului și calitatea serviciilor.

Articolul 27

Soluționarea litigiilor

(1) Statele membre iau măsurile generale necesare pentru a asigura că prestatorii furnizează detalii de contact, în special o adresă poștală, un număr de fax sau adresă e-mail și un număr de telefon la care toți beneficiarii, inclusiv cei care au reședința sau sediul social într-un alt stat membru, le pot adresa o reclamație sau o solicitare de informații în legătură cu serviciul prestat. Prestatorii pun la dispoziție adresa legală în cazul în care aceasta nu este adresa obișnuită pentru corespondență.

Statele membre iau măsurile generale necesare pentru a asigura că prestatorii răspund reclamațiilor menționate la primul paragraf în cel mai scurt termen posibil și fac dovadă de diligență pentru a găsi o soluție satisfăcătoare.

(2) Statele membre iau măsurile generale necesare pentru a asigura că prestatorii sunt obligați să demonstreze respectarea obligațiilor stabilite în prezenta directivă în ceea ce privește furnizarea de informații și că informațiile sunt exacte.

(3) În cazul în care se cere o garanție financiară pentru executarea unei hotărâri judecătorești, statele membre recunosc o garanție echivalentă constituită la o instituție de credit sau la un asigurător stabilit într-un alt stat membru. Astfel de instituții de credit trebuie să fie autorizate într-un stat membru în conformitate cu Directiva 2006/48/CE și astfel de asigurători trebuie să fie autorizați, în conformitate, după caz, cu prima Directivă 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare generală directă [39] și cu Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață [40].

(4) Statele membre iau măsurile generale necesare pentru a asigura că prestatorii care sunt supuși unui cod de conduită sau sunt membri ai unei asociații sau ai unui organism profesional care prevede recurgerea la metode extrajudiciare de soluționare a litigiilor îi informează pe beneficiari în această privință și menționează acest lucru în orice document în care sunt prezentate serviciile lor în detaliu, indicând în ce mod se poate obține accesul la informațiile detaliate asupra caracteristicilor și condițiilor de utilizare a unui astfel de mecanism.

CAPITOLUL VI

COOPERARE ADMINISTRATIVĂ

Articolul 28

Asistența reciprocă – obligații generale

(1) Statele membre își acordă asistență reciprocă și adoptă măsuri de cooperare eficientă pentru a asigura controlul prestatorilor și al serviciilor pe care le prestează.

(2) În sensul prezentului capitol, statele membre desemnează unul sau mai multe puncte de legătură, ale căror detalii de contact se comunică celorlalte state membre și Comisiei. Comisia publică și actualizează cu regularitate lista punctelor de legătură.

(3) Cererile de informare și cererile de efectuare a unor verificări, inspecții și investigații în temeiul prezentului capitol se motivează în mod corespunzător, precizând, în primul rând, motivul cererii. Informațiile schimbate se utilizează numai în scopul pentru care au fost cerute

(4) În cazul primirii unei cereri de asistență din partea autorităților competente dintr-un alt stat membru, statele membre se asigură că prestatorii stabiliți pe teritoriul lor transmit autorităților lor competente toate informațiile necesare pentru controlul activității lor în conformitate cu legislația lor națională.

(5) În cazul unor dificultăți privind îndeplinirea unei cereri de informare sau în efectuarea de verificări, inspecții sau investigații, statul membru în cauză informează rapid statul membru solicitant în vederea găsirii unei soluții.

(6) Statele membre furnizează informațiile cerute de către alte state membre sau de către Comisie prin mijloace electronice și în cel mai scurt termen.

(7) Statele membre asigură că registrele în care prestatorii sunt înscriși și care pot fi consultate de către autoritățile competente pe teritoriul lor, pot fi, de asemenea, consultate în aceleași condiții de către autoritățile competente echivalente ale celorlalte state membre.

(8) Statele membre comunică Comisiei informații cu privire la cazuri în care alte state membre nu își îndeplinesc obligația de asistență reciprocă. În cazul în care este necesar, Comisia adoptă măsurile adecvate, inclusiv procedurile prevăzute la articolul 226 din tratat, pentru a asigura că statele membre în cauză își îndeplinesc obligația de asistență reciprocă. Comisia informează periodic statele membre în legătură cu funcționarea dispozițiilor cu privire la asistența reciprocă.

Articolul 29

Asistența reciprocă – obligații generale pentru statul membru de stabilire

(1) În ceea ce îi privește pe prestatorii care oferă servicii într-un alt stat membru, statul membru de stabilire furnizează informații cu privire la prestatorii stabiliți pe teritoriul său, atunci când acest lucru i se solicită de către alt stat membru și, în special, confirmă că un prestator este stabilit pe teritoriul acestuia și, că potrivit informațiilor sale, nu își exercită activitățile în mod ilegal.

(2) Statul membru de stabilire efectuează verificările, inspecțiile și investigațiile cerute de un alt stat membru și îl informează pe acesta cu privire la rezultate și, după caz, cu privire la măsurile luate. În acest scop, autoritățile competente acționează în limitele competențelor care le sunt conferite în statul lor membru. Autoritățile competente pot decide cu privire la măsurile cele mai potrivite care trebuie luate în fiecare caz individual pentru a răspunde cererii unui alt stat membru.

(3) În momentul în care ia cunoștință de un comportament sau de acte precise ale unui prestator stabilit pe teritoriul său, care prestează servicii în alte state membre care, potrivit informațiilor sale, ar putea cauza un prejudiciu grav sănătății sau siguranței persoanelor sau mediului, statul membru de stabilire informează toate celelalte state membre și Comisia în cel mai scurt termen.

Articolul 30

Controlul de către statul membru de stabilire în cazul deplasării temporare a unui prestator într-un alt stat membru

(1) În ceea ce privește cazurile care nu intră sub incidența articolului 31 alineatul (1), statul membru de stabilire asigură că respectarea cerințelor lui este controlată în conformitate cu atribuțiile de control prevăzute în legislația sa națională, în special prin măsuri de control la locul de stabilire al prestatorului.

(2) Statul membru de stabilire nu se abține să adopte măsuri de control sau de punere în executare pe teritoriul său pe motiv că serviciul a fost prestat sau a cauzat prejudicii într-un alt stat membru.

(3) Obligația stabilită la alineatul (1) nu implică pentru statul membru de stabilire efectuarea de verificări și controale factuale pe teritoriul statului membru unde se prestează serviciul. Astfel de verificări și controale se efectuează de către autoritățile statului membru unde operează temporar prestatorul la cererea autorităților statului membru de stabilire, în conformitate cu articolul 31.

Articolul 31

Controlul de către statul membru în care se prestează serviciul în cazul deplasării temporare a prestatorului

(1) În ceea ce privește cerințele naționale care pot fi impuse în temeiul articolelor 16 și 17, statul membru în care se prestează serviciu este responsabil de controlul activității prestatorului pe teritoriul său. În conformitate cu legislația comunitară, statul membru în care se prestează serviciul:

(a) ia toate măsurile necesare pentru a asigura că prestatorul îndeplinește cerințele legate de accesul la activitatea respectivă și de exercitarea acesteia;

(b) efectuează verificări, inspecții și investigații necesare pentru controlul serviciului prestat.

(2) În ceea ce privește cerințele altele decât cele menționate la alineatul (1), în cazul în care un prestator se deplasează temporar într-un alt stat membru pentru a presta un serviciu fără a fi stabilit acolo, autoritățile competente ale statului respectiv participă la controlul prestatorului în conformitate cu alineatele (3) și (4).

(3) La cererea statului membru de stabilire, autoritățile competente ale statului membru în care se prestează serviciul efectuează toate verificările, inspecțiile și investigațiile necesare pentru a asigura un control efectiv de către statul membru de stabilire. Autoritățile competente acționează în limita competențelor care le sunt conferite în statul lor membru. Autoritățile competente pot decide cu privire la măsurile cele mai potrivite care trebuie luate în fiecare caz individual pentru a răspunde cererii statului membru de stabilire.

(4) Din proprie inițiativă, autoritățile competente ale statului membru unde este prestat serviciul pot efectua verificări, inspecții și investigații la fața locului, cu condiția ca acele verificări, inspecții și investigații să nu fie discriminatorii, să nu fie motivate de faptul că prestatorul este stabilit într-un alt stat membru și să fie proporționate.

Articolul 32

Mecanism de alertă

(1) În cazul în care unui stat membru i se aduc la cunoștință acte sau împrejurări grave și precise referitoare la o activitate de servicii care ar putea cauza un prejudiciu grav sănătății sau siguranței persoanelor sau mediului pe teritoriul său sau pe teritoriul altor state membre, statul membru respectiv informează cu privire la aceasta statul membru de stabilire, celelalte state membre în cauză și Comisia în cel mai scurt termen.

(2) Comisia promovează și participă la instituirea unei rețele europene a autorităților din statele membre în vederea punerii în aplicare a alineatului (1).

(3) Comisia adoptă și actualizează cu regularitate, în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2) norme detaliate cu privire la administrarea rețelei menționate la alineatul (2) al prezentului articol.

Articolul 33

Informații cu privire la buna reputație a prestatorilor

(1) Statele membre comunică, la cererea unei autorități competente din alt stat membru, informații în conformitate cu legislația lor națională cu privire la acțiunile disciplinare sau administrative sau la sancțiunile penale și decizii referitoare la insolvabilitate sau bancrută frauduloasă luate de autoritățile competente împotriva unui prestator care privesc în mod direct competența prestatorului sau fiabilitatea profesională. Statul membru care comunică informațiile îl informează pe prestator în această privință.

O cerere în temeiul primului alineat trebuie să fie motivată în mod corespunzător, în special în ceea ce privește motivul cererii de informare.

(2) Sancțiunile și acțiunile referitoare la alineatul (1) se comunică doar dacă a fost luată o decizie definitivă. În ceea ce privește alte decizii executorii menționate la alineatul (1), statul membru care comunică informațiile specifică dacă o anumită decizie este definitivă sau s-a introdus o cale de atac împotriva acesteia. În acest caz statul membru în cauză ar trebui să indice data la care se așteaptă pronunțarea hotărârii asupra căii de atac.

În plus, statul membru specifică dispozițiile de drept intern în temeiul cărora prestatorul a fost condamnat sau sancționat.

(3) Punerea în aplicare a alineatelor (1) și (2) trebuie să respecte normele cu privire la protecția datelor cu caracter personal și drepturile garantate persoanelor condamnate sau sancționate în statele membre în cauză, inclusiv în cazul ordinelor profesionale. Orice informație publică în acest sens trebuie să fie accesibilă consumatorilor.

Articolul 34

Măsuri adiacente

(1) Comisia, în cooperare cu statele membre, instituie un sistem electronic pentru schimbul de informații între statele membre, luând în considerare sistemele de informații existente.

(2) Statele membre, cu asistența Comisiei, adoptă măsuri adiacente pentru facilitarea schimbului de funcționari însărcinați cu punerea în aplicare a asistenței reciproce și formarea acestor funcționari, inclusiv formarea lingvistică și în informatică.

(3) Comisia evaluează necesitatea stabilirii unui program multianual în vederea organizării schimburilor de funcționari și a formării menționate.

Articolul 35

Asistența reciprocă în cazul derogărilor individuale

(1) În cazul în care un stat membru intenționează să adopte o măsură în conformitate cu articolul 18, procedura stabilită la alineatele (2)-(6) din prezentul articol se aplică fără a aduce atingere procedurilor judiciare, inclusiv procedurilor prealabile și actelor îndeplinite în cadrul unei cercetări penale.

(2) Statul membru menționat la alineatul (1) solicită statului membru de stabilire să adopte măsuri împotriva prestatorului respectiv, oferind toate informațiile relevante cu privire la serviciul în cauză și la împrejurările cazului.

Statul membru de stabilire verifică în cel mai scurt termen dacă prestatorul operează în mod legal și verifică faptele care se află la originea cererii. Acesta informează statul membru solicitant în cel mai scurt termen în legătură cu măsurile adoptate sau avute în vedere sau, după caz, motivele pentru care nu a luat nici o măsură.

(3) În urma comunicării de către statul membru de stabilire după cum se prevede la al doilea paragraf din alineatul (2), statul membru solicitant adresează o notificare Comisiei și statului membru de stabilire în legătură cu intenția sa de a adopta măsuri, indicând următoarele:

(a) motivele pentru care consideră că măsurile adoptate sau avute în vedere de statul membru de stabilire sunt neadecvate;

(b) motivele pentru care consideră că măsurile pe care intenționează să le adopte îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 18.

(4) Măsurile nu pot fi adoptate decât după un termen de cincisprezece zile lucrătoare de la data notificării prevăzute la alineatul (3).

(5) Fără a aduce atingere posibilității pentru un stat membru solicitant să adopte măsurile în cauză după expirarea termenului stabilit la alineatul (4), Comisia, în cel mai scurt termen, examinează compatibilitatea cu legislația comunitară a măsurilor notificate.

În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că măsura este incompatibilă cu legislația comunitară, aceasta adoptă o decizie, solicitând statului membru în cauză să se abțină să adopte măsurile propuse sau să suspende urgent măsurile în cauză.

(6) În caz de urgență, un stat membru care intenționează să adopte o măsură poate deroga de la alineatele (2), (3) și (4). În astfel de cazuri, măsurile se notifică în cel mai scurt termen Comisiei și statului membru de stabilire, indicând motivele pentru care statul membru consideră că există urgență.

Articolul 36

Dispoziții de aplicare

În conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (3), Comisia adoptă dispozițiile de aplicare care au ca obiect modificarea elementelor neesențiale din prezentul capitol completându-l prin stabilirea termenelor prevăzute la articolele 28 și 35. Comisia adoptă, de asemenea, în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2), normele metodologice pentru schimbul de informații prin mijloace electronice între statele membre și, în special, dispozițiile referitoare la interoperabilitatea sistemelor de informații.

CAPITOLUL VII

PROGRAMUL DE CONVERGENȚĂ

Articolul 37

Coduri de conduită la nivel comunitar

(1) Statele membre, în cooperare cu Comisia, iau măsuri adiacente pentru a încuraja elaborarea la nivel comunitar, în special de către ordinele, organismele și asociațiile profesionale, a unor coduri de conduită care să faciliteze prestarea de servicii sau stabilirea unui prestator într-un alt stat membru, în conformitate cu legislația comunitară.

(2) Statele membre asigură ca aceste coduri de conduită menționate la alineatul (1) să fie accesibile la distanță prin mijloace electronice.

Articolul 38

Armonizare suplimentară

Comisia evaluează, până la 28 decembrie 2010, posibilitatea prezentării unor propuneri de instrumente de armonizare privind următoarele sectoare:

(a) accesul la activități de recuperare judiciară a datoriilor;

(b) servicii de securitate privată și transport de bani și obiecte de valoare.

Articolul 39

Evaluare reciprocă

(1) Până la 28 decembrie 2009, statele membre prezintă un raport Comisiei, conținând informațiile specificate în următoarele dispoziții:

(a) articolul 9 alineatul (2), cu privire la regimurile de autorizare;

(b) articolul 15 alineatul (5), cu privire la cerințele care trebuie evaluate;

(c) articolul 25 alineatul (3), cu privire la activitățile multidisciplinare.

(2) Comisia înaintează rapoartele prevăzute la alineatul (1) statelor membre, care în termen de șase luni de la primirea acestora își prezintă observațiile asupra fiecăruia dintre rapoarte. În același termen Comisia consultă părțile interesate cu privire la aceste rapoarte.

(3) Comisia prezintă rapoartele și observațiile statelor membre comitetului menționat la articolul 40 alineatul (1), care poate face observații.

(4) Având în vedere observațiile menționate la alineatele (2) și (3), Comisia, până la 28 decembrie 2010, prezintă un raport de sinteză Parlamentului European și Consiliului, însoțit, după caz, de propuneri pentru inițiative suplimentare.

(5) Până la 28 decembrie 2009, statele membre prezintă un raport Comisiei cu privire la cerințele naționale a căror aplicare ar putea intra sub incidența articolului 16 alineatul (1) al treilea paragraf și a alineatului (3) prima teză, indicând motivele pentru care consideră că aplicarea acelor cerințe îndeplinește criteriile menționate la articolul 16 alineatul (1) paragraful al treilea și alineatul (3) prima teză.

Statele membre transmit apoi Comisiei orice modificări ale cerințelor lor, inclusiv cerințe noi, după cum s-a menționat mai sus, însoțite de motivele acestora.

Comisia comunică cerințele astfel transmise celorlalte state membre. Această transmitere nu împiedică adoptarea de către statele membre a dispozițiilor în cauză. Comisia furnizează o dată pe an analize și orientări cu privire la aplicarea acestor dispoziții în contextul prezentei directive.

Articolul 40

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de un comitet.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din decizia menționată. Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din decizia menționată.

Articolul 41

Clauza de revizuire

Până la data de 28 decembrie 2011 și din trei în trei ani după acea dată, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport complet asupra aplicării prezentei directive. Acest raport, în conformitate cu articolul 16 alineatul (4), are ca obiect în special aplicarea articolului 16. Acesta examinează, de asemenea, necesitatea unor măsuri suplimentare pentru aspectele excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive. Acesta este însoțit, după caz, de propuneri de modificare a prezentei directive în vederea realizării pieței interne pentru servicii.

Articolul 42

Modificarea Directivei 98/27/CE

În anexa la Directiva 98/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor [41] se adaugă următorul punct:

„13. Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile pe piața internă (JO L 376, 27.12.2006, p. 36).”

Articolul 43

Protecția datelor cu caracter personal

Implementarea și aplicarea prezentei directive și, în special, dispozițiile cu privire la control respectă normele privind protecția datelor cu caracter personal prevăzute de Directiva 95/46/CE și Directiva 2002/58/CE.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 44

Transpunerea

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 28 decembrie 2009.

Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textele dispozițiilor respective.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 45

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 46

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasburg, 12 decembrie 2006.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. Borrell Fontelles

Pentru Consiliu

Președintele

M. Pekkarinen

[1] JO C 221, 8.9.2005, p. 113.

[2] JO C 43, 18.2.2005, p. 18.

[3] Avizul Parlamentului European din 16 februarie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 24 iulie 2006 (JO C 270 E, 7.11.2006, p. 1) și Poziția Parlamentului European din 15 noiembrie 2006. Decizia Consiliului din 11 decembrie 2006.

[4] JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

[5] JO L 108, 24.4.2002, p. 7.

[6] JO L 108, 24.4.2002, p. 21.

[7] JO L 108, 24.4.2002, p. 33.

[8] JO L 108, 24.4.2002, p. 51.

[9] JO L 201, 31.7.2002, p. 37. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/24/EC (JO L 105, 13.4.2006, p. 54).

[10] JO L 149, 5.7.1971, p. 2. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 629/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 114, 27.4.2006, p. 1).

[11] JO L 255, 30.9.2005, p. 22.

[12] JO L 149, 11.6.2005, p. 22.

[13] JO L 364, 9.12.2004, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat prin Directiva 2005/29/CE.

[14] JO L 16, 23.1.2004, p. 44.

[15] JO L 124, 20.5.2003, p. 1.

[16] JO L 158, 30.4.2004, p. 77.

[17] JO L 13, 19.1.2000, p. 12.

[18] JO L 178, 17.7.2000, p. 1.

[19] JO L 18, 21.1.1997, p. 1.

[20] JO L 204, 21.7.1998, p. 37. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

[21] JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/EC (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

[22] JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

[23] JO L 298, 17.10.1989, p. 23. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 202, 30.7.1997, p. 60).

[24] JO L 134, 30.4.2004, p. 114. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2083/2005 al Comisiei (JO L 333, 20.12.2005, p. 28).

[25] JO L 77, 14.3.1998, p. 36. Directivă astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare din 2003.

[26] JO L 65, 14.3.1968, p. 8. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 221, 4.9.2003, p. 13).

[27] JO L 395, 30.12.1989, p. 36.

[28] JO L 15, 21.1.1998, p. 14. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

[29] JO L 176, 15.7.2003, p. 37. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2006/653/CE a Comisiei (JO L 270, 29.9.2006, p. 72).

[30] JO L 176, 15.7.2003, p. 57.

[31] JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Directivă astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.

[32] JO L 78, 26.3.1977, p. 17. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

[33] JO L 239, 22.9.2000, p. 19. Convenție astfel cum a fost modificată ulima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1160/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 191, 22.7.2005, p. 18).

[34] JO L 30, 6.2.1993, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei (JO L 349, 31.12.2001, p. 1).

[35] JO L 24, 27.1.1987, p. 36.

[36] JO L 77, 27.3.1996, p. 20.

[37] JO L 157, 9.6.2006, p. 87.

[38] JO L 145, 13.6.1977, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/18/CE (JO L 51, 22.2.2006, p. 12).

[39] JO L 228, 16.8.1973, p. 3. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 323, 9.12.2005, p. 1).

[40] JO L 345, 19.12.2002, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/68/CE.

[41] JO L 166, 11.6.1998, p. 51. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/29/CE

LEA mt cerinte tehnice

07/12/2008

SGC 2002 Va propun sa vedem cum arata la 22.01.2010 graficul accesarii acestei pagini astfel incat sa ne facem o imagine asupra gradului de interes e care il prezinta acest subiect (clik pe grafic pentru a fi deschis intr-o pagina noua):

1 Generalitati

Retelele (liniile) electrice aeriene 6 si 20 kV (LEA mt) constituie ansamblul format din conductoare, stalpi , izolatoare armaturi cleme, echipamente de comutatie, echipamente de protecţie, prize de pământ etc. si prin care energia electrica este preluata din statiile de transformare si distribuita consumatorilor din localitatile din zona de activitate a  Operator Distributie

Liniile aeriene mt solutia tehnica prin care:

o energia electrica este distribuita la distante relativ mari intre localitati ,

o se alimenteaza  reţelele de cabluri din zonele urbane,

o se asigura interconectare între staţii electrice it/mt,

o se alimenteaza un numar mare posturilor de transformare  mt/jt .

Liniile aeriene încep de regulă de la  bornele cutiilor terminale de exterior (CTE) ale cablurilor mt de iesire din distribuitoarele mt ale statiilor de transformare 110 kV/mt sau in unele cazuri de la bornele exterioare ale  izolatoarelor de trecere interior-exterior ale staţiilor de transformare  110 kV/mt şi ale staţiilor de conexiuni mt zidite şi se termină în bornele izolatoare de trecere ale altor staţiilor de transformare 110 kV/mt si/sau ale unor posturi de transformare mt/jt, în lanţuri de izolatoate  ale posturilor  de transformare aeriene (PTA) sau în bornele CTE ale cablurilor racordate la LEA mt.

2 Tipuri de linii aeriene mt din punct de vedere al topologiei

2.1 Linii radiale

Sunt LEA alimentate de la un singur capat. Consumatorii unei astfel de LEA raman nealimentati pana la remedierea defectului care a generat retragerea LEA din exploatare. Singura masura de reducere a numarului de posturi de transformare afectate de intrerupere in cazul unor lucrari programate si/sau al unor incidente o constituie amplasarea unor separatoare de sectionare in axul LEA. In acest caz in amonte de primul separator de sectionare care delimiteaza zona defecta consumatorii pot fi realimentati prin repunerea LEA sub tensiune dupa deschidrea prealabila a separatorului de sectionare mentionat mai sus.

Este necesar sa fim preocupati de reducere a numarului de LEA radiale daca acest lucru este posibil cu costuri rezonabile. Se poate accepta ca intro zona in care dezvoltarea retelei este previzionata in mai multe etape succesive ca pana la definitivarea dezvoltarii zonei sa avem LEA radiale nou construita.

Solutiile de LEA mt noi radiale sunt de dorit in cazul LEA scurte care alimenteaza diverse obiective industriale daca se pot lua masuri tehnice de reducere a probabilitatii de defect si/sau daca durata de existenta a respectivelor locuri de consumeste limitata

2.2 Linii mt alimentate de la doua capete

LEA din aceasta categorie au de regula capetele racordate la doua statii mt diferite. In caz de incident este posibila izolarea tronsonului defect prin echipamente de comutatie (de regula prin separatoare de sectionare) si realimentarea din cele doua capete a tronsoanelor de LEA valide. De regula o astfel de LEA funcioneaza la schema normala radial fiind sectionata pe criteriul pierderilor minime si alimentata de la cele doua capete sau functioneza radial fiind separata vizibil intruna din cele doua statii can are si rolul de rezervare a alimentarii barelor 20 kV la disparitia tensiunii de 110 kV in statia respectiva.

2.3 LEA mt alimentate de la 3 sau mai multe capete

Exista configuratii complexe de linii mt care au 3 sau mai multe capete situate in statiii diferite de transformare. Aceste LEA mt functioneaza la schema normala radial permitand stabilire prin manevre a unor configuratii complexe menite sa realimenteze numarul maxim posibil de consumatori in cazul incidentelor si/sau al retragerilor din exploatare pentru lucrari a unor tronsoane LEA

Posibilitatea de reconfigurare a unei zone de retea buclate constituie atributul de flexibilitate al zonei respective de retea. De regula o astfel de  zona de retea complex buclata alimenteaza consumatori cu pretentii sporite de continuitate.

Este necesr sa se asigure un echilibru intre o flexibilitate mare, dorita de personalul de exploatare, si cresterea costurilor de investitii si de mentenanta cu tronsoane de LEA cu utilizare redusa respectiv pentru evitarea complicarii inutile a schemei retelei de distributie de mt

LEA mt buclate trebuie sa fie fazate la toate punctele de buclare astfel incat inchiderea accidentala a unui aparat de comutatie de buclare sa nu se produca scurtcircuite polifazate care sa genereze incidente si/sau accidente umane.

Reţeaua de distributie de medie tensiune este în realitate formată dintro combinaţie a tipurilor de linii menţionate mai sus.

Din punct de vedere functional putem identifica:

2.3.1 Axul LEA

Axul LEA are conductorul cu dimensiunea cea mai mare si are cel putin un capat racordat la o statie de transformare. La ax se racordeaza derivatii pentru alimentarea unor grupuri de doua sau mai multe posturi de transformare si racoarde individuale pentru posturi de transformare.

2.3.2 Derivatii

Sunt tronsoane de retea mt (realizate de regula tot in solutie aeriana) racordate la axul liniei mt (care leaga cele doua surse de alimentare) pentru asigurarea alimentarii unor grupuri de doua sau mai multe posturi de transformare situate in zone geografice apropiate traseului axului LEA. Exista situatii in care axul derivatiilor are lugimi semnificative uneori chiar mai mari decat axul LEA la care sunt racordate. O astfel de derivatie este intodeauna radiala. Axul derivatiilor poate avea o sectiune inferioara axului LEA sin care este racordata

2.3.3 Racorduri mt din axul LEA si/sau al derivatiilor

Asigura alimentarea posturilor de transformare mt/jt. Putem avea racorduri in solutie aeriana care de regula alimenteaza PTA-uri. Exista si cazuri cand prin racorduri in solutie LEA sunt alimentate posturi de transformare in cabina de zid (PTCZ) Putem avea racorduri de posturi de transformare la o LEA in solutie subterana in acest caz la axul liniilor si al derivatiilor sunt racordate cabluri (LES)care alimenteaza posturi de transformare in diverse tipuri de cabine . in cazuri obligate putem avea chiar si PTA-uri racordate la o LEA prin LES

Prin conventie stalpul, din care se racordeaza o derivatie si/sau un racord apartin axului liniei mt. Derivatiile si racoardele racordate la axul liniei mt încep cu cleme de derivaţie (racordare) şi continua cu lanţurile de izolatoare şi izolatoarele auxiliare de susţinere şi console de derivaţie existente la  stalpul de racordare.


3 execuţia liniiilor aeriene mt

Liniile aeriene mt sunt executate in solutie  simplu circuit, dublu circuit, eventual multiplu circuit pe stalpi comuni.

În cazuri justificate se admit solutii de circuite comune  110 kV cu mt. Solutia de realizare a LEA mt comuna cu LEA jt este de asemenea destul de raspandita si are tendinta de extindere datorita restrictiilor impuse de proprietarii de terenuri pentru restrangerea culoarelor de teren ocupate de LEA de distributie a energiei electrice.

Se impune conditia ca in cazul  LEA in solutie dublu sau multiplu circuit indiferent de tensiune ca  toate circuitele sa fie în proprietatea distribuitorului.

3.1 Conductoarele liniilor aeriene mt

Pentru linii aeriene mt se utilizează conductoare neizolate, conductoare preizolate şi cabluri mt torsadate care pot fi pozare aerian. In fapt exista cabluri torsadate care pot fi pozate fara a fi necesar sa fie sectionate, succesiv pe traseul unei linii in apa aer si in sol. Atunci cand un astfel de cablu denumit si cablu universal mt torsadat se pozeaza ca LEA el poate sa echipeze o LEA simplu sau multiplu circuit sau o LEA mt comuna cu jt realizata cu conductoare jt neizolate si/sau torsadate.

3.1.1 Conductoare neizolate

Conductoarele neizolate sunt tipul de bază al conductorului utilizat în reţelele aeriene mt. În mod standard se utilizează cabluri Ol-Al – de aluminiu multifilare  cu inimă de oţel cu sectiuni de 50, 70, 95 sau 120 mmp. In portiuni speciale de traseu cand LEA mt in deschideri mari acestea se pot realiza cu gama de conductoare specifice LEA 110 kV utilizand si stalpi specifici LEA 110 kV

3.1.2 Conductoare mt preizolate

Conductoarele preizolate  mt sunt conductoare Ol-Al, prevăzute cu un strat exterior din polietilena extrudata. Deoarece această izolaţie nu garanteaza conditii de atingere nepericuloasa pentru oameni cand LEA este sub tensiune se utilizeaza termenul de conductor preizolat.

LEA mt realizata cu conductoare preizolate permite coronamente mai compacte si chiar mentinerea LEA in exploatare in conditiile in care pe alocuri este in contact cu vegetia forestiara iar in unele cazuri pe durata limitata raman in exploatare si avand crengi cazute pa LEA sau chiar copaci.

Si in cazul acestor LEA este necesara mentinera unui culoar de siguranta prin zona cu vegetatie forestiera dar de dimensiuni mai reduse.  Se utilizeaza conductoare preizolate in gama de sectiuni 50-120 mmp. Sectiunile uzuale sunt 50 si 70 mmp

In cazul LEA cu conductoare preizolate ne asteptam la scurcircuite monofazate si/sau puneri la pamant cu mare rezistenta de contact. In aceste conditii protectiile din statiile de transformate trebuie sa fie sensibile la intreruperea conductorului LEA existand pericolul ca in cazurile conductoarelor preizolate rupte si cazute la pamant acestea sa ramana sub tensiune si sa genereze accidente prin electrocutare in cazul atingerii de catre oameni a unui astfel de conductor.

Mai ales in cazul unor LEA mt cu conductoare preizolate inscriptiile de securitate „ nu atinge stalpii si nici conductoarele cazute la pamant“ trebiue sa existe pe fiecare stalp al LEA si sa fie mentinute lizibile pe toata durata de viata a LEA mt

O alta problema specifica  conductoarelor preizolate o constituie protectia impotriva supratensiunilor atnosferice. Acest lucru se realizeaza prin amplasarea unor descarcatoare in axul LEA mt ori de cate ori se schimba parametrii LEA mt si respectiv pe traseul LEA echipata cu conductoare preizolate caz in care protectia poate fi realizata prin amplasarea unor descarcatoare cu coarne a caror numar si locatie se alege de catre proiectantul LEA mt

3.1.3 Cabluri mt torsadate pentru LEA mt

Exista pe piata doua tiputi de cabluri mt torsadate pentru LEA: cabluri cu fir de Ol purtator si cabluri autoportante. Cablurile mt torsadate de ultima generatie autoportante sunt realizate astfel incat sa suporte deschideri de 100 m si sa poata sa fie amplasate in apa si in sol sunt cunoscute si sub denumtea de cablu universal.

Aceste conductoare torsadate de mt pot contitui solutia acolo unde din ratiuni de restrictii impuse de terti culoarelor de siguranta  nu se pot realiza LEA/LES mt clasice. Solutia circuitelor comune LEA mt si jt realizata cu cablu torsadat mt ofera avantajul unor culoare de siguranta foarte inguste.

Mentionam cateva tipuri de cazuri la care utilizarea cablului torsadat mt se poate dovedi oportuna:

· la alimentarea posturilor de transformare în localităţi, unde nu este posibil sa se realizeze o lea mt clasica şi soluţia prin cablu subteran nu este potrivită din punct de vedere tehnic.

· în locuri, unde nu se pota utiliza cablu subteran din motive tehnice, ecologice, spaţiale sau din alte motive.

· pentru consumuri temporare şi în caz de avarii.

· în mod excepţional în cazul trecerii liniilor aeriene în apropierea altor construcţii sau prin spaţiu împădurit.

3.2 Stalpii liniilor aeriene mt

La executia liniilor aeriene mt sunt utilizati stâlpi de beton, stalpi metalici clasici cu zabrele, stâlpi de lemn şi stâlpi de oţel de tablă.

Stalpii LEA trebuie să fie dimensionati în funcţie de încărcarile care acţionează asupra lor. În afara cazurilor excepţionale (locuri complet inaccesibile, spaţii împrejmuite ale staţiilor electrice) nu este permisă utilizarea ancorării permanente a stalpilor pentru marirea capacitatii portante datorita vulnerabilitatii ancorei fata de vandalisme si al pericolului pe care il prezinta deteriorarea ancorelor pentru stabilitatea mecanica a LEA. Ancorele se pot utiliza doar pentru fixare temporara a stalpilor LEA pe duratalucrarilor de construcţie a liniilor aeriene.

3.2.1 Stâlpi de beton

Stâlpii de beton se utilizeaza pe scara larga la constructia LEA mt. Se utilizează pentru linii simplu circuit şi multiplu circuit echipate cu toata gama de conductoare mentionate mai sus.

Tipurile uzuale de stalpi sunt in gama de inaltime 12-14 m si in gama de momente capabile 4700-22000 daNm de tipul SC 15006, SC 150014, SC 150015, SE8 si SE9 La nevoie se pot comanda si stalpi cu utilizare mai redusa de tipul TSC 15006-12, TCP 15006-120, SC150014-105, sc 12-2200, CS 12-3100, CS 18-1300, T1187-1 cu inaltime de 9.2-18 m si momente capabile de3500-32000 daNm

Functie de conditiile tehnice din teren si in baza unei analize tehnico-economice detaliate se pot utiliza stalpi de beton jumelati sau in montaj portal.

Atunci cand se pot asigura gabaritele necesare si momentele capabile necesare LEA mt se poate executa si pe stalpi de 10-11.2 m utilizati in mod curent la realizarea LEA jt din gama SE 10, SE 11 SC 10002 si SC 10005

În funcţie de rolul pe care il au in LEA  se diferenţiază în stalpi de:

o susţinere in aliniament,

o sustinere in colt

o intindere in aliniament

o intindere in colt

o terminali

Stâlpii pot avea fundatii burate (straturi alternative de pamant si piatra sparta compactixata cu maiul) sau din beton: turnata odata cu plantarea stalpului sau „tip pahar“ cand este turnata utilizand cofraje demontabile staplii fiind plantati dupa intarirea betonului fundatiei fiind rigidizati in fundatie prin completarea cu betob a spatiului ramas intre peretele interior al fundatiei si stalp. Dimensiunile fundatiei se vor corela cu capacitatea portanta a solului tipul stalpului si rolul acestuia in LEA.

Functie de tipul stalpului fundatiile pot fi in sectiune circulare sau poligonale fiind sapate manual si/sau mecanizat.

Vârfurile stâlpilor trebuie să fie protejate împotriva pătreunderii apei cu un capac din plastic sau dupa caz printr-un dop de opturare realizat din fabrica din beton. Pe stâlpi sunt montate console pentru fixarea conductoarelor, eventual alte echipamente, de ex.: separatoare de sectionare si/sau de racord, întreruptoare, transformatoare, platforme metalice, etc.

3.2.2 Stâlpi metalici cu zăbrele

Stâlpii metalici cu zăbrele pot fi executati prin sudare sau bulonati. Se pot utiliza pentru linii simplu sau multiplu circuit cu conductoare neizolate şi/sau cu  conductoare preizolate.

De regula utilizarea stalpilor metalici cu zabrele este opotuna in portiuni speciale de traseu unde stalpii de beton nu pot satisface exigentele de gabarit si monent capabil si/sau unde restrictiile de acces nu permit amplasarea altor tipuri de stalpi.

Stalpii metalici se vor realiza in baza unor proiecte dedicate placand de la cerintele rezultate din dimensionarea LEA mt in privinta gabaritului si momentului capabil necesare si respectuiv suprafata si tipul de teren disponibila pentru fundatie. Stalpii metalici pot fi alesi de proiectant din cataloagele producatorilor astfel incat sa indeplineasca cerintele rezultate din dimensionarea LEA mt

Fundatiile stâlpilor metalici cu zăbrele sunt din beton turnat la fata locului sau prefabricate. Fundatiile se proiecteaza tinand cont de caracteristicile terenului de fundare si de solicitarile la care trebuie sa faca fata stalpul in LEA.

Stalpii metalici cu zabrele sunt realizati din  de oţel protejate îmoptriva coroziunii prin zincare la cald.

3.2.3 Stâlpi de lemn

Stâlpii de lemn se vor utiliza pentru linii simplu circuit amplasate  în locuri greu accesibile plantarea  stâlpilor de beton, în zone protejate şi parcuri naţionale, în localităţi, unde autorităţile locale impun cerinte speciale de urbanism. Pentru caracteristici specifice (flexibilitate) este adecvat să se utilizeze în culoare forestiere. Stâlpii de lemn se utilizează ca ca atare sau in diverse configuratii necesare maririi capacitatii portante: jumelati, portal, tip A sau cu propte pe una sau doua directii.

Stâlpii de lemn se diferentiaza prin lemnul utilizat, modul de impregnare, capacitatea portanta, diametru de bulon şi lungimea stâlpului. Pentru suporturi ale liniilor electric utilizăm stâlpuri de lemn de molid, pin şi brad. Pentru impregnare se utilizează substanţe care nu polueaza solul solului. Stâlpii de lemn vor fi special impregnati pentru plantare direct in pământ. Fundatiile vor fi de tip burat. Vârfurile de stâlpi vor fi  prevâzute cu mici acoperişuri de protecţie împotriva pătrunderii apei. Armăturile de susţinere se fixează cu precădere cu bolţuri înşurubate cu garnituri semirotunde.

Vârfurile stâlpilor se protejeaza împotriva pătrunderii apei. Pe stâlpi sunt montate console pentru fixarea conductoarelor, eventual alte echipamente de ex.: separatoare de sectionare si/sau de racord, întreruptoare, transformatoare, platforme metalice, etc.

3.2.4 Stâlpi din tablă de oţel

Stâlpii din tablă de oţel se vor utiliza pentru linii simplu sau dublu acolo unde utilizarea altor tipuri de stalpi nu ste posibila si/sau nu se justifica din pdv  tehnico-economic sau dupa caz sunt impusi prin cerinte de urbanism. Stâlpii sunt realizati din tablă de oţel sudata longitudinal. Au formă conică cu secţiune circulară sau poligonală. Protecţia împotriva coroziunii trebuie să fie realizată prin zincare la cald. Avantajul stâlpilor din tablă de oţel este greutatea mică şi durata de viaţă mai mare faţă de stâlpii de lemn şi de beton. Fixarea armăturilor şi a consolelor se realizează cu suruburi Fundatiile pentru stâlpii din tablă de oţel se execută în mod asemănător ca la stâlpii de beton.

3.3 Console ale liniilor aeriene mt

Console pentru linii aeriene cu conductoare neizolate şi conductoare simple izolate mt pe stâlpi de beton, de lemn, şi din tablă de oţel se realizeaza din otel protejat impotriva coroziunii prin zincare la cald si se fixeaza pe stalpi prin bride si/sau buloane. Avem o gama larga de console utilizate la constructia LEA mt. Tipurile consolelor depind de coronamentul ales pentru LEA, tipul izolatiei, numarul circuitelor, tipul conductorului si de rolul stalpilor  LEA, marimea deschiderilor dintre stalpi etc. Pentru a ilustra diversitatea consolelor mentionam cateva tipuri:

o console de sustinete orizontale pentru izolatie rigida

o console de sustinere coronament vertical

o console de sustine coronament dezaxat

o console de sustinete coronament elastic

o console de intindetre

o console de intindere dezaxate

o console de derivatie

o console de ocolire, etc

Toate aceste tipuri pot si sestinate LEA simplu si/sau multiplu circuit cu coronamente cu gabarit normal sau compactizat

Consolele sunt proiectate, omologate si garantate de fabricant si se aleg din cataloage pe baza caracteristililor mecanice a acestora: gabarit si eforturi admisibile functie de coronamentul LEA de tipul stalpilor (material si dimensiuni de gabarit), rolul lor functional in LEA si respectiv echipamentul care urmeaza sa se monteze pe stalp, etc

3.4 Izolatoare

Izolatoare trebuie să îndeplinească în acelaşi timp două funcţii de bază – fixează mecanic conductoarele LEA şi asigura izolarea acestora fata de stalpi si console.

Izolatoarele se diferentiaza dupa materialul utilizat la fabricare: ceramica, sticla, sau material compozit respectiv dupa rolul lor functional: izolatoare de sustinere si izolatoare de intindere.

Din punct de vedere al caracteristicilor fizice paramertii importanti pentru izolatoare sunt tensiunea nominala de exploatate, tensiunea de tinere la impuls de tensiune, momentul capabil respectiv forta de rupere la tractiune.

Functie de comportarea la supratensiune  avem doua tupuri: izolatoare nestranungibile (acetea sunt de regula conturnate in caz de supratensiuni care depasesc tensiunea de tinere) izolatoare strapungibile (acestea in cazul supratensiunilor periculoase cedeaza prin stapungerea izolatiei)

In instalatiile  Operator Distributie  exista cateva tipuri de izolatoare din ceramica si sticla (clasice) cu laraga respandire:

o izolatoare de sustinere ceramice tip IsNs de fabicatie romanesca. Acestea au o pondere mare LEA mt. Tipurile mai vechi de izolatie de sustinere ceramica „tip delta“ de fabicatie straina au fost inlocuite cu IsNs ele mai pot fi intalnite numai ocazional in instalatii. Izolatoarele IsNs din LEA difera funtie de anul de fabricatie prin solutia de incastrarea boltului metalic in masa ceramica a izolatorului. Unele solutii tehnice care nu asigura o coordonare corecta a diferentelor de coeficienti de dilatare au o rata mai mare de defectare

o izolatoare cetamice de intindete tip ITFS (baston) sunt de fabricatie romaneasca care se remarca printro foarte buna comportare in exploatare.

o izolatoare tip capa-tije utilizate mai ales la realizarea lanturilor de intindere in cazul LEA cu coromament orizontal si/sau la realizare alegaturilor de sustinere (suspensie) in cazul LEA cu coronament deformabil. Cele de generatie mai veche sunt realizate din ceramica. Unele loturi au avut o rata foarte mare de defectare fiind in mare parte schimbate. Izolatoarele capa-tije de generatie mai noua sunt realizate din sticla avand o buna comportare in exploatare. Unul din neajunsurile majore ale izolatiei capa tija din sticla o constituie vulnerabilitatea sporita la lovituri mecanice. Inca exista zone in care acest tip de izolatie este vandalizata prin lovire cu piatra

Dupa anul 2000 s-au promovat un numar mare de lucrari de schimbarea izolatiei ceramice/sticla utilizand izolatoare din compozit (siliconice). Acest tip de izolatoare prezinta cateva avantaje:

o greutate redusa

o posibilitati de realizare in cama necesara (comandata) de lungimi

o parametrii de reziztenta mecanica superiori izolatiei calasice

o nu sunt casanti, reziata bine la lovituri mecanice.

Aceste avantaje au facut ca izolatia siliconica sa fie preferata solutiilor clasice si sa fie utilizata ca solutie de modernizarea izolatiei LEA mt respectiv la constructia LEA mt noi. Au fost insa loturi de izolatie siliconica cu comportare foarte proasta in exploatare care a fost nevoie sa fie inlocuite in primii doi ani de la PIF. Existenta acestor loturi de izolatoare siliconice de proasta calitate si lipsa unei experiente de exploatare indelungata creaza o oarecare incertitudine in privinta generalizarii utilizarii izolatoarelor compozit.

Avantajele izolatie compozit ne detemina sa ne bazam in continuare pe utilizarea lor restrictionand achizitie de la producatorii care ne-au livrat loturi de izolatoare de slaba calitate. Producatorii respectivi vor putea fi acceptati ca furnizori de izolatoare si/sau echipamente care utilizeaza izolatoarele produse de ei (separatoare si cadre de sigurante pentru PTA) numai dupa ce ne fac dovada ca au identificat si eliminat cauza fiabilitatii scazute a izolatoarelor si dovedesc cu probe de anduranta ridicarea nivelului calitativ al izolatoarelor compozite produse de ei. Interdictia de a utiliza izolatoarele produse de acestia vizeaza si instalatii le tertilor care urmeaza sa fie racordate la RED mt a  Operator Distributie . Aceasta restricie va fi notificata proiectantilor, constructorilor si solicitantilor de  avize tehnice de racordare.

Masura se va aplica imediat oricarui producator atunci cand fiabilitatea produselor livrate  Operator Distributie  nu se mentine la nivelul declarat initial si/sau asteptat.

In exploatare atunci cand se intervine pentru inlocuirea izolatiei defecte se vor inlocui toate izolatoarele de sustinere cereamice de pe stalpul care are cel putin un izolator defect

3.4.1 Izolatoare de susţinere compozit (siliconice)

Izolatoarele de sustinere vor fi de tipul nestrapungibil si vor fi livrate cu doua tipuri de cape superioare: cap rotund si cu clema „C“ care asigura fixarea conductorului cu un surub care determina strangerea unui bac mobil.

Izolatoarele cu clema „C“ vor echipa legaturile de sustinere simpla in aliniament si/sau colt fiind utilizate inclusiv ca izolator de ocolire pectru legaturile de intindere in aliniament  la faza de mijloc. Izolatoarele cu cap rotund var fi utilizate in asociere cu izolatoarele cu clema „C“ la realizarea legaturilor duble de sustinere in aliniament si/sau colt. La cest tip de legaturi conductorul LEA va trece prin clema „C“ iar izolatorul cu cap rotund va fi utilizat pentru intarirea mecanica a legaturii de sustinere

Izolatoarele de sustinere vor echipa LEA mt construite cu conductoare neizolate si preizolate cu sectiuni de pana la 120 mmp inclusiv

3.4.2 Izolatoare de intindere compozit (siliconice)

Se utilizeaza pentru realizarea legaturilor se intindere sinpla sau dubla respectiv pentru realizarea legaturilor de sustinere (suspensie) pentru LEA cu coronament deformabil

In componenta lanturilor de intindere se va utiliza o clema care permite realizarea legaturii de intindere fara sectionarea conductorului. In acest mod in cazul LEA noi, modernizate sau reparate cu prin conductorului se reduc numarul de legaturi electrice de inadire in aliniament.

In cazul proiectelor tehnice proiectantul va mentiona in mod explicit realizarea unor tronsoane cat mai lungi de LEA fara sectionarea conductorului si va indica stalpii la care sunt permise executarea legaturilor de intindere cu sectionarea conductorului.

4 Elemente de comutare şi deconectare

În linii aeriene mt sunt amplasate pe stalpi elemente de comutatie şi/sau separare vizibila (intreruptoare si separatoare de sectionare, racord si derivatie), conform principiilor stabilite în acest document. Aceste echipamente sunt utilizate pentru modificarea configuratiei LEA mt, izolarea tronsoanelor defecte si/sau retrase din exploatare pentru lucrari astfel incat sa se reduca durata si numarul clientilor afectati de intreruperile programate si/sau accidentale.

Densitatea echipamentelor de comutatie amplasete in LEA influenteaza direct indicatorii de continuitate SAIFI si SAIDI si indirect consumul propriu tehnologic. Acesti indicatori determina in final eficienta exploatarii RED

4.1 Tipuri uzuale de echipamente de comutatie si separatie vizibila

În funcţie de curentul nominal şi puterea de rupere:

o Întrerupătoare, capabile să comute curenţi de scurtcircuit (reclosere).

o Separatoare de sarcină, capabile să comute curenţi nominali (conform indicatiei producătorului), pentru comutare frecventă.

o Separatoare, capabile să comute doar curent în gol cu putere max. a transformatorului 630 kVA.

Toate separatoarele utilizate in LEA mt vor fi de tipul STEPNo echipate cu cutite de forta si cutite de punere la pamant (clp) cu interblocaj reciproc al actionarii, actionate cu doua manete de actionare distincte. STEPNo va fi realizat cu 3 izolatoare pe faza (cate doua pentru sutinerea bornelor de racordare si de sarcina si unul pentru actionarea cutitului fix.

Separatoarele de derivatie si de racord vor fi orientate cu clp spre puntele de consum iar in cazul separatoarelor de sectionare clp va fi orientat spre zona cu probabilitate de defect mai mare.

In cazul separatoarelor de linie clp va fi orientat spre barele statiei de transformate la care este racordat circuitul respectiv astfel incat sa se poata realiza cu operativitate legarea la pamant a cablului de iesire din statie si/sau a celulei de linie din statia de transformare.

In solutie standard STEPNo se monteaza orizontal pe stalp dedicat atat in cazul separatoarelor motate la trecelea LEA/LES cat si a separatoarelor de sectionare, racord, derivatie si de PTA.

Atunci cand sunt constrangeri motivate de spatiu se permite amplasarea verticala a STEPNo pe stalpii PTA respectiv pe stalpii care asigura trecerea LEA/LES cu clp orientat spre transformator respectiv spre cutiile terminale ale LES

Stalpii LEA mt cu aparataj vor fi prevazuti cu prize de pamant dimensionate corespunzator functie de tipul de tratare a neutrului in statia de transformare

4.2 Principii de selectare şi amplasare a elementelor de comutare şi deconectare

La selectarea locului de amplasare echipamentelor elemente de comutatie si separare vizibila in LEA mt  trebuie tinut cont de urmatoarele cerinte:

o locul de amplasare trebuie să fie liber accesibil pentru angajaţii de deservire operativa (de ex. în afara terenurilor împrejmuite şi altfel inaccesibile),

o Separatoarele de sectionare limita tronsoane de ax de linie si ax de derivatie mt la lungimi de maxim 5 km. Aceste tronsoane se pot reduca in cazul zomelor cu probabilitate mare de defect sau cu densitate mare de posturi de transformare respectiv in cazul unor consumatori cu necesitati/pretentii deosebite de continuitate.

o În cazul racordurilor pentru posturile de transformare mt/jt individuale separatoarele de racord vor fi amplasate de regulă pe primul stalp al racordului, în amonte de  postul de transformare. Se va utiliza un separator tripolar de exterior tip STEPNo. În cazul racordurilor mt  mai lungi de 0.3 km, va fi amplasat conform condiţiilor locale un separator de post situat in imediata apropiere a amplasamentului PTA.

o În cazul în care racordul mt nu este în proprietatea distribuitorului, separatorul de racord se amplaseasă întotdeauna pe primul stalp al racordului.

o In cazul derivatiilor separatorul de derivatie va fi amplasat de regulă pe primul stalp al derivatiei.

4.3 Separatoare de sarcina  şi întrerupătoare automate telecomandate

Locurile de amplasare a acestor echipamante depinde de un numar mare de factori legati de topologia retelei, amplasarea geografica conditiile de comunicatii (semnal radio, GPS, existanta retelelor de fibra optica) densitatea posturilor de transformare, incarcarea LEA, pretentiile de continuitate ale consumatorilor, probabilitatea de defect, tipul de informatii legat de marimile electrice disponibile pentru transmitere la distanta, etc

Ansamblul echipamantelor telecomandate montate in RED mt (LEA si LES) constituie sistemul de automatizarea distributiei (SAD) al  Operator Distributie

Decizia de amplasare a echipamentelor telecomandate trebuie sa urmareasca imbunatatirea performantei RED atat din punct de vedere al indicatorilor de constinuitate cat si din pdv al eficientei economice a exploatarii RED

SAD trebuie sa asigure:

o izolarea tronsoanelor de ax si a derivatiilor cu probabilitate ridicata de defect

o in cazul oraselor mici alimentate din doua surse comutarea de pe sursa de baza pe alimentarea de rezerva

o realimentarea numarului maxim de consumatori prin reconfigurarea RED mt valorificand flexibilitatea RED.

o reducerea necesitatii deplasarii echipelor de interventie pentru efectuarea manevrelor manuale

o informatii despre tipul de defect si localizarea acestuia

4.3.1 Separator de sarcina telecomandat

Separatorul de sarcina telecomandat  este un echipament de comutatie comnadat prin telecomanda capabil sa intrerupa si sa restabileasca curentii de sarcina nominali. Traductorii de curent si tensiune asociati acestui echipament permit masurarea parametrilor energiei electrice si transmiterea lor la dispecer. Intre acesti parametrii sunt accesibile informatii despre valoarea curentului de sarcina si despre trecerea curentului de scurtcircuit date foarte importante in exploatarea LEA si pentru identificarea si izolarea tronsoanelor defecte.

Separatoarele telecomandate se amplaseaza:

o in axul avand rolul sectionarii LEA in mai multe tronsoane.

o la începutul derivatiilor radiale si respectiv in axul derivatiilor lungi.

o ca separator de bucla intre LEA.

4.3.2 Intreruptoare telecomandate (recloser)

Recloserul este capabil să întrerupă şi să comute în mod repetat curenţi de scurtcircuit cu posibilitatea funcţiilor de protectie, semnalizare şi automatizare.

Recloserele se amplasaseaza:

o la inceputul derivatiilor lungi si/sau cu probabilitate ridicata de defect in scopul reducerii numarului de intreruperi ale consumatorilor situati in amonte de recloser

o in axul LEA mt inaintea tronsoanelor cu probabilitate mare de defect

o ca intrerupator de bucla in cazul in care se doreste protejarea consumatorilor situati pe LEA mt care preia consumatori suplimentari prin inchiderea recloserului de bucla

Recloserele pot avea activate functiile de reanclansare automata rapida (RAR) intr-unul sau in mai multe cicluri succesive cu diferite pauze de RAR.

Numarul recloserelor inseriate pe calea de curent care pot lucra selectiv este limitat la maxim 2 (trei cu intreruptotul din statie). Amplasarea a mai mult de 2 reclosere inseriate pe calea de curent poate fi justificata prin necesitati de manevra care pot impune, in anumite configuratii, necesitatea unei puteri de rupere superioare celei unui separator de sarcina. In acest caz prin telecomanda vor fi activate/inhibate protectiile astfel incat sa existe doar 2 reclosere pe calea de curent cu protectiile activate

4.3.3 Întrerupător telecomandat  „inteligent“

Recloserele tot fi setate sa lucreze coordonat, automat (fara interventia factorului uman) cu separatoare de sarcina telecomandate situate in aval astfel incat in perioada in care recloserul este declansat acesta sa comande deschiderea ultimului separator telecomandat care a fost parcurs de curentul de defect astfel incat al reconectarea recloserului tronsonul de LEA defect sa fi fost izolat

4.4 Alte principii pentru selectarea tipurilor de elemente de comutare şi deconectare şi amplasarea lor.

Este permisa utilizarea separatoarelor tripolare telecomandate cu stingerea arcului in aer. Deoarece utilizarea acestora in instalatiile CEZ Distribuite este la inceput va fi monitorizata atent comportarea lor in exploatare astfel incat sa se confirme posibilitatea extinderii utilizarii lor.

In zonele de munte si/sau in zonele de retea cu in care se prognozeaza manevrarea cu frecventa sporita vor fi preferate separatoare de sarcina capsulate.

Pe schemele monofilare ale vor fi evidentiate locurile de montare a transformatoarelor de tensiune (TT). De regula acestea vor fi montate in amonte de bornele care la schema normala sunt borne de retea. Cunoasterea locului de montare a TT in raport cu echipamentul telecomandat, si chiar a fazelor pe care sunt amplasate TT constituie informatii foarte importante in analiza unor avarii.

Dispecerul va urmari limitarea abaterilor de la schema normala care au ca efect functionarea echipamentului telecomandat numai pe baterie fara posibilitate de reincarcare din TT 20/0.1 kV care asigura „serviciile interne“ ale echipamentului telecomandat. In cazuri justificate treapta de dispecer cu autoritate de decizie poate dispune schimbarea punctului de racordare a TT astfel incat sa se asigure maximizarea duratei de asigurare a „serviciile interne“ ale echipamentului telecomandat din acest TT. In cazuri deosebite se poate analiza montarea TT 20/0.1 kV de „servicii interne“ pe ambele parti ale echipamentului telecomandat astfel incat sa se elimine conditionarile de reconfigurare ale RED discutate in acest paragraf.

In cazul retelelor cu neutrul legat la pamant prin rezistenta, protectiile recloserelor montate respectiv modulele voltmetrice de semnalizare a disparitiei tensiunii primare vor fi desensibilizate la scaderea temporara de tensiune asociata scurtcircuitelor monofazate care se simte pe toate circuitele racordate la bara statiei 110/mt care alimenteaza circuitul pe care este scurtcircuitul mentionat mai sus.

Pentru execuatrea setarilor protectie si/sau lucarilor de revizie/repararie ale echipamamntului de teleconunicatii (RTU) este necesara montarea unei platforme metalice cu balustrada montata la o inaltime corespunzatoare care sa permita lucrul la cutia cu circuite secundare a echipamentului de comutatie telecomandat cu circuitele primare aflate sub tensiune.

Toate echipamentele de comutatie integrate in SAD vor fi prevazute cu posibilitate de setare locala a actionarii electrice si respectiv cu posibilitate de actionare locala manuala (cel putin o manevra de deschidere)

Intreruptoarele telecomandate si separatoarele de sarcina capsulate vor fi incadrate intre separatoare tripoalare de exterior SPEPNo daca sunt montate in axul liniilor si derivatiilor cu posibilitati de alimentare de la doua capete respectiv vor avea montat in amonte un STEPNo daca sunt montate in axul liniilor si derivatiilor radiale. Exceptie de la aceasta cerinta pot face tronsoanele scurte de LEA care includ 1-2 posturi de transformare cu pretentii scazute de continuitate si care pot fi retrase din exploatare odata cu separatotul/intreruptorul telecomandat pentru lucrarile de mentenenta preventiva/corective care pot fi efectuate la acestea

Ori de cate ori este posibil se va apela la racordarea echipamentelor telecomandate la rerelele de fibra optica.

La stabilirea caii de comunicatie intre dispecer si echipamentele telecomandate se va face si o analiza a sensibilitatii acestor cai de comunicatei la efectele disparitiei tensiunii in RED mt asupra unuia sau mai multor echipamante teleconandate promovand lucrarile necesare reducere a acestei sensibilitati si de alegere a solutiei cu imunitatea cea mai ridicata la disparitia tensiunii din RED mt.

5 protecţieA LEA mt împotriva supratensiunilor atmosferice

Liniile aeriene mt în reţele de distribuţie sunt expuse acţiunilor nefavorabile ale descarcarilor electrice care determina inducerea unor supratensiuni atmosferice (STA) in RED care se manifesta prin:

o declansari repetate ale circuitelor RED

o suprasolicitarea si uzura izolatiei RED si chiar distrugeri de echipamente ale RED

o reducerea duretei de viata a echipamentului electric al RED

o uzura receptoarelor electrice racordate la RED

Aceste efecte justifica preocuparile pentru promovarea unor solutii tehnice de protectie impotriva STA. In LEA mt masura tehnica de baza de protectie impotriva STA o constituie amplasarea descarcatoarelor care in principal sunt de doua tipuri: descarcatoare cu coarne si descarcatoare cu oxiz de zinc.


Descarcatoarele pentru protectia LEA mt la STA de regula in urmatoarele tipuri de locatii:

o pe ambele parti ale echipamentelor telecomandate,

o la trecerea LEA/LES,

o pe bornete mt ale postrurilor de transformare aeriene (PTA),

o in locurile unde se schimba parametrii conductorulul LEA (schimbari de sectiune, jonctiuni conductoare neizolate cu conductoare preizolate,

o din loc in loc pe traseul LEA in zone cu activitate keraunica ridicata.

Masurile de protectie a RED mt la STA sunt sustinute de masurile de protectie la STA care se iau in RED 110 kV si respectiv in RED 0.4 kV si chiar de masurile de protectie la STA a instalatiilor electrice de utilizare a energieie electrice.

5.1 Protectia la STA a LEA mt cu conductoare neizolate

Având în vedere cheltuielile mari în raport cu eficienţa protecţiei reţelele aeriene mt cu conductoare neizolate de regula nu se protejează prin amplasarea elementelor de protecţie in axul LEA. În cazul impactului direct de trăsnet în conductoare sau în construcţii legate la pământ supratensiunea se reduce prin conturnarea izolatiei şi astfel se limitează extinderea undei de supratensiune.

Caile de curent pentru descarcarea la pamant a curenţilor de impuls de trăsnet sunt constituite din corpul stalpilor de oţel, de armatura stalpilor de beton care constituie priza de pamant naturala a acestora si de prizele de pamant artificiale montate in axul LEA mt pe racordurile si derivatiile mt. In cazul LEA mt pe stâlpi de lemn trebuie legate la pământ consolele pe stâlpi la fiecare 1000 m de linie.

In zone cu activitate keraunica ridicata se pot amplasa protectii la STA in axul LEA mt. Distanta dintre doua seturi de descarcatoare succesive va fi stabilita prin proiectul tehnic al LEA mt.

5.2 Protectia la STA a LEA mt cu conductoare preizolate

La conductoare preizolate prin descărcarea supratensiunii la pământ se deteriorează izolaţia şi acest loc devine în continuare sursa de noi incidente. Datorida fixarii piciorului de arc pe conductorul preizolat doar in puncul in care este strapunsa izolatiea exista pericolul sectionarii conductorului De aceea este necesar ca la aceste linii să se amplaseze elemente de protecţie avand in vedere următoarele cazuri:

o in situatia in care se solicită/este necesara o siguranţă mai mare a liniilor.

o in locuri expuse cu posibilitate ridicată de apariţie a supratensiunilor atmosferice.

o la începutul şi capătul liniilor cu conductoare izolate, la stâlpi cu linii deviate.

Pentru protecţia conductoarelor izolate se utilizează cu precădere eclatoare cu coarne cu descacare in aer . Aceste eclatoare se montează la in dreptul izolatoarelor LEA mt. Un corn al eclatorului este amplasat cu o clema cu dinti pe conductor şi altul pe o construcţie independentă, fixată pe consolă, al o distanţă suficientă de la izolatorul LEA. Nu este admisibil să se utilizeze ca eclator direct construcţia de susţinere (consolă). Eclatorul poate fi creat pe izolatoare sutinere si/sau de intindere. Deoarece mentinerea distanţei dintre varfurile coarnelor descarcatoarelor este importanta pentru buna funtionare a descarcatorului nu este permis să se utilizeze coarnele eclatorului pentru conecatrea garniturilor mobile de scurtcircuitoare.

Un alt elemente de protecţie permis sunt descarcatoarele cu oxin de Zn. Având în vedere preţul mai mare este recomandabil să se utilizeze descarcatoare cu axid de Zn pentru protecţie directă a conductoarelor preizolate doar în cazuri justificate.

5.3 Protectia la STA a posturilor de transformare pe stălp şi în cabina de zid

Posturile de transformare aeriene (PTA) se protejează cu limitatoare de supratensiune, amplasate în cadrul de siguranţe FEN.

Posturile de transformare în cabina de zid (PTCZ) cu racordare aeriana la LEA MTse protejează cu limitatoare de supratensiune, amplasate in exteriorul PTCZ in apropierea izolatoarelor de trecere interior-exterior.

In cazuri motivate de caracteristicile keraunice ale zonei se poate prevedea montarea unor seturi suplimentare de descarcatoare la primul stalp al racordului LEA mt inainte de posturile de transformare. Aceasta ve permite devierea părţii  principale a undei de supratensiune eventuale după impactul apropiat al trăsnetului în pământ. Această măsură de suport va fi utilizată întotdeauna la linii pe stâlpi de lemn, unde consolele vor fi legate la pământ prin legare de pământ artificială – bandă cu lungime de 20 m sau altă priză de pământ echivalentă.

5.4 Protectia la STA la trecerea liniilor aeriene în cablu

La trecere din linii aeriene cablul se protejează întotdeauna cu descarcatoarele de supratensiune cu curent de descărcare nominal de minim 10 kA. Excepţie sunt doar sectoare de cabluri scurte inserate în linii aeriene, unde se va proteja ambele capete ale cablului.

Descarcatoarel vor fi amplasate pe punctul de susţinere direct la manşonul terminal al cablului, unde se vor termina de asemenea conductoarele liniilor aeriene.

5.5 Protectia la STA a echipamentelor de comutatie si separatie vizibila montate pe LEA mt

Se vor proteja cu descarcatoare de supratensiune cu curent de descărcare nominal de min 10 kA echipamentele, la care există pericolul de defectare în cazul supratensiunii atmosferice. La întrerupătoarele şi separatoarele telecomandate de la distanţă se amplasează descarcatoare de supratensiune pe ambele părţi ale echipamentelor.

6 cONSOLIDAREA PATRIMONIALA A lea mt

Proiectantul va obţine in numele  Operator Distributie  si va include in documentatie:

    • certificatul de urbanism,
    • toate avizele prevazute in certificatul de urbanism,
    • toate avizele necesare ocuparii legale a amplasamentului instalatiilor electrice,
    • toate avizele necesare definirii conditiilor de coexistenta cu alte retele de utilitati, cai de acces, constructii proprietati, asigurare coridoare de siguranta inclusiv in zone cu vegetatie etc
    • toate avizele necesare executiei lucrarilor proiectate
    • toate avizele necesare exploatarii cu costuri minime a instalatiilor proiectate (faza SF).
    • planuri realizate in coordonate topografice nationale STEREO 70 la scara 1:1000 , 1:500 cu detalieri la o sacra convenabila in portiunile speciale de traseu

In situatia in care retelele sunt amplasate pe terenurile tertilor si/sau traverseaza aceste terenuri si/sau culoarele de siguranta si protectie si/sau este necesar accesul pe terenurile tertilor pentru executarea lucrarilor de investitii si/sau ulterior pentru execurarea lucrailor de mentenanta si interventii accidentale se vor obtine acorduri notariale si se vor inscrie servitutile la cartea funciara a imobilelor.

Acolo unde servitutie induse de existenta LEA nou construite si/sau modernizate nu pot fi inscrise la cartile funciare se vor incheia conventii autentificate notarial intre  Operator Distributie  si proprietarii terenurilor si/sau imobilelor asupra carora s-au stabilit servituti. La nevoie pentru incheierea acestor conventii in varianta favorabila  Operator Distributie  se vor acorda despagubirile necesare sau dupa caz se vor adopta solutii care sa evite despagubiri costisitoare.

7 racordarea noilor utilizatori la LEA mt

Toate prevedetile prezentei politici tehnice se aplica si pentru definirea conditiilor tehnice de racordarea noilor utilizatori la LEA mt

Prima solutie care va fi ofertata noilor clienti va fi asigurarea alimentarii cu energie electrica din posturile de transformare mt/jt existente si/sau din posturi de transformare finantate de solicitant pe taxa de racordare cu delimitare la joasa tensiune

In situatia in care clientul opteaza pentru delimitarea la mt se va stabili punctul de delimitare astfel incat sa fie posibila si racordarea altor consumatori care pot fi previzionati ca pot aparea in zona respectiva.

Emitentul solutiei de racordare va verifica prealabil, necesitatea unor masuri de marirea capacitatii de distributie a LEA mt in amonte de punctul de racordare ca urmare a influentei cresterii sarcinii LEA mt datorata fiecarui nou consumator. Pentru acesta verificare se va avea in vedere:

o noua sarcina maxima a LEA mt ca urmare a racordarii noului utilizator

o sectiunea cailor de curent pe LEA mt in amonte de puntul de racordare

o mentinera caderii de tensiune in punctul de racordare si la capatul cel mai indepartat al LEA mt sub limita de 5%

o mentinerea rezervei de capacitate de distributie a LEA mt pentru asigurarea unor functiuni de rezervare atat pentru RED mt din zona (alimentarea de rezerva a bareor unor statii de transformare, preluare de sarcina suplimentara in regim de avarie, din alte LEA mt, cu care se bucleaza etc) si/sau pentru preluarea consumatorilor cu doua sau mai multe cai de alimentare pe mt

Solutiile de racordare din LEA mt nu pot asigura alimentarea neintrerupta a receptoarelor electrice de grad zero la care intreruperea neanuntata a alimentarii cu energie electrice pot produce pagube mari si punerea in pericol a vietilor oamenilor. Pentru asigurarea continuitatii necesare unor astfel de receptoare elctrice se vor prevedea solutii de alimentare cu energie electrice din alte surse independente de RED precum si modalitatile tehnice de comutare pe sursele de rezerva fara sa fie necesara fuctionarea buclata cu SEN

In situatia in care noii solicitanti de racordare la RED impun conditii speciale de continuitate emitentul solutiei de racordare va identifica in primul rand masuri de cresterea a gradului de continuitate in axul LEA mt la care urmeaza sa fie „racordat noul utilizator“ (instalatia de racordare care asigura alimentarea cu energie alectrica a noului utilizator) care vor fi finantate prin tarif de racordare:

o largirea culoarelor de siguranta LEA mt prin zone forestiere prin acorduri noi cu proprietarii zonelor forestiere

o schimbarea/intarirea izolatiei LEA mt

o refacerea legaturilor electrice pe calea de curent pana la punctul de racordare a noului utilizator

o montarea de noi echipamente de sectionate cu/fara introducerea lor in sistemul de automatizare a  Operator Distributie

o introducerea in sistemul de automatizare al  Operator Distributie  a unor echipamente existente de sectionare si/sau buclare prin modernizarea acestora pe tarif de racordare, etc.

Dupa epuizarea masurilor de crestere a gradului de continuitate in axul LEA mt se poate lua in considerare asigurarea uneia si/sau mai multe cai suplimentare de alimentare cu energie electrica a noilor consumatori tinad cont de urmatoarele cerinte:

o aceasta solutie va fi promovata numai in baza unui studiu de solutie prealabil

o se vor include in tariful de racordare sumele necesare finatarii masurilor de crestere a continuitatii  in axul fiecarei LEA mt vizate de a asigura alimentarea de rezerva a noului client

o se vor include in tariful de racordare sumele necesare finatarii masurilor de marirea capacitatii de distributie a LEA mt in amonte de punctul de racordare in axul fiecarei LEA mt vizate de a asigura alimentarea de rezerva a noului client

o de regula solutiile de alimentare de rezerva vor prevedea aparate de comutatie telecomandate integrate in SAD al  Operator Distributie

o stabilirea punctelor de delimitare va face obiecul unei analize care va tine cont de efectele asupra regimurilor de functionare a RED a noii/noilor cai de buclare realizare

Solutia standard de racordare la LEA mt a noilor posturi de transformare apartinand tertior o constituie racord LEA/LES cu separator de racord montat orizontal pe primul stalp al racordului in domeniul public. Restul echipamentelor PTA, cutii terminale de exterior pe LES mt se vor monta pe stalpi dedicati in aval de stalpul cu separatorul de racord. In cazuri exceptionale in care sunt necesare abateri de la solutia standard se va intocmi un studiu de solutie prin care sa se dovedeasca necesitatea abaterilor de la solutia standard si sa se definesaca alte solutii tehnice posibile.

Prin avizul de racordare se vor impune conditii pentru asigurarea accesului neconditionat si nerestrictionat al personalului  Operator Distributie  pentru manevrarea separatorului de racord, la orice ora din zi si din noapte , ori de cate ori este nevoie, in caz de incidente pe LEA mt si/sau altor categorii de manevre necesare administrarii contractului de distributie/furnizare a energiei electice ori de cate ori separatorul de racord este amplasat pe proprietati private. Aceptul se va da sub forma notariala si se va inscrie la cartea funciara a imobilului respeciv. Alternativa la acest acord de acces o poate constitui devierea retelelor pe domeniul public si/sau alegerea unei solutii de racordare care sa permita amplasarea separatorului de racord pe domeniul public.

Normele specifice de securitate a muncii la utilizarea energiei electrice în medii normale

25/09/2008

Inainte de toate va semnalez o oportunitate de a avea acces la cele mai bune preturi pe net.  Sansa este a celor care stiu sa profite de oportunitati       INSCRIERE GRATUITA !!! 
Pentru inscriere accesati linkul:    WIN-4-All inscriere  

MINISTERUL MUNCII ŞI SOLIDARITĂŢII SOCIALE

ORDIN nr. 463/12.07.2001 privind aprobarea Normelor specifice de  securitate a muncii la utilizarea energiei electrice în medii normale

Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale: având în vedere: -art. 5 alin.5 şi anexa nr.2 pct.6 din Legea protecţiei muncii, nr.90/ 1996 republicată;

-art. 3 lit. b şi art. 14, lit. D, pct. 4 din Hotărârea Guvernului României nr.4/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Solidarităţii  Sociale, cu modificările ulterioare;

-avizul  Consiliului  tehnico-economic nr.10/2001 al Ministerului Muncii şi Solidarităţii  Sociale,

emite următorul:

ORDIN

Art.1.Se aprobă Normele specifice de securitate a muncii la utilizarea energiei electrice în medii normale prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art.2.Normele prevăzute la art.1 intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentului Ordin în Monitorul Oficial al României.

              Începând cu aceeaşi dată, se abrogă normele departamentale de protecţie a muncii  care se referă utilizarea energiei electrice în medii normale.

Art.3.Normele specifice de securitate a muncii la utilizarea energiei electrice în medii normale sunt obligatorii pentru toate activităţile cu acest profil şi se difuzează celor interesaţi prin inspectoratele teritoriale de muncă şi prin alţi agenţi autorizaţi de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.

 MINISTRUL MUNCII ŞI SOLIDARITĂŢII SOCIALE, Marian SÂRBU 

CUPRINS

 

PREAMBUL

9

1.

PREVEDERI GENERALE .………………………………………………………….

12

 

1.1.

Conţinut. Scop ………………………………………………………………………………………..

12

 

1.2.

Domeniu de aplicare  ………………………………………………………………………………

14

2.

EXECUTANTUL ………………………………………………………………………………

16

3.

SARCINA DE MUNCĂ ………………………………………………………………………

24

 

3.1.

Măsuri tehnice de protecţie a muncii la executarea lucrărilor cu scoaterea acestora de sub tensiune, în instalaţiile electrice din exploatare

24

 

 

3.1.1.

Separarea electrică

26

 

 

3.1.2.

Identificarea instalaţiei sau a părţii din instalaţie la care urmează a se lucra

31

 

 

3.1.3.

Verificarea lipsei de tensiune urmată imediat de legarea la pământ şi în scurtcircuit

32

 

 

3.1.4.

Delimitarea materială a zonei de lucru

36

 

 

3.1.5.

Măsuri tehnice de protecţie a muncii în zona de lucru pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică

37

 

3.2.

Măsuri organizatorice de protecţie a muncii la executarea lucrărilor în instalaţiile electrice din exploatare, cu scoaterea de sub tensiune a acestora

38

 

3.3.

Măsuri organizatorice şi tehnice de protecţie a muncii la executarea lucrărilor în baza “obligaţiilor de serviciu” (OS)

39

 

3.4.

Măsuri organizatorice  la executarea lucrărilor în baza“propriei răspunderi” (PR)

42

 

3.5.

Măsuri tehnice şi organizatorice de protecţia muncii la executarea lucrărilor în instalaţiile deranjamentelor şi avariilor din instalaţiile electrice

45

 

3.6.

Măsuri de protecţie a muncii la servirea operativă a instalaţiilor electrice, controlul electrice de utilizare aflate în exploatare, fără scoaterea acestora de sub tensiune

48

 

3.7.

Măsuri de protecţie a muncii la executarea lucrărilor în cazul incidentelor (deranjamentelor) la instalaţiile electrice de utilizare

48

 

3.8.

Măsuri de protecţie a muncii la executarea lucrărilor la înălţime, specifice instalaţiilor electrice de utilizare

50

4.

MIJLOACE DE PRODUCŢIE 

52

5.

MEDIUL DE MUNCĂ  

53

 

5.1.

Condiţii tehnice pe care trebuie să le îndeplinească mediul de muncă,din punctul  de vedere al protecţiei muncii, de la proiectare, construcţii-montaj şi pe  parcursul exploatării 

53

 

 

5.1.1.

Din proiectare

53

 

 

5.1.2.

La construcţii-montaj şi punerea în funcţiune

60

 

 

5.1.3.

În exploatare

62

6.

CONDIŢIIILE TEHNICE PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ INSTALAŢILE ŞI

MIJLOACE DE PROTECŢIE  ÎMPOTRIVA PERICOLULUI DE ELECTROCUTARE

PENTRU UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE

68

 

6.1.

Măsuri principale de protecţie

68

 

 

6.1.1.

Protecţia prin legare la nul

68

 

 

6.1.2.

Protecţia prin legare la pământ

74

 

 

6.1.3.

Protecţia prin lalimentarea cu tensiune foarte joasă

76

 

 

6.1.4.

Protecţia prin separarea de protecţie

77

 

6.2.

Măsuri suplimentare de protecţie

78

 

 

6.2.1.

Protecţia prin legare la pământ

78

 

 

6.2.2.

Protecţia automată la curenţi de defect (PACD) (curenţi diferenţiali reziduali)

79

 

 

6.2.3.

Protecţia automată la tensiuni de defect (PADT)

80

 

 

6.2.4.

Egalizarea potenţialelor

81

 

 

6.2.5.

Izolarea amplasamentelor

81

7.

MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII LA EXECUTAREA LUCRĂRILOR ÎN INSTALAŢIILE ELECTRICE DE UTILIZARE (TABLOURI ELECTRICE DE ALIMENTARE, LEA, LES)

83

ANEXA 1

GHID DE TERMINOLOGIE

85

ANEXA 2

PRINCIPALELE ACTE NORMATIVE ŞI REGLEMENTĂRI ÎN VIGOARE, PRIVIND

PROTECŢIA MUNCII LA UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE

101

ANEXA 3

VERIFICĂRI MINIME OBLIGATORII LA PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE, DUPĂ REPARAŢII

SAU MODIFICĂRI ŞI VERIFICĂRI PERIODICE

106

ANEXA 4

LISTA CATEGORIILOR DE LUCRĂRI CE SE POT EXECUTA ÎN INSTALAŢIILE

ELECTRICE DE UTILIZARE FĂRĂ AUTORIZAŢIE DE LUCRU

121

ANEXA 5

RAPORT DE ÎNCERCARE

128

ANEXA 6

INSTALAŢIILE ELECTRICE DE UTILIZARE ŞI PARTEA DIN ACESTEA LA CARE SE

APLICĂ PREVEDERILE NSSMUEE

138

ANEXA 7

RESPONSABILITĂŢI PENTRU NERESPECTAREA SAU NEAPLICAREA PREVEDERILOR

NSSMUEE

139

ANEXA 8

CONVENŢIE DE LUCRĂRI

141

ANEXA 9

ABREVIERI

144

 

PREAMBUL

 

 

 

Normele specifice de securitate a muncii la utilizarea energiei electrice sunt reglementări cu aplicabilitate naţională, care cuprind prevederi minimale şi obligatorii pentru desfăşurarea principalelor activităţi din economia naţională, în condiţii de evitare a accidentării.

Respectarea conţinutului acestor prevederi nu absolvă persoanele juridice şi persoanele fizice de răspunderi pentru lipsa de prevedere şi asigurare a oricăror altor măsuri de securitate a muncii, adecvate condiţiilor concrete de desfăşurare a activităţii respective.

Normele specifice de securitate a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de reglementări privind asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă, sistem compus din:

Norme generale de protecţie a muncii care cuprind prevederi de protecţie a muncii şi de medicină a muncii, cu aplicabilitate în general pentru orice activitate.

Normele specifice de protecţie a muncii care cuprind prevederi de protecţie specifice unor activităţi sau grupe de activităţi, detaliind prin acestea prevederile normelor generale de protecţie a muncii.

                    Prevederile tuturor acestor norme specifice se aplică cumulativ şi au valabilitate naţională, indiferent de forma de organizare sau proprietate în care se desfăşoară activitatea pe care o reglementează.

Structura sistemului naţional de norme specifice de protecţie a muncii urmăreşte corelarea prevederilor normative cu riscurile specifice uneia sau mai multor activităţi şi reglementarea unitară a măsurilor de protecţie a muncii, pentru activităţi caracterizate prin pericole comune.

Structura fiecărei norme specifice de protecţie a muncii are la bază abordarea sistemică a aspectelor de protecţie a muncii – practicată în cadrul normelor generale – pentru orice proces de muncă. Conform acestei abordări, procesul de muncă este tratat ca un sistem compus din următoarele componente ce interacţionează:

  EXECUTANTUL: omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de muncă;

SARCINA DE MUNCĂ: totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuate prin intermediul mijloacelor de producţie şi în anumite condiţii de mediu, pentru realizarea scopului procesului de muncă;

MIJLOACELE DE PRODUCŢIE: totalitatea mijloacelor de muncă (instalaţii, utilaje, maşini, aparate, dispozitive, unelte etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime, materiale etc.), care se utilizează în procesul de muncă;

MEDIUL DE MUNCĂ: ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psiho-sociale în care unul sau mai mulţi executanţi îşi realizează sarcina de muncă.

Normele specifice de securitate a muncii la utilizarea energiei electrice trebuie aplicate corelat şi cu alte norme specifice, proprii acelor activităţi conexe, impuse de tehnologie.

Este necesar ca la aplicarea prezentelor norme specifice să se ţină seama şi de standardele naţionale de protecţie a muncii ca documente complementare (anexa 2).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1. PREVEDERI GENERALE

 

1.1. Conţinut. Scop

 

Art.1.(1)       Normele specifice de securitate a muncii la utilizarea energiei electrice în medii normale cuprind prevederi minimale obligatorii de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă, specifice acţiunii curentului electric, cu efectele sale (electrocutare şi arsuri).

(2)     Prevederile prezentelor norme specifice au în vedere, în principal, măsuri de securitate pe care trebuie să le respecte organizatorii lucrărilor şi executanţii acestora.

                       (3)     Conţinutul prezentelor norme specifice face referire la activitatea care se desfăşoară în instalaţiile de utilizarea energiei electrice şi asupra acestora, indiferent de forma de proprietate asupra lor sau apartenenţa personalului care le proiectează, execută, exploatează sau repară.

 

Art.2.(1)       Normele specifice de securitate a muncii la utilizarea energiei electrice aplică principiul diviziunii muncii în desfăşurarea unei activităţi, desemnarea concretă, bine delimitată, a participării executanţilor la aceasta şi stabilirea răspunderii individuale pe tot parcursul activităţii, de la dispunerea acţiunii la organizarea ei, executarea şi recepţia lucrărilor.

(2)    Activităţile sau instalaţiile care nu se regăsesc în prevederile prezentei norme, impun elaborarea unor instrucţiuni proprii specifice de protecţie a muncii, aprobate de conducătorul unităţii care exploatează instalaţiile respective.

(3)    În cazul în care prevederile prezentei norme nu satisfac în totalitate, prin conţinut, desfăşurarea activizăţii în condiţii de securitate, acestea vor fi detaliate în instrucţiunile proprii de aplicare a normelor specifice, aprobate de conducătorul unităţii care exploatează instalaţiile respective. Instrucţiunule şi regulile proprii nu trebuie să contravină însă prevederilor nornelor generale sau specifice.

 (4)   Activităţile specifice utilizării energiei electrice, se vor desfăşura pe baza fişelor tehnologice sau instrucţiunilor tehnice de lucru, însuşite de executanţii.

 

Art.3.Normele specifice de securitate a muncii pentru utilizarea energiei electrice au scopul stabilirii prevederilor care, aplicate şi respectate, constituie măsuri preventive de evitare a riscului electric, respectiv de evitare a accidentării celor implicaţi în sistemul de muncă.

 

 

1.2. Domeniu de aplicare

 

 

Art.4.(1)    Prezentele norme au caracter naţional şi trebuie aplicate de către toate persoanele juridice şi fizice, care proiectează, execută, gestionează şi exploatează instalaţii electrice de joasă tensiune situate în aval de:

–          punctul de măsură a energiei electrice furnizate de către distribuitor;

–          punctul de separare electrică sau, după punctul de delimitare faţă de instalaţia distribuitorului/producătorului.

     (2)    Activităţile sau instalaţiile care nu se regăsesc în prevederile prezentei norme impun elaborarea  unor instrucţiuni proprii specifice de protecţie a muncii aprobate de către conducătorul unităţii care exploatează instalaţiile respective.

         (3)    În cazul în care prevederile prezentelor norme nu satisfac în totalitate, prin conţinut, desfăşurarea în condiţii de securitate, acestea vor fi detaliate în instrucţiuni proprii de aplicare a normelor specifice, aprobate de conducătorul unităţii care exploatează instalaţiile respective. Instrucţiunile şi regulile proprii nu trebuie să contravină însă prevederolor normelor generale sau specifice.

                     (4) Pentru prevenirea riscului electric din domeniul instalaţiilor electrice de curent alternativ şi continuu, situate în medii diferite de cele normale se vor aplica prevederile prezentelor norme, corelate cu măsurile de prevenire a accidentelor şi/sau îmbolnăvirilor profesionale specifice mediului concret de lucru.

 

Art.5.Cunoaşterea, respectarea şi aplicarea prezentelor norme de protecţie a muncii este obligatorie pentru întregul personal angrenat în activităţile de exploatare, întreţinere, reparaţii, construcţii-montaj, cercetare-proiectare pentru instalaţii electrice de utilizare, conform atribuţiilor ce-i revin.

 

Art.6.(1)    Comisiile de recepţie, stabilite conform reglementărilor în vigoare, nu vor aviza punerea în funcţiune a instalaţiilor electrice de utilizare, noi sau reparate capital, dacă acestea nu corespund condiţiilor prevăzute în prezentele norme.

(2)         Este interzisă punerea în funcţiune a instalaţiilor de de utilizare a energiei electrice sub rezerva completării ulterioare a acestora, în sensul respectării prevederilor de protecţie a muncii.

 

Art.7.Orice încălcare a prezentelor norme va fi analizată imediat după constatare, potrivit prevederilor în vigoare, stabilindu-se responsalităţile şi măsurile corespunzătoare.

 

2.  EXECUTANTUL

 

Art.8.Condiţiile pe care trebuiesă le îndeplinească electricienii care îşi desfăşoară activitatea în instalaţiile electrice de utilizare, autorizarea personalului din punct de vedere al protecţiei muncii şi executarea lucrărilor în instalaţii electrice din exploatare sunt cele prevăzute la Normele specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice – capitolul 2.

                    

Art.9.Autorizarea electricienilor din punct de vedere al protecţieie muncii pentru desfăşurarea activităţii în instalaţiile electrice trebuie să se facă conform Regulamentului privind autorizarea electricienilor din punctul de vedere al protecţiei muncii [37].

 

Art.10.        (1) Instalaţiile electrice de utilizare pot fi exploatate, întreţinute, reparate sau modificate de către:

–   electricieni angajaţi şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei muncii, care îşi desfăşoară activitatea ca personal de servire operativă în instalaţiile de înaltă şi joasă tensiune, pe baza atribuţiilor de serviciu;

– electricieni angajaţi şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei muncii, care îşi desfăşoară activitatea ca personal de servire operativă în instalaţiile de înaltă şi joasă tensiune, pe baza măsurilor organizatorice prevăzute în Normele specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice;

–   electricieni angajaţi şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei muncii, care îşi desfăşoară activitatea ca personal de servire operativă în instalaţiile de înaltă şi joasă tensiune, pe baza obligaţiilor de serviciu;

–   electricieni autorizaţi profesional prestatori de servicii şi autorizaţi din punct de vedere al protecţiei muncii, care îşi desfăşoară activitatea în instalaţii de joasă tensiune la solicitarea ocazională a clienţilor.

                     (2) Tinerii sub 18 ani nu vor fi introduşi în formaţii şi/sau nu vor primi sarcina executării unor lucrări cu risc electric.

 

Art.11.        Personalul este obligat să execute dispozţiile şefilor ierarhici în condiţiile prezentelor norme şi trebuie să prevină sau să oprească orice acţiune care ar putea conduce la accidentarea proprie sau a altor persoane.

 

Art.12.        (1) Orice electrician care constată o stare de pericol care poate conduce la accidente umane sau avarii tehnice este obligat să ia măsuri de eliminare a acestora.                                                                                                       (2) Orice lucrare sau manevră care prezintă un pericol de accidentare nu trebuie întreprinsă, chiar dacă nexecutarea ei ar putea conduce la deranjamente şi/sau pagube materiale.

                     (3) Orice dispoziţie dată contrar prevederilor prezentelor norme specifice de protecţie a muncii se refuză şi se aduce la cunoştinţă şefului ierarhic superior al celui care a emis-o.

                     (4) Şeful de lucrare şi executanţii sunt răspunzători pentru nerespectarea prevederilor din norme în cadrul lucrării la care participă.

 

Art.13.        Fiecare lucrător este obligat ca la constatarea unor abateri de la prevederile prezentelor norme, ale instrucţiunilor tehnice interne, ale fişelor tehnologice sau instrucţiunilor tehnice interne, precum şi a unor defecte în securitatea oamenilor, să ia  măsuri în limita competenţei sale şi să comunice cele constatate şefului direct sau ierarhic superior.

 

Art.14.        Personalul care execută manevre şi/sau lucrări în instalaţiile electrice sub tensiune trebuie să fie dotat şi să utilizeze echipamentul electroizolant de protecţie. La joasă tensiune trebuie utilizat cel puţin un mijloc de protecţie electroizolant, iar la înaltă tensiune cel puţin două mijloace de protecţie electroizolante.

 

Art.15.        (1) Personalul care beneficiază de echipament şi dispozitive individuale de protecţie trebuie să fie instruit asupra caracteristicilor şi modului de utilizare a acestora, să le prezinte la verificările periodice prevăzute şi să solicite înlocuirea sau completarea lor, când nu mai asigură funcţia de protecţie.

                     (2)    Pentru echipamentele şi dispozitivele individuale de protecţie, nenominalizate pe persoane, prezentarea la verificare şi înlocuirea sau completarea, în situaţiile care o impun, revine “conducătorului locului de muncă”.

     

Art.16.        (1)    Fiecare electrician sau/şi desrventa al instalaţiilor şi echipamentelor electrice trebuie să verifice vizual înainte şi în timpul lucrului: integritatea carcasei, a izolaţiei conductoarelor exterioare şi existenţa îngrădirilor de protecţie sau menţinerea distanţelor de inaccesibilitate în limita zonei de manipulare.

(2)        De asemenea, electricianul sau/şi deserventul trebuie să verifice vizual legătura de protecţie la pământ a instalaţiei, echipamentului sau utilajului cu care lucrează. Este interzis a se lucra dacă bornele de legare la pământ sunt rupte, defecte sau dacă circuitul de protecţie este întrerupt.

 

Art.17. (1)  Personalul prestator de servicii şi cel care aparţine unor unităţi terţe şi execută lucrări în instalaţiile electrice ale utilizatorilor trebuie considerat „personal delegat”.

                     (2) Executarea lucrărilor în instalaţiile electrice de utilizare este proprie şi electricienilor persoane fizice în calitate de personal delegat. Electricienii persoane fizice, prestatori de servicii, trebuie să încheie cu conducătorul persoanelor juridice  convenţie de lucrări.

                     (3) În cazul executării lucrărilor la persoane fizice nu se încheie convenţie, dar întreaga răspundere asupra consecinţelor nerespectării prevederilor specifice de protecţia muncii la lucrarea (operaţia) respectivă revine prestatorului.

 

Art.18.  Activităţile desfăşurate de către personalul delegat în instalaţii electrice ale unui utilizator se încadrează în una din următoarele situaţii:

a) personalul delegat aparţine altei unităţi de exploatare;

b) personalul delegat aparţine unei unităţi de construcţii-montaj specializate în lucrări la instalaţiile electrice;

c) personalul delegat aparţine unei unităţi specializate în executarea unor lucrări de service, probe pentru puneri în funcţiune, modernizări în instalaţii, experimentări;

d) personalul delegat aparţine unei unităţi nespecializate pentru lucrări în instalaţiile electrice(vopsitori, zugravi, tinichigii etc.)

e) personalul delegat este orice electrician persoană fizică – prestatoare de servicii, autorizată din punct de vedere al protecţiei muncii.

 

Art.19. (1) Executarea unor lucrări şi/sau manevre de către personalul delegat aparţinând unei unităţi de exploatare în instalaţiile unui utilizator, se poate face numai pe baza convenţiei de exploatare şi care din punct de vedere al protecţiei muncii conţine:

a) delimitarea instalaţiilor între cele două unităţi;

b) nomenclatorul de lucrări şi manevre ce se pot executa de către personalul delegat;

c) delimitarea responsabilităţilor privind aplicarea normelor de protecţie a muncii la executarea lucrărilor şi manevrelor în instalaţiile respective;

d) măsurile organizatorice de protecţie a muncii la executarea manevrelor şi a  lucrărilor (categoriile  de lucrări şi instalaţiile în care se pot executa lucrări pe bază de autorizaţie de lucru sau ITI-PM emise de unitatea din care face parte personalul delegat etc.).

(2) Convenţia de exploatare se încheie la nivelul conducătorilor de unităţi sau între conducătorul unităţii de exploatare şi utilizator.

 

Art. 20. Lucrările executate în instalaţiile unui utilizator de către personalul delegat care aparţine unei unităţi de construcţii-montaj specializate au la bază convenţii de lucrări încheiate între unitatea de construcţii-montaj şi utilizator înainte de începerea lucrărilor. Aceste convenţii trebuie să conţină detalierea celor prevăzute în anexa 8 la preyenta normă specifică.

 

Art. 21. Lucrările executate de către personalul delegat care aparţine unei unităţi sau subunităţi specializate în lucrări de service, probe pentru puneri în funcţiune etc., se execută în conformitate cu convenţiile de lucrări, încheiate între unitatea (subunitatea) specializată şi unitatea utilizatoare care are în gestiune instalaţiile în care urmează a se lucra.

 

Art. 22. Lucrările executate în instalaţiile electrice ale utilizatorului de către personalul delegat care aparţine unei unităţi nespecializate în lucrări electrice (de prestări servicii, construcţii, instalaţii neelectrice etc.) se execută în conformitate cu convenţiile de lucrări (anexa 8), încheiată între conducătorul unităţii gestionare a instalaţiei de utilizare şi prestator sau conducătorul unităţii nespecializate, care va solicita după caz, consultanţa unui electrician autorizat din punct de vedere al protecţiei muncii.

 

Art. 23. Exploatarea instalaţiilor şi lucrările din instalaţiile utilizatorilor efectuate de către electricieni autorizaţi  – prestatori de servicii trebuie să se execute pe baza unei convenţii de exploatare încheiate între conducătorul persoanei juridice şi prestatorul de servicii şi care va avea conţinutul prevăzut la art. 19 (1).

 

Art. 24. Mijloacele de protecţie necesare executării lucrărilor, delimitării materiale a zonei de lucru şi asigurării împotriva accidentelor de natură neelectrică, se asigură de către unitatea de care aparţine personalul delegat sau, în cazul unor înţelegeri prealabile, de către unitatea utilizatoare. În acest sens se vor face completările de rigoare în convenţiile bilaterale.

 

3. SARCINA DE MUNCĂ

 

3.1.  Măsuri tehnice de protecţia muncii la

executarea lucrărilor cu scoaterea de sub

tensiune, în instalaţiile electrice în exploatare

 

 

Art. 25. Măsurile tehnice pentru realizarea unei lucrări în instalaţiile electrice de utilizare sunt:

a) separarea electrică a instalaţiei, respectiv:

– întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă a instalaţiei sau a părţii de instalaţie, după caz, la care urmează a se lucra;

– blocarea în poziţia deschis a dispozitivelor de acţionare ale aparatelor de comutaţie prin care s-a făcut separarea vizibilă şi montarea indicatoarelor de securitate cu caracter de interzicere pe aceste dispozitive;

b) identificarea instalaţiei sau a părţii din instalaţiei în care urmează a se lucra;

c) verificarea lipsei tensiunii şi legarea imediată a instalaţiei sau a părţii de instalaţie la pământ şi în scurtcircuit;

d) delimitarea materială a zonei de lucru;

e) asigurarea împotriva accidentelor de natură neelectrică.

 

Art. 26. Măsurile tehnice enumerate la art. 25 din prezentele norme specifice se asigură în conformitate cu prevederile capitolului 3 din Normele specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice.

 

Art. 27. (1) După scoaterea instalaţiei de sub tensiune sau, atunci când tehnic aceasta nu este posibil, după separarea electrică, trebuie realizată zona de lucru.

(2) Zona de lucru se face prin realizarea succesivă a următoarelor măsuri tehnice dintre cele consemnate la art. 25.

– identificarea instalaţie sau a părţii din instalaţie în care urmează a se lucra;

– verificarea lipsei tensiunii şi legarea imediată a părţii de instalaţie la pământ şi în scurtcircuit;

– delimitarea materială a zonei de lucru;

– asigurarea împotriva accidentelor de natură neelectrică.

 

3.1.1 Separarea electrică

(întreruperea tensiunii, separarea vizibilă a instalaţiei

sau a părţii de instalaţie electrică, blocarea în poziţie

deschis a dispozitivelor deacţionare a aparatelor prin

 care s-a realizat separarea vizibilă a instalaţiei sau a

părţii de instalaţie şi montarea indicatoarelor de

securitate cu caracter de interzicere)

 

Art. 28(1)   Întreruperea tensiunii trebuie să se realizeze după anularea automatizărilor care conduc la reconectarea întreruptoarelor, prin manevrarea aparatelor de comutaţie (de exemplu: întreruptoare, separatoare, siguranţe) ce separă instalaţia sau partea din instalaţie la care urmează a se lucra, de restul instalaţiilor rămase sub tensiune.

 (2) După întreruperea tensiunii, în cazul în care prin manevrarea aparatelor de comutaţie cu care s-a realizat întreruperea acesteia nu s-a efectuat şi separarea vizibilă trebuie să se efectueze separări vizibile faţă de toate părţile de unde ar putea să apară tensiune în instalaţia sau partea de instalaţie la care urmează a se lucra.

 

Art. 29. (1) Separarea vizibilă se realizează prin deschiderea separatoarelor, heblurilor, scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile, debroşarea întreruptoarelor, dezlegarea cordoanelor la liniile electrice aeriene sau demontarea unor părţi active ale instalaţiei electrice, dezlegarea fazelor cablurilor de la aparataj.

(2) În mod excepţional se admite ca în cazul instalaţiilor de joasă tensiune, când  partea din instalaţie la care urmează a se lucra este prevăzută numai cu întreruptor cu contacte a căror deschidere nu este vizibilă, separarea vizibilă să se realizeze numai prin deconectarea întreruptorului şi verificarea lipsei tensiunii în locul cel mai apropriat ieşirii din acesta.

(3) Separarea vizibilă în cazul aparatajului în construcţie capsulată (de exemplu: hexaflorură de sulf – SF6, vid) se consideră realizată pe baza indicaţiilor elementelor mecanice, proprii aparatajului, de semnalizare a acestei poziţii.

(4) Separarea vizibilă în cazul aparatelor telecomandate se consideră realizată pe baza indicaţiilor elementelor electronice (electrice) de semnalizare a poziţiei acestora la punctul de telecomandă.

(5) În cazul instalaţiilor cu mai multe derivaţii, separarea vizibilă trebuie să se realizeze către toate acestea (orice derivaţie poate deveni sursă accidentală de tensiune).

(6) Pentru evitarea tensiunii inverse prin transformatoarele de măsură, acestea trebuie separate vizibil şi pe partea de joasă tensiune, după caz, prin debroşarea întreruptoarelor, scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile sau deconectarea întreruptoarelor nedebroşabile şi verificarea lipsei de tensiune..

 

Art. 30. Instalaţia scoasă de sub tensiune pentru lucrări se includ şi părţi de instalaţie prin care se alimentează motoare electrice care antrenează pompe, ventilatoare, compresoare sau la care sunt racordate generatoare ori compensatoare ce nu pot fi separate electric, trebuie supusă şi  următoarele măsuri suplimentare:

a) blocarea dispozitivelor de pornire a motoarelor primare pentru evitarea închiderii circuitelor şi producerii tensiunii de către generator sau compensator, chiar la viteze reduse;

b) blocarea căilor de pătrundere a fluidelor în pompe, ventilatoare şi compresoare, pentru evitarea funcţionării în regim de generator a motoarelor ce le antrenează.

 

Art. 31. (1) Mijloacele individuale de protecţie cu care trebuie să se echipeze personalul care execută întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă a instalaţiei sau a părţilor de instalaţie electrică sunt:

a) casca de protecţie a capului cu vizieră de protecţie a feţei, încălţămintea electroizolantă sau covoraş electroizolant şi mâner cu manşon de protecţie a braţului pentru acţionarea siguranţelor de joasă tensiune tip MPR (mare putere de rupere);

b) casca de protecţie a capului cu vizieră de protecţie a feţei, încălţăminte electroizolantă, covoraş electroizolant portabil sau platformă electroizolantă şi mănuşi electroizolante pentru acţionarea dispozitivelor manuale ale aparatelor de comutaţie;

c) casca de protecţie a capului cu vizieră de protecţie a feţei şi încălţăminte electroizolantă sau covoraş electroizolant portabil pentru acţionarea întreruptoarelor debroşabile de joasă tensiune.

(2) Siguranţele cu filet se pot deşuruba – înşuruba fără mănuşi electroizolante în cazul în care buşonul sau capacul suportului nu este deteriorat.

 

Art. 32. Blocarea în poziţie deschis a dispozitivelor de acţionare a aparatelor prin care s-a realizat separarea vizibilă a instalaţiei sau a părţii de instalaţie în care urmează a se lucra trebuie să se realizeze prin:

a) blocarea directă, după caz, prin unul din următoarele procedee:

– blocarea dispozitivelor de acţionare manuală ale separatoare sau heblurilor, prin lacăte sau mijloace special destinate acestui scop;

– blocarea pe poziţie „scos” a căruciorului ori sertarului, în cazul celulelor cu întreruptoare debroşabile, fără separatoare. Această blocare constă în închiderea uşii celulei după scoaterea căruciorului sau sertarului. Dacă celula nu este prevăzută cu uşă, căruciorul sau sertarul realizând el însuşi închiderea celulei când întreruptorul sau sertarul este broşat, după scoaterea căruciorului sau a sertarului, se va monta pe partea frontală a celulei un paravan mobil sau o bandă roşie;

– montarea unor capace sau mânere electroizolante, colorate în roşu în locul patroanelor siguranţelor fuzibile de joasă tensiune;

–  montarea unor plăci sau teci electroizolante, rezistente din punct de vedere mecanic, între sau pe contactele deschise ale separatoarelor sau întreruptoarelor atunci când acestea sunt accesibile.

b) blocarea indirectă, după caz, prin unul din următoarele procedee:

– scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile sau deconectarea întreruptorului de pe circuitul de alimentare a motorului dispozitivului de acţionare al separatorului, respectiv, al întreruptorului;

– dezlegarea conductoarelor de la bobinele de acţionare prin comandă de la distanţă a dispozitivelor de acţionare ale separatoarelor, respectiv, ale întreruptoarelor;

–   alte procedee care vor fi detaliate în instrucţiuni de lucru sau instrucţiuni tehnice interne de protecţie a muncii ITI – PM.

 

Art. 33. Pe dispozitivele de acţionare – blocare ale separatoarelor şi în punctele în care blocarea aparatelor prin care s-a realizat separarea vizibilă s-a făcut prin celelalte procedee menţionate la art. 32, lit. b), trebuie să se monteze indicatoare de interzicere  având inscripţia „NU ÎNCHIDEŢI SE LUCREAZĂ” (respectiv „NU DESCHIDEŢI SE LUCREAZĂ” în cazul robinetelor de aer comprimat prin care se alimentează dispozitive de acţionare pneumatică).

 

3.1.2. Identificarea instalaţiei sau a părţii

din instalaţie la care urmează a se lucra

                                                                      

Art. 34. (1) Identificarea instalaţiei sau a unei părţi a acesteia trebuie să se realizeze de către admitent şi/sau şeful de lucrare şi constă în localizarea ei pentru a avea certitudinea că măsurile tehnice ce urmează a fi realizate pentru crearea „zonei de lucru” se vor aplica asupra instalaţiei la care urmează a se lucra şi la care se vede, sau s-a confirmat prin mesaj, că instalaţia a fost scoasă de sub tensiune sau numai separată electric.

(2) Identificarea se realizează vizual, numai la faţa locului şi se face având la bază următoarele:

a) schema electrică a instalaţiei;

b) schema electrică de traseu a liniei (aeriene sau cablu);

c) schema electrică a fluxurilor de cabluri (circuite);

d) caietul de marcaje şi etichetării;

e) inscripţii, numerotări, denumiri;

f) planuri, hărţi, planşe;

g) dispunerea în teren a instalaţiilor;

h) aparate sau instalaţii de detecţie;

i) aparate de măsură;

j) alte elemente.

(3) Pe durata identificării este interzisă deschiderea sau îndepărtarea oricărui tip de îngrădire şi verificarea, prin acţionare, a oricărei componente a instalaţiei.

 

3.1.3. Verificarea lipsei de tensiune urmată imediat

de legarea la pământ şi în  scurtcircuit

 

Art. 35. Verificarea lipsei tensiunii şi legarea la pământ şi în scurtcircuit trebuie să se facă la toate fazele instalaţiei, respectiv la toate conductoarele liniei electrice aeriene existente pe coronament,  inclusiv pe nul. În cazul întreruptoarelor, verificarea lipsei tensiunii trebuie să se facă la toate bornele sale.

 

Art. 36. Verificarea lipsei tensiunii în instalaţiile de joasă tensiune trebuie să se facă cu ajutorul aparatelor portabile de măsurare a tensiunii sau cu ajutorul  detectoarelor de tensiune specifice acestui nivel de tensiune.

 

Art. 37. În cazul echipamentelor sau elementelor capsulate sau protejate la care nu se pot utiliza detectoare de tensiune, verificarea lipsei tensiunii trebuie să se facă potrivit instrucţiunilor producătorilor echipamentelor sau elementelor respective.

 

Art. 38. Înainte de fiecare utilizare a detectorului de tensiune şi imediat după aceasta se va verifica obligatoriu, buna funcţionare a acestuial, utilizând metoda indicată de producător în instrucţiunea de funcţionare şi utilizare.

 

Art. 39. Verificarea  lipsei  tensiunii trebuie să se execute  considerând că instalaţia este sub tensiune.

 

Art. 40. (1) Legarea la pământ şi în scurt circuit se aplică asupra tuturor fazelor instalaţiei sau părţii de instalaţie, precum şi pe conductorul de nul al liniilor electrice aeriene prin montarea dispozitivelor mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ (scurtcircuitoare) sau prin închiderea cuţitelor de legare la pământ.

(2) Operaţiile de montare a scurtcircuitorului trebuie să se realizeze în următoarea ordine:

a)  se leagă la pământ clema (papucul) scurtcircuitorului sau la conductorul de nul al liniei electrice aeriene de joasă tensiune;

b)   se verifică lipsa tensiunii pe toate fazele;

c) se montează clemele scurtcircuitorului pe fiecare fază utilizând dispozitive electroizolante destinate în acest scop.

(3) În cazul liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, verificarea lipsei tensiunii, respectiv montarea clemelor scurtcircuitorului, trebuie să se facă începând cu conductorul de nul, cu excepţia cazurilor în care conductorul de nul este montat pe partea superioară a coronamentului.

                (4) În instalaţiile de joasă tensiune, cu excepţia liniilor electrice cu conductoare neizolate, este permisă montarea scurtcircuitoarelor fără utilizarea prăjinii electroizolante, dar cu respectarea prevederilor din prezenta normă specifică în ceea ce priveşte utilizarea echipamentelor individuale de protecţie.

 

Art. 41. În cazul liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, dacă în cadrul lucrării se secţionează nulul, acestuia i se va asigura, în prealabil, continuitatea prin şuntarea directă sau prin legare la pământ a celor două părţi lângă secţionare.

 

Art. 42.  (1) Clemele  sau papucii scurtcircuitoarelor  trebuie  să  fie  fixate  la  locurile, respectiv bornele sau piesele special prevăzute (marcate) în acest scop. Este interzisă legarea conductorului scurtcircuitorului prin răsucire sau orice procedeu care nu asigură un contact corespunzător.

(2) Instalaţiile electrice de utilizare trebuie să se încadreze în prevederile  alineatului de mai sus şi a art. 75(5), în cel mult doi ani de la intrarea în vigoare a prezentelor norme specifice.

 

Art. 43. (1) Verificarea lipsei tensiunii şi legarea imediată la pământ şi în scurtcircuit trebuie să se realizeze cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) cât mai aproape de zona de lucru;

b) de o parte şi de alta a zonei de lucru, cu excepţia instalaţiilor de joasă tensiune cu conductoare izolate;

c) către toate derivaţiile care se racordează la zona de lucru;

d) cel puţin o legătură la pământ şi în scurtcircuit trebuie să fie vizibilă de la locul de muncă (prezenta condiţie nu se aplică în cazul lucrărilor din posturi zidite, la capetele terminale şi manşoanele de pe traseul cablurilor electrice, inclusiv la liniile electrice cu conductoare izolate).

(2) În zona de lucru partea de instalaţie la care se lucrează trebuie să fie permanent legată la pământ şi în scurtcircuit tot timpul cât durează lucrarea, cu excepţia zonelor de lucru din instalaţiile de joasă tensiune la care condiţiile tehnice nu fac posibilă montarea scurtcircuitoarelor mobile, a zonelor de lucru de pe traseul cablurilor electrice şi al conductoarelor izolate aferente liniilor electrice aeriene LEA.

 

Art. 44. Electricienii care execută operaţiile tehnice de scoatere de sub tensiune a instalaţiilor (separare electrică, verificarea lipsei tensiunii, legare la pământ şi în scurtcircuit, trebuie să utilizeze după caz), respectând principiul stabilit la art. 14 din prezentele norme specifice:

– cască de protecţie a capului, cu vizieră;

– mănuşi electroizolante;

– mâner cu manşon de protecţie a braţului, pentru manevrarea siguranţelor de joasă tensiune tip MPR (mare putere de rupere);

– încălţăminte, covor electroizolant sau platformă electroizolantă;

– prăjină electroizolantă.

 

 

3.1.4. Delimitarea materială a zonei de lucru

 

 

Art. 45. Delimitarea  materială a  zonei de lucru trebuie să asigure prevenirea accidentării membrilor formaţiei de lucru, dar şi a persoanelor care ar putea pătrunde accidental în zona de lucru. Delimitarea materială se realizează prin îngrădiri provizorii mobile, care să evidenţieze clar zona de lucru. Îngrădirile provizorii mobile trebuie să fie fixate sigur, pentru a nu cădea peste părţile aflate sub tensiune ale instalaţiei. Pe îngrădirile provizorii mobile se vor monta indicatoare de interdicţie.

 

Art. 46. (1) Îngrădirile provizorii mobile din materiale electroizolante se pot amplasa  chiar în atingerea directă cu părţile aflate sub tensiune, cu condiţia ca aceste materiale să fie corespunzătoare tensiunii instalaţiei, iar instalaţia să fie de interior. În cazul în care sunt situate în exterior, montarea, demontarea şi utilizarea să se facă pe timp uscat;

 (2) În cazul în care nu se pot monta îngrădiri electroizolante mobile conform prevederilor aliniatului precedent, unitatea de exploatare sau electricianul autorizat – prestator de servicii trebuie să stabilească modul de lucru,în condiţii de securitate. În acest vcaz trebuie să se ia măsuri care să interzică intrarea în zona de lucru a persoanelor fără atribuţii de lucru.

 

 

3.1.5. Măsuri tehnice de protecţie a muncii în zona de

lucru pentru evitarea accidentelor de natură

neelectrică

 

 

Art. 47. Pentru a evita accidentarea de natură neelectrică a membrilor formaţiei de lucru şi a altor persoane care ar putea pătrunde accidental în zona de lucru, trebuie aplicate prevederile normelor specifice, pe genuri de lucrări şi instalaţii.

 

Art. 48. Pentru evitarea accidentelor de circulaţie, când lucrarea se execută pe sau lângă căile de circulaţie, zona de lucru trebuie marcată cu indicatoare sau îngrădiri speciale, respectând prevederile regulilor de circulaţie.

 

 

3.2. Măsuri organizatorice de protecţie a muncii la executarea lucrărilor in instalaţiile electrice din exploatare cu scoaterea de sub tensiune a acestora

 

Art. 49. (1)  Din punct de vedere organizatoric lucrările din instalaţiile electrice aflate în exploatare trebuie să se execute, după caz, în baza uneia din următoarele forme:

a) autorizaţiilor de lucru (AL);

b) instrucţiunilor tehnice interne de protecţie a muncii (ITI-PM);

c) atribuţiilor de serviciu (AS);

d) dispoziţiilor verbale (DV);

e) proceselor verbale (PV);

f) obligaţie de serviciu (OS);

g) proprie răspundere (PR).

 

Art. 50. La pregătirea instalaţiilor electrice de utilizare în exploatare şi executarea lucrărilor corespunzător celor menţionate la articolul 49  lit. a, b, c, d şi e, trebuie să participe:

a) persoana care dispune executarea unor lucrări, denumită prescurtat în cuprinsul prezentelor norme „emitent”;

b) persoana care admite la lucru ,denumită prescurtat în cuprinsul prezentelor norme „admitent”;

c) persoana care conduce şi controlează sau supraveghează formaţia de lucru, denumită şef de lucrare;

d) persoanele care fac parte din efectivul formaţiei de lucru, denumite executanţi.

 

Art. 51.  Măsurile organizatorice corespunzătoare prevăzute la art. 49 lit. a, b, c, d şi e, trebuie aplicate  în conformitate cu prevederile cap. 3.2. din Normele specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice.

 

3.3. Măsuri organizatorice la executarea lucrărilor

în baza “obligaţiilor de serviciu” (OS)

 

Art. 52.  (1)           Persoanele juridice sau fizice care au organizată activitatea de exploatare a instalaţiilor electrice de utilizare cu electricieni angajaţi, dar dispun de eminenţi, trebuie să întocmească şi să aprobe lista cu lucrări concrete, derivate din anexa 4 la prezenta normă specifică, pe care le execută aceşti electricieni, în instalaţia de joasă tensiune, în baza formei de organizatorice “obligaţie de serviciu” OS.

(2)   La lucrările ce se execută în baza obligaţiilor de serviciu OS, ca măsură organizatorică de protecţie a muncii, personalul executant trebuie să respecte:

–       măsurile tehnice cuprinse în prezenta normă specifică în cazul executării lucrării cu scoatere de sub tensiune a instalaţiei;

–       măsuri specifice de protecţie individuală cuprinse în prezenta normă specifică, la executarea lucrării fără scoaterea instalaţiei de sub tensiune.

(3) Lucrările în baza obligaţiilor de serviciu OS se pot executa şi de către o singură persoană, având grupa a IV-a de autorizare din punctul de vedere al protecţiei muncii.

 

Art. 53. (1) Electricienii angajaţi, consemnaţi la art. 52 (1) din prezenta normă specifică, care execută lucrări în instalaţiile de utilizare ale persoanelor juridice sau/şi fizice, trebuie să execute numai în următoarele condiţii:

a) constată existenţa lucrării în lista obligaţie de serviciu OS aprobată de conducătorul unităţii;

b) sunt dotaţi din punct de vedere al protecţiei muncii cu echipamentele şi mijloacele corespunzătoare riscurilor lucrării ce urmează să o execute;

c) deţin şi cunosc conţinutul fişei tehnice sau al instrucţiunii tehnice de lucru.

 

Art. 54.  (1) La lucrările ce se execută în instalaţiile de joasă tensiune în baza obligaţiilor de serviciu OS pot participa unul sau mai mulţi electricieni (o formaţie).

                     (2) În cazul executării unei lucrări de către o formaţie, în cadrul acesteia trebuie să se stabilească un şef de lucrare. Acesta poate fi nominalizat printr-o decizie scrisă a conducătorului persoanei fizice sau juridice sau se stabileşte de comun acord de către membrii formaţiei.

(3)     Şeful de lucrare stabilit ca la alineatul (2) de mai sus răspunde de:

–       accidentele care au loc ca urmare a calităţii de protecţie a lucrării executate;

–       consecinţele asupra lui şi/sau asupra celorlalte persoane cu care sau pentru care, execută lucrarea, ca urmare a nerespectării sau neaplicării de către el sau oricare dintre aceste persoane a măsurilor tehnice şi de protecţie individuală, specifice manevrelor sau lucrăriloe ce se execută;

–       dispoziţiile pe care le dă membrilor formaţiei, respectiv de claritatea acestora şi de convingerea că executantul/executanţii căruia/cărora s-a adresat a/au înţeles corect şi complet conţinutul acestora.

 

3.4. Măsuri organizatorice la executarea lucrărilor

în baza “pe proprie răspundere” (PR)

 

Art. 55. (1) Persoanelejuridice sau fizice care nu au organizată activitatea de exploatarecu electricieni angajaţi ca salariaţi rebuie să apeleze la electricieni autorizaţi – prestatori de servicii pentru lucrări de manevre pe care aceştia le execută în baza formei organizatorice “pe proprie răspundere” (PR).

                (2) Prestarea serviciilor, conform prevederilor consemnate la alineatul (1) de mai sus, în instalaţiile electrice de utilizare din gestiunea persoanelor juridice sau fizice, se poate solicita numai electricienilor autorizaţi – prestatori de servicii, respectiv trebuie realizate numai de către aceştia revenindu-le următoarele răspunderi:

a)       respectarea prevederilor normelor specifice de securitate a muncii;

b)       consecinţele immediate şi ulterioare ca urmare a calităţii serviciului prestat.

(3) Lucrările în baza propriei răspunderi se execută numai de către electricieni autorizaţi profesional şi din punct de vedere al protecţiei muncii – prestatori de servicii – şi numai în instalaţiile electrice de utilizare de joasă tensiune.

 

Art. 56.  La lucrările ce se execută în baza propriei răspunderi PR, ca măsură organizatorică de protecţia muncii, personalul executant trebuie să respecte:

– măsurile tehnice cuprinse în prezenta normă specifică în cazul executării lucrării cu scoatere de sub tensiune a instalaţiei;

–   măsurile specifice de protecţie individuală, cuprinse în prezenta normă specifică, la executarea lucrării fără scoaterea instalaţiei de sub tensiune, respectiv la executarea lucrărilor sub tensiune în contact.

 

Art. 57. (1) Lucrările în baza propriei răspunderi PR se pot executa şi de către o singură persoană, având minimum grupa a IV-a de autorizare din punctul de vedere al protecţiei muncii.

(2) Înainte de executarea lucrării în baza propriei răspunderi PR, electricianul trebuie să ia la cunoştinţă instalaţia la care urmează să lucreze (cunoaşterea schemei instalaţiei, amplasamentul şi modul de acţionare a aparatelor de întrerupere a tensiunii şi separării vizibile a acesteia,  condiţiile şi măsurile tehnologice impuse instalaţiilor electrice).

(3) Numai după identificarea instalaţiei în care urmează a se lucra, îi este permis electricianului să intervină pentru manevre sau lucrări.

(4) În cazul în care lucrările în baza propriei răspunderi PR se execută de către două sau mai multe persoane, electricianul care a angajat lucrarea (prin contract scris sau înţelegere verbală) preia responsabilităţile şefului de lucrare;

 (5) Şeful de lucrare trebuie să aibă minimum grupa a IV-a de autorizare din punctul de vedere al protecţiei muncii.

(6) Şeful de lucrare răspunde de accidentele care au loc ca urmare a calităţii de protecţie a lucrării executate.

(7) Şeful de lucrare poartă întreaga răspundere pentru consecinţele asupra lui şi  asupra celorlalte persoane cu care, sau pentru care,  execută lucrarea, ca urmare a nerespectării sau neaplicării de către el sau oricare dintre aceste persoane a măsurilor tehnice şi de protecţie individuală specifice manevrelor sau a lucrărilor ce se execută;

(8) Şeful de lucrare trebuie să facă instructajul persoanelor cu care execută lucrarea privind măsurile de protecţie a muncii specifice acesteia şi care trebuie respectate;

(9) Şeful de lucrare trebuie să dea dispoziţii clare, fără echivoc şi fără a crea confuzii, convingându-se că executantul /executanţii căruia /cărora i/li s-a adresat a/au înţeles corect şi complet conţinutul dispoziţiilor.

 

 

3.5. Măsuri tehnice şi organizatorice de protecţie a

muncii la executarea lucrărilor în instalaţiile

 electrice de utilizare în exploatare, fără

scoaterea acestora de sub tensiune

 

Art. 58. Executarea lucrărilor fără scoaterea de sub tensiune a instalaţiilor electrice din exploatare este admisă în situaţia în care:

a)    zona de lucru este situată la distanţă faţă de părţile aflate sub tensiune ale instalaţiilor electrice;

b)    zona de lucru este situată în instalaţiile electrice la care s-a întrerupt tensiunea şi s-au realizat separările vizibile, dar care nu sunt legate la pământ şi în scurtcircuit, iar instalaţia trebui considerată sub tensiune;

c)   lucrarea este organizată să se execute direct asupra instalaţiei electrice sub tensiune.

 

Art. 59. În timpul executării lucrărilor la distanţă, faţă de părţile aflate sub tensiune ale instalaţiilor electrice, este interzisă demontarea îngrădirilor permanente sau depăşirea acestora cu o parte a corpului sau cu materiale sau unelte.

 

Art. 60. Pentru executarea lucrărilor în instalaţiile electrice sau părţile din acestea,  separate electric dar nelegate la pământ şi în scurtcircuit trebuie să se realizeze în succesiune următoarele măsuri tehnice:

a) identificarea instalaţiei şi locului în care urmează a se lucra;

b) verificarea integrităţii legării la pământ a carcaselor aparatajelor, a stâlpilor şi suporţilor metalici şi de beton, după caz;

c)       separarea vizibilă în cazul în care blocarea directă nu se poate realiza;

d) verificarea lipsei tensiunii, după caz, la elementele metalice ale instalaţiilor (de exemplu: stâlpi metalici, stelaje metalice ale tablourilor de distribuţie, uşi ale cutiilor de distribuţie, ale firidelor de branşament);

e) descărcarea de sarcină capacitivă a instalaţiei la care urmează a se lucra;

f) delimitarea materială a zonei de lucru, după caz, şi montarea indicatoarelor de interzicere;

g) luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică;

h) utilizarea dispozitivelor şi sculelor electroizolante.

 

Art.61. Pentru executarea lucrărilor sub tensiune în contact, trebuie să se realizeze următoarele măsuri tehnice:

a)     identificarea instalaţiei şi a locului în care urmează a se lucra;

b)    delimitarea materială a zonei de lucru, după caz, şi montarea indicatoarelor de interzicere;

c)     luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică;

d)    asigurarea de către şeful de lucrare şi de către fiecare membru al formaţiei de lucru că în spate şi pe lateral nu sunt în apropriere părţi aflate sub tensiune neîngrădite sau neprotejate, astfel încât să existe suficient spaţiu, care să permită efectuarea mişcărilor necesare la lucrare în condiţii de securitate.

e)     utilizarea căştii şi a vizierei de protecţie, mănuşilor electroizolante, încălţămintei sau covorului electroizolant, după caz, inclusiv a sculelor electroizolante, a plăcilor, foliilor, pălăriilor, degetarelor şi tecilor electroizolante.

 

Art. 62.  Lucrările care se execută direct asupra părţilor aflate sub tensiune ale instalaţiilor electrice prin metoda „în contact”, trebuie să aibă la bază, ca formă organizatorică, instrucţiunile tehnice interne de protecţie a muncii  ITI-PM, atribuţiile de serviciu AS, obligaţiile de serviciu OS sau propria răspundere PR.

 

 

3.6. Măsuri de protecţie a muncii la servirea operativă

a instalaţiilor electrice

 

Art. 63. La servirea operativă a instalaţiilor electrice de utilizare trebuie aplicate şi respectate măsurile de protecţie a muncii cuprinse în subcapitolul 3.4. din Normele specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice.

 

 

3.7. Măsuri de protecţie a muncii la executarea

lucrărilor în cazul incidentelor (deranjamentelor)

la instalaţiile electrice de utilizare

 

Art. 64. (1) Lucrările pentru prevenirea şi remedierea urmărilor incidentelor (deranjamentelor) în instalaţiile electrice de utilizare de joasă tensiune din gestiunea persoanelor juridice sau fizice care au organizată activitatea cu personal de servire operativă sau de către personal de întreţinere – reparaţii trebuie să se execute în baza atribuţiilor de serviciu AS, autorizaţiilor de lucru AL, instrucţiunilor tehnice interne de protecţie a muncii ITI-PM, dispoziţiilor verbale DV, obligaţiile de serviciu OS,  după caz.

                (2) Lucrările pentru prevenirea şi remedierea urmărilor incidentelor sau evenimentelor în instalaţiile electrice de utilizare din gestiunea persoanelor juridice sau fizice care nu au angajaţi electricieni se execută cu personal delegat (electricieni autorizaţi – prestatori de servicii), în baza măsurii organizatorice “pe proprie răspundere” PR.

 

Art. 65. La executarea lucrărilor de prevenire şi remediere a urmărilor incidentelor sau  evenimentelor trebuie respectate măsurile tehnice specifice lucrării, conform prevederilor prezentelor norme specifice.

 

Art. 66. (1) Se interzice executarea lucrărilor la coronamentele liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, prin urcarea directă pe stâlpi, fără scoaterea liniei de sub tensiune

 (în cazul stâlpilor metalici, de beton sau de lemn – nu este în normă).

(2) Lucrările la coronamentele liniilor electrice aeriene amplasate pe stâlpii menţionaţi la aliniatul precedent, fără scoaterea liniei de sub tensiune, trebuie să se execute din coşul autotelescopului, de pe autoscară, de pe autoutilajul cu braţ articulat sau de pe scară. În cazul folosirii scării se vor respecta prevederile Normelor specifice de protecţie a muncii pentru lucrul la înălţime şi prevederile subcapitolului 3.6 din Normele specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice.

 (3) Orice lucrare deasupra conductoarelor liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, trebuie executate din coşul autotelescopului, de pe autoscară sau de pe autoutilajul cu braţ articulatluându-se măsuri împotriva atingerilor directe.

(4) La executarea lucrărilor, sub tensiune, la coronamentele stâlpilor liniilor electrice aeriene de joasă tensiune cu console, trebuie verificată lipsa tensiunii pe consolă, cu detectorul de tensiune cu lampă de neon sau cu un aparat de măsurare. La constatareaprezenţei tensiunii pe consolă, trebuie să se scoată linia de sub tensiune şi să se remedieze defecţiunea care a cauzat punerea sub tensiune a consolei, cu luarea tuturor măsurilor de protecţie a muncii specifice lucrării respective, conform prezentelor norme.

 

3.8.Măsuri de protecţie a muncii la executarea

lucrărilor la înălţime, specifice instalaţiilor

electrice de utilizare

 

Art.67.   (1) Organizarea , executarea lucrărilor la înălţime şi salvarea potenţialilor accidentaţi prin cădee de la înălţime trebuie să respecte prevederile Normelor specifice de protecţie a muncii pentru lucrul la înălţime, cap. 3.6. din Normele specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice şi îndrumările specifice din Manualul de prim ajutor.

(2)            La utilizarea pentru urcare/coborâre până la înălţimea necesară a unei scări simple sau extensibile, sprijinite la sol, executantul trebuie să asigure mai întâi scara împotriva răsturnării sau alunecării şi să urce/coboare după ce în prealabil a ancorat suportul de ancorare flexibil, conform prevederii din normele pentru lucrul la înălţime, de un punct rezistent mecanic, situat deasupra loculului de muncă.

(3)            În lipsa unui punct rezistent mecanic, situat deasupra loculului de muncă, executantul se va urca până la înălţimea necesară folosind metoda “celor trei puncte” (sprijin alternativ pe treptele scării a ambelor picioare şi o mână sau cu ambele mâini şi un picior), iar în timpul executării lucrării, scara trebuie să fie ţinută cel puţin de o persoană.

(4)            La executarea lucrărilor de pe scara dublă, executantul trebuie să o asigure, înainte de a urca pe acesta, împotriva deschiderii accidentale şi nu trebuie să se deplaseze de la un loc de muncă la altul sau dintr-o poziţie în alta, în cadrul aceluiaşi loc de muncă, din poziţia “stând pe scară”.

 

 

 

 

 

4.  MIJLOACE DE PRODUCŢIE

 

Art. 68. Mijloacele de producţie specifice instalaţiilor de utilizare a energiei electrice fiind comune cu cele specifice instalaţiilor de transport şi distribuţie a energiei electrice, prevederile capitolului 4 din Normele specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice trebuie să se aplice şi în activitatea de utilizare a energiei electrice.

 

5.  MEDIUL DE MUNCĂ

 

5.1. Condiţii tehnice pe care trebuie să le îndeplinească

mediul de muncă din punctul de vedere

al protecţiei muncii din etapa de proiectare,

construcţii montaj şi pe parcursul exploatării

 

5.1.1 Din proiectare

 

Art. 69. Instalaţiile de utilizare şi mijloacele tehnice de protecţie aferente acestora trebuie concepute, trebuie executate, trebuie verificate după constituire/montare, respectiv înaintea punerii în funcţiune după fiecare reparaţie ori de câte ori se consideră necesar şi apoi periodic conform anexei 3 la prezenta normă specifică.

 

Art. 70. Construcţiile metalice nu trebuie să fie ales din proiectare drept nul de lucru sau drept conductoare de protecţie pentru alimentarea receptoarelor de energie electrică.

 

Art. 71. (1) Instalaţiile de utilizare a energiei electrice şi componentele acestora trebuie proiectate astfel încât să asigure în timpul exploatării protecţia personalului împotriva atingerilor accidentale directe şi împotriva atingerilor indirecte.

     (2) Pentru realizarea protecţiei împotriva atingerii directe, proiectantul sau orice electrician  autorizat care proiectează o instalaţie electrică definitivă sau provizorie  trebuie să adopte una sau mai multe din următoarele soluţii:

a)     acoperirile cu materiale izolante a părţilor active (izolarea de lucru) ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice;

b)   închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare (protecţie prin carcasare);

c)     îngrădiri fixe;

d)   îngrădiri mobile;

e)     protecţia prin amplasare (asigurarea unor distanţe minime de protecţie);

f)      scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau a echipamentului electric la care urmează a se efectua lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;

g)   legări la pământ şi în scurcircuit, direct sau prin dispozitive speciale  (de exemplu prin scurtcicuitoare, eclatoare, descărcătoare etc.);

h)   folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;

i)     alimentarea la tensiune redusă de protecţie;

j)     egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru.

(3) Pentru realizarea protecţiei împotriva atingerii indirecte proiectantul sau orice electrician autorizat care proiectează o instalaţie electrică definitivă sau provizorie trebuie să adopte una sau mai multe din următoarele soluţii:

a)         alimentarea la tensiune redusă;

b)         legarea la pământ;

c)         legarea la nul;

d)         dirijarea distribuţiei potenţialelor;

e)         egalizarea potenţialelor;

f)          izolarea suplimentară de protecţie aplicată echipamentului electric (aparataj, utilaj, sculă etc.);

g)         izolarea zonei de manipulare a omului (izolarea amplasamentului);

h)         protecţia prin separare;

i)           protecţia automată împotriva tensiunilor de defect (PATD);

j)           protecţia automată împotriva curenţilor de defect (PACD);

k)         folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;

l)           controlul permanent al rezistenţei de izolaţie;

(4) Pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se aplice două măsuri de protecţie: o măsură de protecţie principală care să asigure protecţia în orice condiţii şi o măsură de protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale. Cele două măsuri de protecţie trebuie să fie astfel alese încât să nu se anuleze una pe cealaltă. În locurile puţin periculoase din punct de vedere al pericolului de electrocutare este suficientă aplicarea numai a unei măsuri, considerată principală.

(5)     Pentru indeplinirea condiţiei prevăzute la alineatul (4) de mai sus trebuie  aplicată cel puţin una din următoarele măsuri de protecţie suplimentare:

a)       egalizarea potenţialelor;

b)       izolarea amplasamentelor;

c)       legarea la o instalaţie de legare la pământ locală;

d)        folosirea  unor dispozitive automate de protecţie împotriva curenţilor periculoşi sau a tensiunilor de atingere periculoase.

(6)     Carcasele echipamentelor tehnice electrice trebuie să fie astfel concepute încât să împiedice atingerea părţilor aflate normal sub tensiune (să îndeplinească gradul normal de protecţie IP – 2X).

 (IP –2X conform standardului român SR – EN 60529  – nu este în normă).

 

Art. 72. Proiectantul unei instalaţii electrice care alimentează un echipament/utilaj de clasa I de protecţie trebuie să stabilească elementele de protecţie astfel încât acestea să asigure deconectarea la apariţia tensiunii periculoase pe masele acestora (protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă este asigurată prin legare la nul sau la pământ),

 

Art. 73. Proiectantul instalaţiei de protecţie prin legare la nul trebuie să prevadă cel puţin o măsură suplimentară de protecţie conform standardelor în vigoare.

 

Art. 74. Pe conductoarele de protecţie este interzis a se intercala siguranţe, întreruptoare sau oricare alt element care poate să întrerupă circuitul. De asemenea, este interzis a se monta astfel de elemente pe conductoarele de nul folosite în comun drept nul de lucru şi de protecţie.

 

Art. 75. (1) Proiectele pentru executarea şi extinderea sau reparaţia capitală a instalaţiilor electrice trebuie să conţină măsuri de protecţie a muncii pentru execuţia propriu-zisă a lucrărilor, exploatarea şi întreţinerea-repararea instalaţiilor. De asemenea proiectele trebuie să conţină măsurile de protecţie a muncii specifice pentru operaţii de racordare, punere în funcţiune şi probe ale instalaţiilor respective.

(2) Proiectele echipamentelor sau instalaţiilor electrice de utilizare  trebuie realizate astfel încât să fie prevenite electrocutările, incendiile şi exploziile.

(3) Instalaţiile electrice exterioare de joasă tensiune trebuie să respecte distanţele de izolare în aer şi distanţele de protecţie corespunzătoare reglementărilor tehnice în vigoare şi să fie prevăzute cu indicatoare de interzicere a accesului la elementele sub tensiune.

(4)      Pentru noile procese tehnologice, maşini, agregate, produse instalaţii proiectate trebuie să se elaboreze, de către proiectant,  instrucţiuni de protecţie a muncii specifice

(5)      În proiecte se vor prevedea pentru fiecare instalaţie electrică de utilizare în parte dotările şi amenajările în vederea desfăşurării sigure a activităţii de exploatare şi întreţinere – reparaţii din punctul de vedere al reglementărilor din prezentele norme specifice. Proiectele instalaţiilor trebuie să prevadă borne sau locuri speciale pentru legarea scurtcircuitoarelor necesare realizării zonelor de lucru.

 

Art. 76. (1) Liniile electrice aeriene de joasă tensiune trebuie să respecte gabaritele prevăzute în reglementările tehnice în vigoare şi să fie prevăzute pe toţi stâlpii cu indicatoare de interzicere a accesului la elementele sub tensiune sau a atingerii stâlpilor ori conductoarelor căzute la pământ.

                (2) Reţelele electrice de joasă tensiune cu conductoare izolate torsadate trebuie să fie astfel realizate încât să permită montarea scurtcircuitoarelor mobile şi delimitarea zonei de lucru.

(3) Reţelele izolate faţă de pământ trebuie să fie dotate cu un dispozitiv pentru supravegherea permanentă a izolaţiei reţelei şi care să semnalizeze sau să deconecteze la punere la pământ.

 

Art. 77.  Echipamentele fixe clasa I de protecţie, prevăzute în proiectele instalaţiilor de utilizare, trebuie să prevadă borne de masă amplasate în cutia de borne, lângă bornele de alimentare cu energie electrică şi pe carcasă în exterior.

 

Art. 78. Echipamentele mobile şi portabile clasa I  de protecţie prevăzute în proiectele instalaţiilor de utilizare trebuie să fie dotate cu cablu flexibil de alimentare cu conductor de protecţie şi fişe cu contact de protecţie. Masa echipamentului trebuie să fie legată electric prin conductorul de protecţie din cablu la contactul de protecţie al fişei.

 

Art. 79. Echipamentele clasa II de protecţie prevăzute în proiectele instalaţiilor de utilizare trebuie să fie realizate cu izolaţie suplimentară (întărită).

 

Art. 80. (1) Echipamentele electrice clasa III de protecţie prevăzute în proiectele instalaţiilor de utilizare trebuie să fie alimentate cu o tensiune foarte joasă (mai mică de 50 V în curent alternativ sau de 120 V în curent continuu).

                (2) Echipamentele clasa III  de protecţie trebuie să nu genereze, ele însele, o tensiune mai mare decât tensiunea maximă admisă pentru tensiuni foarte joase.

                (3) Echipamentele mobile portabile de clasa III  de protecţie, prevăzute cu cablu flexibil de alimentare, trebui să aibă fişa astfel realizată încât să nu poată fi introdus într-o priză cu tensiunea mai mare decât tensiunea de alimentare a echipamentului clasă III  de protecţie.

 

Art. 81. Condiţiile de protecţie a muncii de care trebuie să se ţină seama la proiectarea instalaţiilor de  baterii electrice staţionare şi de baterii de condensatoare sunt cele prevăzute la cap. 5 din Normele specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice.

 

5.1.2 La construcţii montaj şi punerea în funcţiune

 

Art. 82. (1) Montarea echipamentelor tehnice electrice şi realizarea instalaţiilor electrice de utilizare trebuie să se desfăşoare în aşa fel încât să nu se modifice concepţia din proiectare.În cazuri speciale modificările trebuie să se facă numai cu acordul scris al proiectantului.

(2) Verificările şi încercările în vederea predării în exploatare trebuie astfel concepute, organizate şi desfăşurate încât să se prevină accidentele prin electrocutare, incendiile şi exploziile.

 

Art. 83. Verificarea instalaţiilor electrice şi a componentelor acestora din punct de vedere al protecţiei muncii trebuie efectuată conform prevederilor anexei 3  la prezenta normă specifică.

 

Art. 84. (1) Echipamentele electrice înainte de a  a fi montate în instalaţiile electrice de utilizare trebuie să fie verificate din punct de vedere tehnic, fiind interzisă montarea lor dacă nu corespund. Acestea se supun cel puţin următoarelor încercări:

a)  rezistenţa de izolaţie care trebuie să fie mai mare de 2 MΩ pentru izolaţie simplă (clasa I de protecţie) şi  mai mare de 7 MΩ pentru izolaţie întărită (clasa II de protecţie);

b) tensiunea de încercare care trebuie să fie egală cu 2Un + 1000 V pentru clasa I de protecţie şi  4000 V pentru clasa II de protecţie.

(2) Orice  echipament tehnic, indiferent de clasa de protecţie,trebuie să fie însoţit de  o cartea tehnică şi certificatul de calitate.

 

Art. 85. Executantul instalaţiei electrice de utilizare trebuie să respecte întocmai documentaţia de execuţie, să solicite proiectantului eventualele modificări determinate de situaţia concretă din teren şi să predea beneficiarului documentaţia cu modificările efectuate, acceptate de proiectant.

 

Art. 86. Beneficiarul are obligaţia de a efectua recepţia lucrărilor, iar atunci cănd acestea nu corespund din punctul de vedere al protecţiei muncii trebuie să refuze semnarea procesului verbal de recepţie. Este interzis de a se efectua recepţia lucrărilor sub rezerva completării ulterioare a măsurilor de protecţie a muncii

 

Art. 87. Executantul instalaţiilor de utilizare trebuie să monteze numai echipamente tehnice certificate din punct de vedere al protecţiei muncii.

 

(conform prevederilor Normei metodologice nr.2 şinr. 3, anexă la Legea 90/1996. – nu este în normă)

 

5.1.3. În exploatare

 

Art. 88. Pentru menţinerea nivelului de securitate a instalaţiilor electrice de utilizare şi a componentelor acestora, unitatea în exploatare trebuie:

a) Să deţină (să întocmească) instrucţiuni proprii privind măsurile de protecţia muncii la exploatarea acestora;

b) Să deţină (să întocmească) fişe tehnologice privind întreţinerea şi repararea instalaţiilor electrice;

c) Să întocmească evidenţa instalaţiilor şi a componentelor acestora referitoare la verificările profilactice din punct de vedere al protecţiei muncii la care trebuie supuse şi periodicităţile de verificare. Verificările profilactice minime trebuie să fie cele corespunzătoare la Anexa 3 la prezenta normă specifică completate cu alte verificări prevăzute în proiecte sau considerate  ca fiind necesare;

d) Să menţină pe durata exploatării instalaţiilor menţionate la nivelul de securitate conceput din proiectare;

e) Să realizeze eventuale extinderi ale instalaţiilor electrice provizorii sau definitive numai în condiţiile respectării prevederilor din normele de protecţia muncii.

 

Art. 89. (1) Obligaţiile celui care proiectează, produce sau livrează un echipament (instalaţie) de clasa I de protecţie sunt următoarele :

a) să asigure posibilitatea executării legăturilor de protecţie necesare creării unui curent de defect, în cazul unui defect prin punerea unei faze la masă şi apariţia unei tensiuni periculoase pe masele echipamentului (instalaţiei), curent de defect care să producă deconectarea echipamentului (instalaţiei) sau sectorului defect prin protecţia maximală a circuitului sau prin alte protecţii corespunzătoare. Posibilitatea executării legăturilor de protecţie trebuie să se asigure astfel :

– în cazul unui echipament (instalaţie) fix(ă) acesta (aceasta) trebuie să fie – prevăzut(ă) cu două borne de masă : una în cutia de borne, lângă bornele de alimentare cu energie electrică, pentru racordarea conductorului de protecţie din cablul de alimentare a echipamentului (instalaţiei) şi a doua bornă pe carcasa echipamentului (instalaţiei) în exterior, pentru racordarea vizibilă la centura de legare la pământ sau la altă instalaţie de protecţie;

– în cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie să fie prevăzut cu un cablu de alimentare flexibil, prevăzut cu o fişă (ştecher) cu contact de protecţie, sau echipamentul să fie prevăzut cu posibilitatea racordării unui cablu flexibil de alimentare. Cablul de alimentare trebuie să conţină un conductor de protecţie prin care să se lege masele echipamentului de contactele de protecţie ale fişei (ştecherului).

b) echipamentul (instalaţia) să aibă asigurată protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune.

(2) Cel care proiectează, produce sau livrează un echipament (instalaţie) de clasa II de protecţie trebuie să-i asigure din fabricaţie o izolaţie suplimentară (dublă sau întărită) şi o protecţie împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune.

(3) Obligaţiile celui care proiectează, produce sau livrează un echipament (instalaţie) de clasa II de protecţie sunt următoarele :

a) – să asigure alimentarea echipamentului (instalaţiei) la o tensiune foarte joasă;

b) – echipamentul (instalaţia) să nu producă o tensiune mai mare decât tensiunea foarte joasă ;

c) – echipamentul (instalaţia) să aibă asigurată protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune.

 

Art. 90. Este strict interzisă utilizarea construcţiilor metalice drept nul de lucru. De asemenea, este strict interzisă utilizarea conductoarelor de protecţie pentru alimentarea receptoarelor cu energie electrică.

 

Art. 91. La punerea în funcţiune a instalaţiilor de utilizare trebuie să:

a)  să se recepţioneze documentaţia de execuţie adusă în concordanţă cu eventualele modificări şi completări din teren;

b)  să se recepţioneze instalaţiile de utilizare, verificând concordanţa cu documentaţia de execuţie.

c)  să se recepţioneze buletinele şi rapoartele de încercări şi probe ale căror concluzii confirmă îndeplinirea condiţiilor de punere sub tensiune;

 

Art. 92. În exploatare trebuie să se efectueze verificările periodice ale echipamentelor electrice aflate în exploatare la termenele prevăzute în cărţile tehnice ale echipamentelor şi/sau în Anexa 3 la prezenta normă specifică.

 

Art. 93. Modificările sau extinderile instalaţiilor electrice de utilizare trebuie efectuate de către o persoană care deţine “carnet de electrician autorizat”.

 

Art. 94. (1) La utilizarea unor echipamente (instalaţii) clasa I de protecţie trebuie:

a) – să asigure legăturile de protecţie necesare pentru realizarea protecţiei împotriva electrocutării în cazul unui defect soldat cu apariţia unei tensiuni periculoase de atingere/de pas ;

b) – să se asigure deconectarea automată a echipamentului (instalaţiei) sau sectorului defect şi dispariţia tensiunii periculoase de atingere/de pas ;

c) – să se asigure că protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune nu este înlăturată sau deteriorată.

(2) La utilizarea unor echipamente (instalaţii) clasa II de protecţie trebuie:

a) – să se asigure că izolaţia suplimentară a echipamentului (instalaţiei) nu este deteriorată sau eliminată ;

b) – să se asigure că protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune nu este înlăturată sau deteriorată.

(3) La utilizarea unor echipamente (instalaţii) clasa III de protecţie trebuie:

a) – să se alimenteze echipamentul (instalaţia) la tensiune foarte joasă pentru care a fost proiectat ;

b) – să se asigure că este astfel construită încât nu permite apariţia în circuitul de tensiune foarte joasă a unei tensiuni mai mari. Dacă se utilizează un transformator coborâtor, acesta trebuie să fie un transformator de separare (de siguranţă);

c) – să se asigure că izolaţia circuitului de foarte joasă tensiune este astfel realizată încât nu permite apariţia unei tensiuni mai mari din alte circuite, în circuitul de tensiune foarte joasă ;

d) – să se asigure că protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune nu este înlăturată sau deteriorată.

 

Art. 95.  Semnalarea proprietarului instalaţiei, imediat după constatare, a instalaţiilor electrice care nu coespund prezentelor norme specifice, este obligaţia oricărei persoane care exploatează, întreţine sau repară aceste instalaţii, indiferent dacă este personal propriu al unităţii/subunităţii sau personal delegat. Proprietarul instalaţiei trebuie să ia imediat măsuri de remediere.

 

6. CONDIŢIIILE TEHNICE PE CARE TREBUIE SĂ LE

ÎNDEPLINEASCĂ INSTALAŢILE ŞI MIJLOACE DE PROTECŢIE

  ÎMPOTRIVA PERICOLULUI DE ELECTROCUTARE

PENTRU UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE

 

6.1.Măsuri principale de protecţie

 

6.1.1.    Protecţia prin legare la nul

 

Art. 96. (1) Protecţia prin legare la nul este permisă numai în cazul reţelelor de joasă tensiune, cu neutrul legat la pământ.

 (2) Măsurile suplimentare de protecţie care se pot aplica la utilizarea legării la nul ca protecţie principală trebuie să fie  una din următoarele:

a) legarea suplimentară a carcaselor şi a elementelor de susţinere a echipamentelor electrice la o instalaţie de legare la pământ de protecţie, dimensionată astfel încât rezistenţa de dispersie faţă de pământ, măsurată în orice punct al reţelei de nul, să fie de cel mult 4 Ω. Se admite depăşirea acestei valori, cu condiţia asigurării unei tensiuni de atingere şi de pas sub valoare de 65 V, dacă timpul de deconectare este cel mult 3 secunde, respectiv de 40 V dacă timpul de deconectare este mai mare de 3 secunde;

b) executarea de legături suplimentare între toate carcasele metalice ale echipamentelor grupate în acelaşi loc şi alte echipamente conductoare aflate în zona de manipulare, în vederea egalizării potenţialelor (în zona de manipulare);

c) izolarea amplasamentului prin executarea de pardoseli din materiale electroizolante şi acoperirea obiectelor conductoare aflate în zona de manipulare cu materiale electroizolante;

d) folosirea unor dispozitive automate de protecţie împotriva tensiunilor de atingere periculoase sau a curenţilor periculoşi, care să acţioneze în decurs de cel mult 0,2 secunde de la apariţia defectului.

 

Art. 97. (1) Masele echipamentelor tehnice electrice trebuie legate la pământ  prin conductoare astfel dimensionate încât să reziste curentului de scurtcircuit care apareîn caz de defect.

(2) La circuitele de alimentare ale echipamentelor tehnice electrice trebuie să fie montate elemente de protecţie la curenţi de scurtcircuit şi/sau defect, care să asigure deconectarea instalaţiei/echipamentului defect.

                (3) Masele echipamentelor tehnice electrice trebuie să fie prevăzute cu o bornă specială distinctă, marcată cu semnul convenţional şi la care trebuie să se realizaze legarea la pământ.

(4) În cutiile de borne ale utilajelor fixe trebuie prevăzută o bornă la care să fie legat conductorul de nul de protecţie.

(5) Utilajele electrice mobile şi portabile trebuie să fie prevăzute la capătul cablului de alimentare cu fişe cu contact de protecţie. Cablul de alimentare trebuie să conţină un conductor separat prin care masele utilajului sunt legate la contactul de protecţie al fişei.

 

Art. 98. Carcasele metalice ale corpurilor de iluminat interior, din locurile de muncă periculoase şi foarte periculoase, alimentate la tensiune de 65 V sau mai mare, trebuie să fie legate la nul de protecţie dacă distanţa de la sol sau pardoseală până la ele este mai mică de 2,5 metri.

 

Art. 99. Prelungirea cablurilor de alimentare ale utilajelor trebuie realizată astfel încât să fie asigurată continuitatea conductorului de nul de protecţie.

 

Art. 100. Este interzisă utilizarea conductorului de nul de protecţie drept conductor de nul de lucru sau conductor de fază.

 

Art. 101. Este interzisă legarea în serie la conductorul de nul de protecţie a carcaselor mai multor aparate. Fiecare utilaj trebuie legat la conductorul de nul de protecţie cu o legătură separată.

 

Art. 102. Se interzice montarea pe conductorul de protecţie a oricăror dispozitive (de exemplu: siguranţe, întreruptoare), care ar putea întrerupe continuitatea circuitului de protecţie.

 

Art. 103. Conductorul de nul de protecţie trebuie să fie separat de conductorul de nul de lucru, începând de la ultimul tablou la care bara de nul este legată la pământ, până la masa echipamentului tehnic electric care trebuie protejat.

 

Art. 104. Până la ultimul tablou electric de distribuţie, se admite existenţa unui singur conductor de nul, utilizat atât drept conductor de lucru cât şi de protecţie. De la ultimul tablou, la care se racordează receptorul, în sensul de distribuire a energiei electrice, conductorul de nul de lucru trebuie să fie separat de conductor de nul de protecţie. Bara de la care se separă  conductorul de nul de lucru de cel de protecţie trebuie să fie legată la instalaţia de legare la pământ a incintei.

 

Art. 105. Prizele şi fişele receptoarelor electrice trebuie să aibă contacte speciale pentru racordarea conductorului de nul de protecţie. Este interzis a se folosi prizele şi fişele echipamentelor tehnice electrice atunci când contactele de racordare la nulul de protecţie sunt defecte.

 

Art. 106. Conductoarele de legare la nul de protecţie trebuie să aibă  secţiunea dimensionată corespunzător prevederilor standardelor în vigoare şi culoarea de izolaţie galben-verde. Pentru receptoarele electrice mobile, acest conductor de protecţie trebuie să fie executat numai din cupru.

(STAS 12604 / 5 – 90 – nu este  în normă)

 

Art. 107. Echipamentele electrice  fixe din instalaţiile de utilizare realizate cu protecţia principală prin legare la nul trebuie să aibă o dublă legătură de protecţie: una printr-un conductor de protecţie aflat în cablul de alimentare, prin care se leagă borna de protecţie aflată în cutia de borne a echipamentului de bara de nul a tabloului de distribuţie; a doua printr-un conductor vizibil sau platbandă care leagă borna de protecţie, aflată pe carcasa echipamentului în exterior, de instalaţia de legare la pământ care se află în incinta unde este montat echipamentul.

 

Art. 108. Toate tablourile electrice trebuie să aibă o bară de nul, racordată la instalaţia de legare la pământ care se află în incinta unde este montat tabloul. În cazul tablourilor electrice cu carcasă metalică, bara de nul se leagă la carcasă, iar carcasa se leagă vizibil la instalaţia de legare la pământ.

 

Art. 109. Bara de nul trebuie să aibă cel puţin atâtea borne câte conductoare sunt racordate la această bară. Nu se admit mai multe conductoare racordate la o singură bornă.

 

Art. 110. Toate conductoarele de protecţie trebuie să aibă cel puţin atâtea borne câte conductoare sunt racordate la această bară. Nu se admit mai multe conductoare racordate la o singură bornă.

Art. 111. Instalaţia de legare la pământ a fiecărei incinte, la care sunt racordate instalaţiile, echipamentele şi utilajele la care protecţia principală o constituie legarea la nul, trebuie să aibă o rezistenţă de dispersie de maxim 4 Ω.

 

 

Art. 112.               (1) Patroanele siguranţelor fuzibile trebuie să fie înlocuite cu patroane calibrate la valoarea nominală indicată de proiectant. Sunt interzise improvizaţiile sau înlocuirea lor cu altele de altă valoare.

                               (2)           Valorile de reglaj ale protecţiilor electromagnetice trebuie să fie cele indicate de proiectant, fiind interzisă scoaterea lor din funcţiune.

 

Art. 113. Toate instalaţiile de legare la pământ din incinta unei unităţi industriale trebuie să fie legate electric între ele cel puţin prin conductorul de nul de protecţie al reţelei de alimentare.

 

Art. 114. În cazul unei instalaţii complexe, formate din mai multe receptoare, fiecare receptor trebuie să aibă o legătură dublă de protecţie: una prin conductorul de protecţie din cablul de alimentare şi cealaltă vizibilă legată la borna de protecţie a receptorului, bornă aflată pe carcasa metalică, în exterior. Borna de protecţie trebuie să fie marcată cu semnul convenţional.

 

Art. 115. Este strict interzisă folosirea construcţiilor metalice drept nul de lucru.

 

6.1.2.  Protecţia prin legare la pământ

 

Art. 116. (1) Protecţia prin legare la pământ, ca protecţie principală, este permisă în cazul reţelelor de joasă tensiune izolate faţă de pământ.

                      (2)  Într-o incintă este permisă existenţa unei singure instalaţii de legare la pământ, la care trebuie să fie racordate pentru protecţie toate echipamentele tehnice electrice aflate în respectiva incintă.

 

Art. 117. Utilizarea construcţiilor metalice drept conductor de protecţie este permisă numai după verificarea continuităţii şi a rezistenţei de dispersie la pământ a acestora, care trebuie să corespundă prevederilor standardelor în vigoare

 (STAS 12604 – nu este  în normă)

 

Art. 118. Protecţia prin legare la pământ trebuie să asigure obţinerea unor tensiuni de atingere şi de pas mai mici decât valorile prevăzute în standardele în vigoare. Totodată, protecţia trebuie să asigure deconectarea (separarea) sectorului defect.

 

Art. 119. Rezistenţa de dispersie a instalaţiei de legare la pământ trebuie să aibă o astfel de valoare încât să asigure deconectarea  la un timp mai mic de 3 secunde; când nu este asigurată deconectarea, tensiunea de atingere şi de pas sub limita admisă pentru timpul de declanşare mai mare de 3 secunde, respectiv mai mică de 50.                ?????

 

Art. 120. În cazul reţelelor izolate faţă de pământ trebuie să li se menţină în funcţionare u un dispozitivul pentru supravegherea permanentă a izolaţiei reţelei şi care să semnalizeze sau să deconecteze  punerile la pământ.

 

Art. 121. În instalaţiile izolate faţă de pământ, prevăzute numai cu sistem de semnalizare a punerilor la pământ, personalul de exploatare trebuie să acţioneze în sensul eliminării rapide a acestora. Durata maximă în care se admite funcţionarea reţelelor izolate cu o punere la pământ trebuie stabilită de către conducerea unităţii prin instrucţiuni proprii, însă nu mai mare de 8 ore .

 

Art. 122. În toate locurile foarte periculoase unde se folosesc reţele izolate faţă de pământ, în afară de legarea la reţeaua generală de protecţie, carcasa fiecărui utilaj trebuie legată separat la o priză de pământ locală, care poate să deservească două sau mai multe utilaje grupate în acelaşi loc.

 

Art. 123. Prizele şi fişele de conectare a receptoarelor la sursele de alimentare trebuie să fie alese cu contacte speciale de protecţie pentru asigurarea continuităţii dintre acestea şi instalaţiile de protecţie prin legare la pământ.

 

6..1.3. Protecţia prin alimentarea cu tensiune foarte joasă

 

Art. 124. Tensiunile foarte joase trebuie obţinute numai printr-un transformator coborâtor executat în condiţiile separării de protecţie sau de la o sursă independentă de producere a energiei electrice (acumulatoare sau elemente galvanice).

 

Art. 125. (1) Transformatoarele coborâtoare de tensiune foarte joasă, trebuie să fie certificate din punctul de vedere al protecţiei muncii.

(2)  Carcasa şi miezul transformatoarelor coborâtoare trebuie să fie legate la nul şi la pământ, cu excepţia transformatoarelor de clasa II de protecţie.

 

Art. 126. Prizele şi fişele de pe partea tensiunii foarte joase trebuie să fie de construcţie diferită faţă de cele pentru tensiunea normală a reţelei, astfe lîncât fişele de tensiune redusă să nu poată fi introduse în prizele cu tensiune mai mare.

 

6.1.4.  Protecţia prin separarea de protecţie

 

Art. 127. Într-o instalaţie în care se va folosi separarea de protecţie trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:

a) reţeaua va avea tensiuni până la 500 V. Tensiunea nominală în partea secundară a transformatorului de separaţie sau tensiunea debitată de grupul motor-generator, poate fi de cel mult 400 V;

b) transformatorul de separaţie să aibă înfăşurările pe braţe separate sau ele să fie montate cap la cap cu o izolaţie întărită între bobine;

c) la un transformator de separaţie sau la un grup motor-generator să nu se racordeze decât un singur consumator;

d) pe partea secundară, este interzisă legarea circuitului la pământ sau la alte elemente din instalaţie.

 

Art. 128. În locurile de muncă foarte periculoase, nu se vor introduce surse de alimentare a circuitelor cu tensiune redusă (transformatoare de separare, grupuri motor-generator, etc.).

 

 

 

6.2. Măsuri suplimentare de protecţie

 

6.2.1. Protecţia prin legare la pământ

 

Art. 129. Echipamentele tehnice electrice la care este utilizată legarea la nul ca protecţie principală şi la care se foloseşte legarea la pământ ca protecţie suplimentară, trebuie să fie racordate la instalaţia de legare la pământ la care este racordată şi bara de nul a tabloului din care este alimentat echipamentul tehnic electric.

 

 

6.2.2. Protecţia automată la curenţi de defect

(PACD) (curenţi diferenţiali reziduali)

 

 

Art. 130. Protecţia automată la curenţi de defect trebuie folosită numai ca măsură suplimentară la instalaţiile la care este folosită ca protecţie principală legarea la nul sau legarea la pământ.

 

Art. 131. (1)         Dispozitivele de protecţie automată trebuie să fie prevăzute cu un sistem de verificare a funcţionării lor prin acţionarea unui buton, pârghie sau dispozitiv special prin care se simulează un curent de defect.

                     (2) Deţinătorii instalaţiilor de utilizare prevăzute cu dispozitive de protecţie automată la curenţi de defect trebuie să stabilească în scris periodicitatea de verificare a funcţionării acesteia şi persoana responsabilă pentru aceastăă verificare.

 

Art. 132. Se poate utiliza câte un dispozitiv PACD pentru fiecare receptor în parte sau un singur dispozitiv PACD pentru o grupă de receptoare electrice. Prin dispozitivul PACD sau prin orificiul transformatorului de curent al dispozitivului trebuie să treacă toate conductoarele de lucru care alimentează respectivul receptor sau grup de receptoare, iar toate conductoarele de protecţie trebuie să ocolească dispozitivul PACD.

 

Art. 133. Dispozitivele pentru protecţia automată la curenţi de defect, utilizate drept protecţie suplimentară, trebuie să acţioneze la un curent de defect de maximum 30 mA.

 

Art. 134. Dispozitivele de protecţie la curenţi curenţi de defect trebuie să acţioneze în maximum 0,2 secunde de la apariţia defectului.

 

6.2.3. Protecţia automată la tensiuni de defect (PATD)

 

Art. 135. Protecţia automată la tensiuni de defect  trebuie folosită ca alternativă la protecţia automată la curenţi de defect, drept măsură suplimentară la legarea la nul sau la pământ utilizată ca protecţie principală.

 

Art. 136. Dispozitivele de protecţie automată la tensiuni de defect trebuie să acţioneze la o tensiune de defect de maximum 50 V şi să producă deconectarea sectorului defect în maximum 0,2 secunde.

 

6.2.4. Egalizarea potenţialelor

 

Art. 137. Egalizarea potenţialelor se realizează prin legarea elementului la care trebuie obţinută protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă, cu alte elemente conductoare cu care omul poate veni în contact, astfel încât să se reducă diferenţa dintre potenţialele la care poate fi supus omul.

 

Art. 138. Legăturile pentru egalizarea potenţialelor, se realizează fie prin conductoare special prevăzute în acest scop (de exemplu, aplicarea protecţiei la echipamentele portabile), fie prin diferite conductoare existente în zona respectivă (de exemplu: conducte cu diferite destinaţii, şine de cale ferată).

 

6.2.5. Izolarea amplasamentelor

 

Art. 139. Izolarea amplasamentului se realizează prin intercalarea unui strat electroizolant între om şi pământ, respectiv părţile conductoare care se află în contact direct sau indirect cu pământul şi care sunt de manipulare a omului.

 

Art. 140. Stratul electroizolant intercalat trebuie să prezinte o rezistenţă de izolaţie suficient de mare pentru a asigura protecţia necesară.

 

Art. 141. Materialul stratului electroizolant trebuie să îndeplinească condiţiile generale de rezistenţă la solicitări ale mediului în care se foloseşte.

 

 

 

 

 

 

 

7.       MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII LA

EXECUTAREA LUCRĂRILOR

ÎN INSTALAŢII ELECTRICE DE UTILIZARE

(TABLOURI DE ALIMENTARE; LEA, LES)

 

Art. 142. La executarea lucrărilor în tablourile de alimentare, la liniile electrice aeriene şi la liniile electrice subterane din instalaţiile de utilizare a energiei electrice trebuie să se respecte prevederile subcapitolelor 5.2,5.3 şi 5.4 din Norme specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice.

 

Art. 143. La executarea lucrărilor de defectocsopie, de încercări cu tensiune mărită şi măsurători cu aparate portabile trebuie să se respecte prevederile subcapitolelor 5.5 şi 5.7 din Norme specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice.

 

Art. 144. La executarea lucrărilor la circuitele secundare şi la bateriile de acumulatoare staţionare trebuie să se respecte prevederile subcapitolelor 5.6 şi 5.8 din Norme specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice.

 

Art. 145. La executarea lucrărilor la bateriile de acumulatoare staţionare trebuie să se respecte prevederile subcapitolului 5.11 din Norme specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice.

 

Art. 146. La executarea lucrărilor în instalaţiile electrice de iluminat trebuie să se respecte prevederile subcapitolelor 5.6 şi 5.8. din Norme specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice.

 

Art. 147. La executarea lucrărilor la înălţime trebuie respectate prevederile subcapitolului 3.6. din Norme specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice şi/sau Normele specifice de protecţie a muncii pentru lucrul la înălţime [32 ].

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA 1

GHID DE TERMINOLOGIE

 

 

În sensul prezentei norme specifice următorii termeni se definesc după cum urmează:

1.         Admitent           – este persoana nominalizată sau desemnată de emitent, pentru asigurarea separării electrice a instalaţiei la care urmează a se lucra şi scoaterea acesteia de sub tensiune, după caz, inclusiv predarea către şeful de lucrare.

2.         Atribuţie de serviciu (AS) – este sarcina de muncă pe care trebuie să o execute personalul de servire operativă a instalaţiilor electrice, în conformitate cu lista lucrărilor aprobate de către conducătorul unităţii (subunităţii) de exploatare.

3.         Autorizaţie de lucru (AL) – este documentul scris, întocmit pentru executarea lucrărilor în instalaţiile electrice din exploatare.

4.         Deranjament (incident) – este un eveniment neprevăzut, survenit în timpul exploatării instalaţiilor electrice, caracterizat prin defectarea sau/şi deteriorarea unei / unor echipamentesau părţi ale acestora, astfel încât remedierea urmărilor acestora necesită o durată de timp redusă şi un volum mic de muncă.

5.         Dispoziţie verbală (DV) – este dispoziţia dată direct, prin viu grai, de către emitent, pentru executarea unei (unor) lucrări.

6.         Distribuitor – persoană juridică sau fizică care  distribuie energiei electrică de joasă tensiune unor utilizatori sau pentru utilizare de către proprii consumatori. (Ex. – unităţile de distribuţie penru oricare utilizator cu care a încheiat un contact economic de furnizare a energiei electrice de joasă tensiune, unităţi care achiziţionează prin contract economic de furnizare a energiei electrice de înaltă tensiune şi o distribuie3 propriilor consumatori, inclusiv a acelora de joasă tensiune).

7. Echipament clasa I de protecţie – echipamentele la care protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă este asigurată prin deconectarea acestuia în caz de defect. Pentru a se asigura deconectarea la echipamentul de clasă I trebuie realizate  legături de protecţie (legare la nul şi/sau la pământ).

8. Echipament clasa II de protecţie – – echipamentele care sunt realizate cu izolaţie suplimentară, care să prevină apariţia unor tensiuni de atingere periculoase pe masele echipamentelor.

9. Echipament clasa III de protecţie – – echipamentele care sunt alimentate cu o tensiune foarte joasă, iar ele însele nu produc o tensiune mai mare.

10. Echipament clasa 0 (zero) de protecţie – – echipamentele care nu sunt prevăzute din construcţie cu nici o posibilitate de a se asigura protecţia împotriva pericolului de electrocutare.

11.          Echipament tehnic electric – maşinile, utilajele, aparatura, dispozitivele, uneltele şi alte mijloace asemănătoare care utilizează energie electrică..

12.          Electrician autorizat profesional – persoană care deţine un “carnet de electrician autorizat” eliberat de o unitate abilitată sau un agent economic abilitat în acest scop, conform prevederilor Ordinului Ministerului Industriilor şi Comerţului Nr. 34/23.02.1999.

13.          Electrician autorizat, pentru activităţi independente – prestator de servicii – persoană autorizată din punct de vedere al protecţiei muncii,  care deţine un “talon de autorizare” avizat annual, cu conţinutul fişei de examinare pentru autorizare completată de către comosia de examinare a persoanei juridice căreia îi aparţine electricianul sau o persoană fizică atestată de către MMSS pentru a presta servicii în domeniul protecţiei muncii şi care este înregistrată la Registrul Comerţului.

14.      Emitent – electrician autorizat din punct de vedere al protecţiei muncii împuternicită în scris de către conducătorul unităţii, pentru a dispune executarea unor lucrări în instalaţiile electrice din exploatare pe baza uneia din formele organizatorice AL, ITI-PM, DV sau PV.

15.      Executant de lucrări sau de manevre –  este persoana componentă a unei formaţii de lucru sau manevră, subordonată din punctul de vedere al protecţiei muncii şefului de lucrare sau responsabilului de manevre.

16.      Fişă de aparat electric – (sinonim: ştecher) – piesă de legătură, prin intermediul unei prize de curent între un cablu electric izolat mobil şi flexibil a unui aparat şi o reţea electrică fixă.

17.      Fişă tehnologică  – este documentaţia complexă, aprobată de conducătorul unităţii, care prezintă succesiunea operaţiilor tehnologice aferente unei anumite lucrări, dispozitivele, sculele şi utilajele necesare realizării acesteia inclusiv măsurile specifice de protecţie a muncii pentru evitarea accidentării sau îmbolnăvirii profesionale, pe durata executării operaţiilor tehnologice.

18.      Identificator – este electricianul, având cel puţin grupa a IV-a de autorizare, care execută localizarea, identificarea şi secţionarea (tăierea) cablului defect, aflat într-un flux de cel puţin două cabluri în exploatare.

19.      Instalaţie electrică de foarte joasă tensiune – este ansamblul unitar de maşini, aparate, conductoare, instrumente şi accesoriile lor (relee, dispozitive de comandă, semnalizare, circuite secundare, prize de pământ etc) destinate transformării nivelului de tensiune, transportului şi distribuţiei energiei electrice.

20.      Instalaţie electrică de joasă tensiune – este instalaţia de curent alternativ sau de curent continuu la care tensiunea de lucru a părţilor active, în regim normal de funcţionare, se află în următoarele limite:

–  cel mult 250 V faţă de pământ, în cazul reţelelor legate la pământ;

–  cel mult 1000 V între părţile active, în cazul reţelelor izolate faţă de pământ.

21.      Instalaţie electrică de înaltă tensiune – este instalaţia la care tensiunea de lucru a părţilor active, în regim normal de funcţionare, este mai mare decât valorile indicate la pct. 16 de mai sus.

22.      Instalaţie electrică în exploatare – este instalaţia care a fost pusă sub tensiune cel puţin o singură dată şi care poate fi repusă sub tensiune prin manevrarea aparatajului de comutaţie, prin legarea cordoanelor la liniile electrice aeriene, prin montarea unor porţiuni de bare sau prin legarea conductoarelor la aparataj.

23.      Instalaţie electrică de utilizare – instalaţia care a fost pusă sub tensiune cel puţin o singură dată şi care poate fi repusă sub tensiune prin manevrarea aparatajului de comutaţie, prin legarea cordoanelor la liniile electrice aeriene, prin montarea unor porţiuni de bare sau prin legare conductoarelor la aparataj.

24.      Instalaţie separată electric – este instalaţia electrică retrasă din exploatare la care s-au luat următoarele măsuri tehnice :

a)   întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă faţă de părţile rămase sub tensiune, anularea automatizărilor care conduc la reanclanşarea automată a întrerupătoarelor;

b)  blocarea în poziţia „deschis“ a dispozitivelor de acţionare ale aparatelor de  comutaţie prin care s-a realizat separarea vizibilă şi aplicarea indicatoarelor de securitate cu caracter de interzicere.

25.      Instalaţie electrică scoasă de sub tensiune – este instalaţia separată electric care a fost legată la pământ şi în scurtcircuit.

26.      Instrucţiune tehnică internă de protecţie a muncii (ITI-PM) – este documentul scris, întocmit pentru executarea unor lucrări, în condiţii tehnice şi organizatorice identice, în instalaţii electrice având scheme şi tipuri constructive similare.

27.Instrucţiune tehnică de lucru este documentul, aprobat de conducătorul unităţii (subunităţii), care prezintă succesiunea operaţiilor tehnologice aferente unei anumite lucrări, dispozitivele, sculele şi utilajele necesare realizării acesteia precum şi măsurile specifice de protecţie a muncii, care trebuie aplicate şi/sau respectate pentru evitarea accidentării sau îmbolnăvirii profesionale, pe durata executării operaţiilor tehnologice.

28.      Locul de muncă puţin periculos – spaţiu care în condiţii normale este caracterizat simultan prin: umiditatea relativă a aerului de maximum 75% la temperatura aerului între +15 ….+30°C; pardoseala (amplasament) electoizolantă.

29.Locul de muncă periculos – locul de muncă caracterizat prin cel puţin una din următoarele condiţii: umiditatea relativă a aerului peste 75% temperatura aerului peste 30°C; pardoseala cu proprietăţi conductoare în legătură electrică cu pământul(beton, pământ): parte conductoare în legătură electrică cu prezenţa de pulberi conductoare (pilitură de metal, grafit, etc.) prezenţa fluidelor care micşorează impedanţa corpului uman.

30.      Locul de muncă foarte periculos – locul de muncă caracterizat prin cel puţin una din următoarele condiţii: umiditatea relativă a aerului peste 97% temperatura aerului peste 35°C; părţi conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă mai mult de 60% din zona de manipulare; prezenţa de agenţi corozivi.

31.  Lucrare ansamblul de operaţii al cărui scop este executarea, modificarea, repararea sau întreţinerea unei instalaţii.

32.      Lucrare de natură electricăansamblul de operaţii ce se execută asupra unei instalaţii electrice sau a unei părţi din  aceasta care prezintă risc de nnaturp electrică (părţi active, izolaţie, circuite, legături la pământ, alte părţi componente sau protectoare) şi care se execută de către personal cu calificare în domeniul electric.

33.      Lucrare de natură neelectrică – ansamblul de operaţii ce se execută asupra acelei părţi a instalaţiei care nu prezintă risc de natură electrică şi care nu necesită executanţi cu  calificare în domeniul electric (vopsitorie, zidărie, curăţenie, lăcătuşerie, etc).

34.      Lucrare cu scoatere de sub tensiune -lucrarea pentru care se realizeaza separarea electrica şi legarea  la pământ şi în scurtcircuit a întreagii instalaţii electrice sau numai a acelei părţi la care urmează a se lucra.

35.      Lucrare sub tensiune în contact – lucrare care se execută direct asupra părţilor aflate sub tensiune, care realizează numai în instalaţiile electrice de joasă tensiune şi la care personalul executant utilizează mijloace de protecţie şi unelte electroizolate/electroizolante.

36.      Lucrări de întreţinere-reparaţii activităţile desfăşurate în instalaţiile electrice aflate în exploatare, cu scopul menţinerii acestora în stare de funcţionare.

37.Lucrări prin urcarer direct pe stâlpi – acelea la care personalul executant utilizează, pentru a ajunge la coronamentul acestuia, cârlige metalice cu colţi sau cu tampoane de cauciuc.

38.      Manevra – ansamblu de operaţii care conduce la schimbarea configuraţiei unei instalaţii electrice prin acţionarea unor aparate de comutaţie. În cadrul prezentelor norme specifice, introducerea sau scoaterea siguranţei de joasă tensiune tip MPR este  considerată manevră.

39. Masa echipamentelor tehnice electrice – părţile metalice ale echipamentelor care în mod normal nu sunt sub tensiune, dar care pot ajunge sub tensiune, în caz de defect şi pot fi atinse de om.

40. Mediu normal – Componenta sistemului de muncă în care executantul îşi desfăşoară activitatea fără a fi expus riscului de accidentare şi/sau îmbolnăvirii profesionale specifice altor medii (cu pericol de incendiu, de explozie, subacvatic, subteran, extraterestru, nuclear, etc.) decât cele normale.

41.      Mijloc de producţie mijloace de muncă (echipamente tehnice, unelte) şi mijloace de protecţie individuală şi colectivă (dispozitive, schele, platforme, utilaje speciale, proprii activităţi de transport/distribuţie şi utilizare a energiei electrice).

42.      Mijloc de protecţie electroizolant – produsul destinat protecţiei împotriva riscurilui de accidentare provocat de curentul electric în timpul desfăşurării activităţii în instalaţiile electrice. Din categoria mijloacelor respective fac parte:

a)   prăjini electroizolante pentru joasă şi înaltă tensiune;

b)  cleşti electroizolaţi pentru joasă şi înaltă tensiune;

c)   detectoare de tensiune pentru joasă şi înaltă tensiune;

d)  detectoare de tensiune tip prăjină electroizolantă;

e)   indicatoare de corespondenţă a fazelor;

f)   plăci electroizolante pentru joasă şi înaltă tensiune;

g)  teci electroizolante pentru joasă şi înaltă tensiune;

h)  pălării electroizolante pentru joasă tensiune;

i)    folii electroizolante pentru joasă tensiune;

j)    degetare electroizolante pentru joasă tensiune;

k)   mănuşi electroizolante;

l)    încălţăminte electroizolantă ( cizme din cauciuc sau pantofi ori ghete din piele cu talpă electroizolantă şi placă metalică înglobată);

m)covoare electroizolante fixe şi portabile;

n)  platforme electroizolante.

43.      Mijloc de protecţie  pentru legarea la pământ şi în scurtcircuit – echipamentul tehnic destinat pentru a proteja personalul împotriva electrocutării în cazul apariţiei accidentale a tensiunii în zona de lucru, ca urmare a manevrelor greşite, a inducţiei, a atingerilor accidentale dintre instalaţiile la care se lucrează şi alte instalaţii aflate sub tensiune sau a descărcărilor electrice. Din categoria acestor mijloace fac parte:

a)   cuţite de legare la pământ;

b)  dispozitive mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit (scurtcircuitoare);

c)   dispozitive de descărcare a sarcinii capacitive din elementele bateriilor de condensatoare;

d)  dispozitive pentru descărcarea de sarcină capacitivă a cablurilor după încercări;

e)   atenuatoare de inducţie electrostatică.

44.      Mijloc de protecţie pentru delimitarea materială a zonei de lucrueste produsul care nu permite sau împiedică accesul involuntar al persoanelor neavizate în această zonă, precum şi părăsirea sau depăşirea liberă a ei de către membrii formaţiei de lucru. Din categoria acestor mijloace fac parte:

a)   bariere;

b)  frânghii şi benzi pentru împrejmuire;

c)   panouri şi paravane mobile;

d)  indicatoare de securitate.

45.      Mijloc de protecţie împotriva acţiunii arcului electric şi a traumatismelor mecanice – este  produsul care protejează executantul de efectul termic al arcului electric sau al loviturilor mecanice. Din categoria acestor mijloace fac parte :

a)   vizieră de protecţie a feţei;

b)  cască de protecţie a capului;

c) îmbrăcăminte din ţesătură termorezistentă.

46.          Obligaţie de serviciu (OS)  – este obligaţia unui electrician autorizat din punctul de vedere al protecţiei muncii, angajat al unei persoane juridice sau fizice de a răspunde de  remedierea, întreţinerea, modificarea sau exploatarea instalaţiilor de joasă tensiune şi a  echipamentelor şi utilajelor electrice aferente din gerstiunea acesteia.

47.      Operaţie – componentă dintr-o manevră sau lucrare.

48. Părţi aflate normal sub tensiune – părţi ale unei instalaţii electrice destinate de constructor pentru a fi sub tensiune în regim normal de lucru.

49.      Pericol iminent – situaţie în care se poate produce în orice moment accidentarea sau îmbolnăvirea profesională a unuia sau mai multor salariaţi.

50. Periodicitate maximă de încercare – interval de timp dintre două încercări succesive.

51.      Personal de exploatare – este personalul care face parte din subunitatea de exploatare şi care execută o activitate de servire operativă sau lucrări în instalaţiile electrice.

52.      Personal de servire operativă – este personalul de exploatare care execută în timpul serviciului, conform atribuţiilor ce-i revin, manevre, supraveghere, control şi/sau lucrări în instalaţiile electrice, în baza AS, DV şi  ITI-PM, consemnând activitatea depusă într-un registru operativ.

53.      Personal de întreţinere-reparaţii – este personalul care face parte din subunitatea de exploatare şi execută lucrări de întreţinere-reparaţii în instalaţiile electrice.

54.      Personal de construcţii-montaj – personalul aparţinând unei unităţi/subunităţi de construcţii-montaj care execută lucrări specifice acesteia.

55.      Personal delegat – personalul care nu aparţine persoanei juridice sau fizice care gestionează o  instalaţie electrică de utilizare,  dar care  urmează să o exploateze sau să execute lucrări în această instalaţie.

56.Prestator de servicii persoană abilitată din punct de vedere profesional, pentru a executa, la solicitarea clienţilor, lucrări din domeniul pregătirii sale profesionale.

57.      Proces-verbal (PV)documentul scris pe baza căruia se pot executa lucrări asupra instalaţiilor electrice din exploatare, separate vizibil prin dezlegări de cordoane sau conductoare ale LEA, demontarea unor porţiuni de bare sau dezlegarea conductoarelor de la aparataj şi care nu poa fi puse sub tensiune prin manevrarea aparatajului de comutaţie primară.

58.      Producător – persoană juridică sau fizică care produce energie electrică de joasă tensiune pentru a fi distribuită unor utilizatori sau pentru nevoile proprii.

59.  Propria răspundere (PR) – competenţa unui electrician autorizat, prestator de servicii –  de a răspunde solicitărilor privind remedierea, întreţinerea, executarea, modificarea sau exploatarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune din gestiunea persoanelor juridice sau fizice.

60.      Protecţie integrată – modalitatea de prevenire a acidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, constând în prevederea tuturor măsurilor de protecţie a muncii în exclusivitate din faza de concepţie a unei tehnologii, instalaţii, maşini etc..

61.          Protecţie intrinsecă – modalitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale prin principiul de funcţionare, construcţia sau modul de exploatare a unei instalaţii, maşini, aparat, dispozitiv etc. fără a se adăuga elemente concepute special pentru realizarea securităţii muncii.

62.      Protecţie principală – mijloacale tehnice care asigură protecţia împotriva elecdtrocutărilor în orice condiţii, în afara cazurilor când acestea s-au deteriorat.

63.      Protecţie suplimentară – mijloacale tehnice care asigură protecţia împotriva elecdtrocutărilor în cazul deteriorării protecţiei principale.

64.      Raport de încercare – document care prezintă rezultatele încercării şi alte informaţii relevante despre starea tehnică a instalaţiei, utilajului, aparatului, aparatajului de încercat.

65.      Subunitate de exploatare –  forma organizatorică în cadrul unităţii de exploatare, care execută lucrări si/sau exploateaza instalaţii electrice (secţie, atelier, centru, laborator, punct, district etc).

66.      Şef de lucrare –  persoana desemnată de către emitent pentru executarea unei lucrări, care conduce, controlează şi supraveghează formaţia de lucru şi care asigură măsurile tehnice şi organizatorice de protecţie a muncii în zona de lucru.

67.      Tensiune foarte joiasă – tensiune de lucru a echipamentelor electrice care nu depăşesc 50 V în curent alternativ şi 120 V în curent continuu.-

68.Unitate de exploatare – forma organizatorică (organul de stat, instituţia publică, asociaţia de orice fel,  societatea comercială, uzina, fabrica, filiala, divizia,  sucursala şi alte asemenea) căreia îi revine obligaţia prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare sau prin statut să execute lucrări în instalaţiile electrice, să exploateze, să întreţină şi să repare instalaţiile electrice pe care le gestionează sau le-a preluat prin convenţie.

69.      Unitate de construcţii-montaj – forma organizatorică a societăţii comerciale (trust, antrepriză, şantier, sucursală şi alte asemenea) care, conform regulamentului de organizare şi funcţionare sau statutului, execută lucrări de construcţii-montaj sau/şi reparaţii ale instalaţiilor specifice din domeniul electric.

70.      Utilizator – persoană juridică sau persoană fizică care gestionează instalaţii electrice de utilizare (Ex. – unitatea care achiziţionează prin contract economic, energie electrică de Înaltă tensiune şi o prelucrează sau distribuie, după caz, prin propriile instalaţii, propriilor consumatori; propriior  consumatori; unităţile care producenergie electrică de înaltă tensiune sau joasă tensiune devin utilizatori pentru partea din instalaţie prin care prelucreauză şi distribuie energia electrică propriilor consumatori).

71.Verificare periodică – acţiunea unei persoane specializate de a confirma sau infirma calităţile tehnologice şi d eprotecţie asle unei instalaţii, unelte sau ale unui uitilaj, aparat, EIP sau ET.

72.      Zonă de lucru – partea din instalaţia electrică în care au fost luate măsurile tehnice de protecţie a muncii prevăzute în prezentele norme specifice şi în care  se execută o lucrare la un moment dat. În mod particular, zona de lucru la cablurile electrice are două componente:

a)             partea instalaţiei (capetele cablului) unde s-au luat măsurile tehnice;

b)             locul unde se execută lucrarea la un moment dat (strada, subsolul, podul de cable, canalul, rastele, etc.)

73.      Zonă de manipulare (sinonim: volum de accesibilitate) – spaţiul în care staţionează sau circulă oameni şi care este limitat de către suprafaţa pe care omul o poate atinge fără mijlocirea unui obiect. Zona are următoarele dimensiuni minime: 2.5 m pe înălţime, 1,25 m pe lăţime şi 0,5 m în jos sub suprafaţa pe care stă omul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA 2

 

PRINCIPALELE ACTE NORMATIVE ŞI

 REGLEMENTĂRI PRIVIND PROTECŢIA

MUNCII PENTRU UTILIZAREA

ENERGIEI ELECTRICE

 

1.Legi

[1].      Legea protecţiei muncii (nr. 90/1996)

[2].      Legea  privind  regimul  materiilor  explozive  şi  „Normele  tehnice privind  deţinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea şi folosirea materialelor explozive, utilizate în activitatea deţinătorilor şi autorizarea artificierilor şi pirotehniştilor”

(nr. 126/1996)

[3].      Legea pentru înfinţarea şi organizarea inspecţiei muncii (nr. 108/1999)

 

2. Standarde române

 

[4].STAS 8275-87                  Protecţia împotriva electrocutărilor. Terminologie.

 

[5].STAS 2612-87                  Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise.

 

[6].STAS 12604-87                Protecţia împotriva electrocutărilor. Prescripţii generale.

 

[7]. STAS 12604/4-89  Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii generale.

 

[8]. STAS 12604/5-90  Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare.

 

[9].STAS 832-79          Influenţe ale instalaţiilor electrice de înaltă tensiune asupra liniilor de telecomunicaţii. Prescripţii.

 

[10].STAS 4936-87                Marcarea bornelor barelor colectoare pentru canale şi staţii electrice de conexiuni şi transformare.

 

[11].STAS 4102-85                Piese pentru instalaţii de legare la pământ de protecţie.

 

[12].STAS 12216-84              Protecţia împotriva electrocutării la echipamentele electrice portabile. Prescripţii.

 

[13].STAS 12217-88    Protecţia împotriva electrocutării la utilajele şi echipamentele electrice mobile. Prescripţii.

 

[14].STAS 297/1-88               Culori şi indicatoare de securitate. Condiţii tehnice generale.

 

[15].STAS 297/2-92               Culori şi indicatoare de securitate. Reprezentări.

 

[16].STAS 3159-81                Material de protecţie. Căşti de protecţie.

 

[17].SR 7408:1997                  Încălţăminte de protecţie. Încălţăminte electroizolantă din cauciuc.

 

[18].SR EN – 61230-97Lucrări sub tensiune. Dispozitive mobile de legare la pământ sau de legare la pământ şi în scurtcircuit.

 

[19].SR EN-60903-1997         Specificaţii pentru mănuşi din materiale electroizolante pentru lucrări electrice.

 

[20].STAS 3477-73                Scări de lemn portabile. Clasificare şi terminologie.

 

[21] SR CEI – 60050              Vocabular electrotehnic internaţional.

 

[22] SR EN – 344:1995          Cerinţe şi metode de încercare pentru încălţămintea de securitare, încălţămintea de protecţie şi încălţămintea utilizată în timpul muncii pentru uz profesional.

 

[23] SR CEI 60364                  Instalaţii electrice în construcţii.

 

[24] SR EN 60529                   Grade de protecţie asigurate prin carcase (cod IP)

 

[25] SR EN 60621                   Instalaţii electrice pentru şantiere supuse la condiţii de exploatare severe (inclusiv exploatări miniere la suprafaţă şi cariere)

 

[26] STAS 10353-75              Dispozitive de siguranţă pentru scări portabile.

 

NOTĂ:

                     În cazul reviuirilor sau înlocuirilor ulterioare a unor standarde din această anexă se vor considera ultimele ediţi în vigoare.

 

4. Norme, regulamente, prescripţii şi instrucţiuni

 

[27].    Norme generale de protecţie a muncii.

(aprobate cu ord. MMPS nr. 578/1996 şi ord. Ministerului Sănătăţii nr. 5840/1996).

 

[28].    Normativ cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie

(aprobat prin Ordinul MMPS nr.225/1995)

 

[29]. PE 118/1992                   Regulament general de manevre în instalaţiile electrice.

 

[30].3RE-I2-83     Instrucţiuni privind încercările electrice ale mijloacelor de protecţie a muncii 

(RENEL-ICEMENERG)

 

[31].I.7 – 97          Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500 V c.c.

(aprobat cu ord.    MLAPT nr. 87/N/1998).

 

[32].    Norme specifice de protecţie a muncii pentru lucrul la înălţime.

(cod 12, aprobate cu ord. MMPS nr.235/1995).

 

[33].    Norme specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice – ediţia 2000.

 

 [34].Norme specifice de protecţie a muncii pentru fabricarea acumulatoarelor şi pilelor electrice.

 

[35]              Norme specifice de protecţie a muncii pentru exploatări şi transporturi forestiere.

 

[36]         Prescripţii minime privind asigurarea semnalizării de securitate şi / sau sănătăţii la locul de muncă

(aprobat cu ord. MMPS nr. 599/1998 )

 

[37]              Regulament privind autorizarea electricienilor din punct de vedere al protecţiei muncii.

 


 

ANEXA 3

 

 

 

VERIFICĂRI MINIME OBLIGATORII

 

LA PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE, DUPĂ

 

REPARAŢII SAU MODIFICĂRI ŞI

 

VERIFICĂRI PERIODICE

 

Cerinţe minime obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească instalaţiile electrice de utilizare şi mijloacele de protecţie împotriva pericolului de electrocutare sunt incluse în tabelul 1 şi 2;

 

– Toate verificările înscrise în coloana 1 sunt obligatorii de efectuat la punerea în funcţiune, după reparaţii sau după modificări.

 

– În condiţii normale de funcţionare se fac numai verificările cu periodicitate înscrisă în coloana 4 a tabelelor din prezenta anexă, celelalte verificări din anexa 1 fiind facultative.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA 4

 

 

 

LISTA CATEGORIILOR DE LUCRĂRI CE SE POT EXECUTA FĂRĂ AUTORIZAŢIE DE LUCRU

 

 

 

 

 

Nr. Crt.

Categoria de lucrări

Formele de executare a lucrărilor

Modul de executare a lucrărilor

Cu scoatere de sub tensiune

Fără scoatere de sub tensiune

0

1

2

3

4

1.

Lucrări de remediere şi prevenire a deranjamentelor sau incidentelor, inclusiv alimentarea provizorie a consumatorilor

AS, ITI-PM, DV

X

X

2.

Executarea curăţeniei în încăperi supraterane ce conţin instalaţii electrice în exploatare

AS, ITI-PM, DV

X

X

3.

Idem, în încăperi subterane

ITI-PM

X

X

4.

Executarea curăţeniei în staţii de transformare de tip exterior

AS, ITI-PM, DV

X

X

5.

Executarea de transporturi simple, cu gabarit normal, pe teritoriul staţiilor de transformare de tip exterior

AS, ITI-PM, DV

X

X

6.

Reglajul tensiunii la transformatoarele de putere cu ploturi fixe

AS, ITI-PM

X

7.

Completarea cu ulei la transformatoarele în exploatare

AS, ITI-PM

X

8.

Luarea probelor de ulei la transformatoare în exploatare

AS, ITI-PM

X

X

9.

Luarea probelor de ulei la întreruptoarele în exploatare

AS, ITI-PM

X

10.

Lucrări simple la bateriile de acumulatoare din staţiile şi punctele de alimentare (completare cu apă distilată, măsurarea densităţii şi temperaturii electrolitului pe elemente, etc.)

AS, ITI-PM

X

11.

Lucrări complexe la bateriile de acumulatoare din staţiile şi punctele de alimentare (completare cu electrolit, strângeri de contacte, încărcări-descărcări, etc.)

ITI-PM

X

12.

Completarea sau montarea indicatoarelor de securitate şi a inscripţiilor de indicare din staţii şi posturi de transformare

AS, ITI-PM, DV

X

X

13.

Inventarierea aparatajului din staţii şi posturi de transformare

AS, ITI-PM, DV

X

14.

Lucrări la instalaţiile de aer comprimat din staţii de transformare şi puncte de alimentare

ITI-PM

X

X

15.

Lucrări la transformatoarele de servicii interne, la bobinele de stingere şi la rezistenţele de tratare a neutrului din staţii de transformare

ITI-PM

X

16.

Lucrări la celulele de măsură din staţii de transformare, puncte de alimentare şi posturi de transformare

ITI-PM

X

17.

Lucrări la redresoarele uscate

ITI-PM

X

18.

Lucrări la convertizoarele de curent continuu

ITI-PM

X

19.

Lucrări la instalaţiile de iluminat general şi de siguranţă din staţii de transformare

AS, ITI-PM

X

X

20.

Lucrări în tunelurile, podurile şi canalele de cabluri din staţii de transformare

AS, ITI-PM

X

X

21.

Controlul instalaţiilor din:

a)            staţii de transformare

b)            puncte de alimentare

c)            posturi de transformare în cabine zidite şi metalice

d)            posturi de transformare pe stâlpi

e)            linii electrice aeriene

f)             cutii de distribuţie

g)            firide de branşament

h)            trasee ale cablurilor electrice

i)              instalaţii de iluminat (controlul vizual al funcţionării).

AS, ITI-PM

X

X

22.

Înlocuirea patroanelor fuzibile ale siguranţelor de joasă tensiune din posturi de transformare, cutii de distribuţie, firide de branşament, tablouri de distribuţie la consumatori şi altele similare

AS, ITI-PM

X

X

23.

Înlocuirea patroanelor fuzibile ale siguranţelor din circuitele de servicii interne de cc şi ca din staţii de transformare

AS, ITI-PM

X

24.

Lucrări la bateriile de condensatoare din posturile de transformare

ITI-PM

X

25.

Lucrări la transformatoarele de putere şi la celulele de transformatoare din posturile de transformare

ITI-PM

X

26.

Lucrări la instalaţiile de ventilaţie din posturi de transformare

ITI-PM

X

27.

Lucrări la dispozitivele de protecţie împotriva descărcărilor atmosferice din posturi de transformare

ITI-PM

X

28.

Lucrări la posturile de transformare pe stâlpi

ITI-PM

X

29.

Înlocuirea transformatoarelor de putere din posturi de transformare, simultan cu revizia totală a acestora

ITI-PM

X

30.

Montarea clapetelor de semnalizare pe cabluri în staţii şi posturi de transformare

AS, ITI-PM

X

31.

Înlocuirea transformatoarelor de măsură din posturi de transformare

ITI-PM

X

32.

Măsurări de sarcină şi tensiune cu aparate portabile în instalaţiile de joasă tensiune (posturi de transformare, cutii de distribuţie,LEA, abonaţi)

AS, ITI-PM, DV

X

33.

Curăţarea tablourilor de distribuţie din posturi de transformare

ITI-PM

X

X

34.

Comutarea fazelor pe plecările din tablourile de distribuţie ale posturilor de transformare şi cutiilor de distribuţie, în scopul realizării corespondenţei fazelor sau echilibrării sarcinii pe faze.

AS, ITI-PM

X

X

35.

Legarea şi dezlegarea cablurilor din posturi de transformare şi cutii de distribuţie

AS, ITI-PM

X

X

36.

Lucrări la cutiile de distribuţie supraterane

AS, ITI-PM

X

37.

Curăţarea cutiilor de distribuţie subterane

ITI-PM

X

X

38.

Executarea săpăturilor, până la descopertarea completă a cablurilor, pentru lucrări de reparaţii la LES

ITI-PM, DV

X

39.

Revizia firidelor de branşament

ITI-PM

X

X

40.

Demontarea şi montarea contoarelor monofazate sau trifazate

ITI-PM

X

X

41.

Întreţinerea periilor la generatoare, compensatoare, motoare

AS, ITI-PM

X

X

42.

Lucrări asupra instalaţiilor de iluminat exterior stradal şi de incintă, înlocuirea becurilor arse, recondiţionarea corpurilor de iluminat

AS, ITI-PM

X

X

43.

Lucrări de revizii la punctele de aprindere pentru iluminat public

ITI-PM

X

X

44.

Verificarea şi reglarea instalaţiilor de automatizare a aprinderii şi stingerii iluminatului public (contactoare, ceasornice de contact, celule fotoelectrice, etc.)

AS, ITI-PM

X

45.

Recondiţionarea branşamentelor electrice aeriene. Racordarea de branşamente noi, racordarea abonaţilor ocazionali. Întreruperea furnizării energiei electrice sau realimentarea consumatorilor.

AS, ITI-PM

X

X

46.

Lucrări la stâlpii liniilor electrice aeriene (consolidarea lor, completarea pământului în fundaţii, verificarea gradului de putrezire sau corodare, scliviseli la stâlpi de beton, executarea gropilor pe un traseu existent, vopsirea părţilor metalice, completarea indicatoarelor de securitate, etc.)

AS, ITI-PM, DV

X

X

47.

Lucrări de tundere a pomilor şi de defrişare a culoarelor liniilor electrice aeriene

AS, ITI-PM

X

X

48.

Echilibrări de sarcini pe faze în LEA de joasă tensiune

AS, ITI-PM

X

X

49.

Lucrări de intervenţii la coronamentele LEA de jt (înlocuirea izolatoarelor de susţinere, verificarea şi înlocuirea clemelor, revizia contactelor cablurilor racordate la LEA, înlocuirea cordoanelor, înlăturarea obiectelor străine de pe conductoare, înlocuirea siguranţelor aeriene de branşament, racordarea cablurilor la LEA, racordarea derivaţiilor la LEA şi altele asemenea)

AS, ITI-PM

X

X

50.

Racordarea grupurilor electrogene pentru intervenţii

ITI-PM

X

51.

Citirea contoarelor de energie la abonaţi

AS, ITI-PM, DV

X

52.

Măsurări, probe şi încercări cu autolaboratoare la echipamentele primare ale instalaţiilor, lucrări executate din afara instalaţiilor electrice în exploatare

ITI-PM

X

53.

Măsurări, probe şi încercări cu tensiune mărită în laboratoare şi ateliere cu instalaţii stabile (fixe)

ITI-PM

X

54.

Măsurări, probe şi incercări în circuitele secundare din staţii şi posturi de transformare

ITI-PM

X

55.

Schimbări de reglaje ale protecţiilor şi automatizărilor în staţii, la dispoziţia treptelor de comandă operativă

AS, ITI-PM

X

56.

Probe şi verificări ale instalaţiilor de telemecanică

ITI-PM

X

57.

Idem, ale instalaţiilor de telecomunicaţii

ITI-PM

X

58.

Măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ

ITI-PM

X

X

59.

Măsurări directe cu megohmmetrul

AS, ITI-PM, DV

X

60.

Măsurări pe LEA cu locatorul de defecte cu impulsuri, aflat în montaj fix

AS, ITI-PM

X

61.

Montarea şi schimbarea aparatelor de măsură pe tablouri din staţii de transformare

ITI-PM

X

X

62.

Verificarea instalaţiilor de automatizări din staţii şi posturi de transformare

ITI-PM

X

63.

Verificarea instalaţiilor de înregistrare a evenimentelor de tip osciloperturbograf, montate în staţii de transformare

ITI-PM

X

64.

Depistarea punerilor la pământ în circuite de cc în staţii

AS, ITI-PM

.

X

65.

Verificări şi lucrări la servicii interne de cc şi ca în staţii

AS, ITI-PM

X

66.

Anularea clapetelor de semnalizare montate pe cabluri în staţii şi posturi de transformare

AS, ITI-PM

X

 

 

 

 

 

                                N O T A:

 

                                1. Lista lucrarilor delimitate concret, derivate din categoriile de mai sus, nu este limitativa, competenta si raspunderea extinderii acestora revenind conducatorului unitatii, care aproba listele.

 

                                2. Listele aprobate, cuprinzand lucrarile concrete care revin ca obligatie pentru a fi executate sefilor de lucrari, vor fi aduse la cunostinta emitentilor, sefilor de lucrari si personalului de servire operativa, prin grija conducatorilor de subunitati.

 

                               

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA 5

 

 

 

 UNITATEA……………………………………………………………………………..

 

(Denumirea societăţii comerciale care a executat verificările)

 

ADRESA………………………………………………………………………………………………………

 

LABORATORUL…………………………………………………………………………………………..

 

Nr. Codului de înregistrare la registrul comerţului……………………………………………..

 

 

 

 

 

RAPORT DE VERIFICARE

 

Nr. …………………….din ……………………………….

 

(data elaborării)

 

 

 

Încheiat cu ocazia: punerii în funcţiune: ; revizie/reparaţie: ; modificări: ; verificări periodice: :

 

 

 

(1)                  

 

(2)                 Instalaţia (echipamentul) încercat…………………………………………………………………………….

 

(denumire)

 

(3)                 Data verificării…………………………………………………………………………………………

 

(4)                 Verificările efectuate conform NSPMUEE anexa 3

 

 

 

  1. VERIFICAREA PROTECŢIEI ÎMPOTRIVA ATINGERILOR

DIRECTE A PĂRŢILOR AFLATE NORMAL SUB TENSIUNE

Nr.

Crt.

Denumirea
încercării

NOTA 1

Metoda de

încercare

NOTA 2

Rezultatul încercării

NOTA 3

Concluzii

(corespunde sau

nu corespunde)

 

Numele şi prenumele executantului

0

1

2

3

4

5

1

Verificarea protecţiei asigurate de carcase

 

 

 

 

2

Verificarea integrităţii

izolaţiei

 

 

 

 

3

Verificarea existenţei îngrădirilor şi integritatea lor

 

 

 

 

4

Verificarea distanţei dintre piesele aflate normal sub tensiune şi îngrădire (distanţe de protecţie)

 

 

 

 

5

Verificarea distanţei de inaccesibilitate faţă de părţile aflate normal sub tensiune

 

 

 

 

 

 

 

(5)                 Instalaţia (echipamentul) poate fi pusă/pus sub tensiune 

 

(6)                 Instalaţia (echipamentul) NU POATE fi pusă/pus sub tensiune 

 

(7)                 Instalaţia (echipamentul)  poate fi pusă/pus sub tensiune cu următoarele restricţii(NOTA: 4)………………………………………………………………………….

 

(8)                 Observaţii(NOTA: 5)……………………………………………………………………………..

 

(9)                 Prezentul RAPORT DE îNCERCăRI, care nu trebuie reprodus fără aprobarea scrisă a emitntului, se emite şi un număr de …….exemplare şi conţine un număr de ….pagini.

 

 

 

 

 

 

 

CONDUCĂTOR

 

(director, şef laborator, prestator deservicii)

 

Nume, prenume………………………………

 

Semnătura …………………………………….

 

L.S.

 

EXECUTANT :(NOTA 6)

 

Nume, prenume…………………………………………

 

Nr. carnet de autorizarea …………………………..

 

Nr. talon de autorizare din punct de vedere al protecţirei muncii ………………………………………

 

 

 

NOTĂ

 

 

ANEXA 6

 

 

 

 

 

INSTALAŢIILE ELECTRICE DE UTILIZARE ŞI

 

PARTEA DIN ACESTEA LA CARE SE

 

APLICĂ PREVEDERILE NSSMUEE

 

 

 

                                  ANEXA 7

 

RESPONSABILITĂŢILE PENTRU NERESPECTAREA SAU

 

NEAPLICAREA PREVEDERILOR NORMELOR SPECIFICE

 

DE PROTECŢIE A MUNCII PENTRU

 

 UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE

 

 

 

 

 

 

Nr. crt.

 

Funcţia

 

Numărul şi aliniatul din normele specifice

 

0

 

1

 

2

 

1

 

Conducător unitate

 

2, 3, 5, 7, 9, 16(2), 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 42(2), 49, 52(1), 87, 88

 

2

 

Conducător subunitate

 

3, 5, 7, 42(2), 49, 87, 88

3

Prestator de servicii pe propria răspundere (PR)

 

 

4

 

Emitent

 

 

 

5

Admitent

 

 

 

6

 

Şef de lucrare (echipe)

 

 

 

7

 

Executant

 

 

 

8

 

Preşedinte comisie examinare

(persoană fizică care

examinează)

 

 

9

 

Coordonator de lucrări

 

 

 

10

 

Proiectant

 

 

 

11

 

Identificator

 

 

 

12

 

Conducător (deservent) utilaje

 

 

13

 

Persoană cu atribuţii de comandă operativă

 

 

14

 

Responsabil de manevre

 

 

15

 

 

Executant de manevre

 

 

16

 

Supraveghetor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA 8

 

CONVENŢIE DE LUCRĂRI

 

 

 

 

 

ANEXA 9

 

ABREVIERI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA ?

 

 

 

NOTĂ

 

 

 

 

1.Producerea energiei electrice cuprinde generatoarele şi circuitele primare proprii tensiunii acestora.

 

 

 

2.Transportul energiei electrice cuprinde:

 

a)staţiile electrice, inclusiv transformatoarele şi autotransformatoarele, (ridicătoare de la tensiunea generatorelor şi coborâtoare la tensiunea de distribuţie);

 

b)reţelele electrice de 110kV, 220 kV, 400 kV şi 750 kV.

 

 

 

3.Distribuţia energiei electrice cuprinde:

 

a)staţiile electrice de distribuţie, inclusiv transformatoarele coborâtoare la tensiunea de distribuţie sau utilizare;

 

b)reţelele electrice de 27 kV, 20 kV, 10 kV, 6 kVşi 0,4 kV.

 

 

 

4.Utilizarea energiei electrice cuprinde:

 

a)staţiile electrice de utilizare inclusiv transformatoarele  coborâtoare la tensiunea consumatorului;

 

b)reţelele de utilizare, proprii incintei  (interioare sau/şi exterioare) de 6 kV şi 0,4 kV, până la consumator (motoare electrice, agregate, utilaje, aparate electrice, corpuri de iluminat).

 

5.Consumul se delimitează de utilizare la:

 

a)pantograful (captatorii) mijloacelor de transport electric;

 

b)cutia de borne a motorului, tabloul de comandă al utilajelor, uneltelor, agregatelor;

 

                c)priza  (monofazată sau trifazată) de alimentare a uneltelor sau agregatelor;

 

                d)corpuri de iluminat.

LEA 0.4 kV marirea sectiunii sau reducerea lungimii?

04/08/2008

             Calitatea energieie electrice preocupa din ce in ce mai mult atat consumatorii de energie electrica cat si operatorii de distributie (OD). Preocuparea nu este intamplatoare finnd stimulata de pe de o parte de disconfortul si pagubele pe care le acuza consumatorii se energie electrica iar pe de alta parte OD este obligat de reglementatorul pietei de energie electre  ANRE sa acorde atentie calitatii energiei electrice prin standardul de performanta. O alta parghie din ce in ce mai importanta pentru motivarea OD o constituie necesitatea expoatarii eficiente a retelei de distributie RED pt a evita „falimentul”.

         In fisierul alaturat dl inginer Marin Gavrila ne propune un set de argumente prin care pledeaza in favoarea reducerii lungimii LEA jt.

          asupra-lea-jt-_-marin-gavrila

         Speram ca acest material sa sustina dezbaterea necesara sisntetizarii unui raspuns la intrebarea din titlu!

Ce trebuie sa stiu despre bransamentul meu?

13/01/2008

SGC 2002 Va propun sa vedem cum arata la 18.01.2010 graficul accesarii acestui articol astfel incat sa ne facem o imagine asupra gradului de interes al subiectului pus in discutie (clik pe grafic pentru a fi deschis intr-o pagina noua):

Daca este bine proiectat si bine realizat nu trebuie sa stii nimic pentru ca in aceste conditii oricum, in timp, uiti tot pentru ca nu vei avea probleme.

Vei lucra numai cu unitati atestate de ANRE pentru proiectare si pentru executia instalatiilor de alimentare cu energie electrica si a instalatiilor interioare. Tine cont ca inclusiv electricienii sunt supusi legislatiei de autorizare de catre ANRE pentru a putea emite documente care sa ateste calitatea executiei. Exista atat firmele cat si electricienii pot proba atestarea cu o legitimatie/certificat emis de ANRE de unde rezulta domeniul de atestare si durata de valabilitate a atestarii. Nu te incurca cu amatori pentru ca nu vei ajunge prea departe.

Un bransament bun trebuie sa asigure preluarea in conditii de siguranta a energiei electrice din reteaua stradala a operatorului de distributie (OD) si sa o aduca pana la tabloul principal de distributie al imobilului.

Pentru a avea un bransament bun trebuie  fie sa-ti alegi un consultant de specialitate fie sa te implici inca din faza de obtinere a avizului tehnic de racordare (ATR) si pana la punerea in functiune a noului bransament. Datele furnizate de tine consultantului si/sau personalului OD asigura premisele unei proiectari/dimensionari corecte a bransamentului de alimentare cu energie electrica.

Iti recomand sa nu te eschivezi de la obtinerea avizelor, acordurilor  si in final a autorizatiei de constructie. In timp acestea vor lucra pentru tine. Te vor feri de neplacerile unei instalatii „clandestine” .

Deschide un dosar in care pastreaza copii ale documentelor generate pe parcursul asigurarii conditiilor de racordare la retea a imobilului intre acestea:

  • cererea de emitere a ATR
  • copii ale documentelor care au insotit cererea de eliberare a ATR
  • eventualul studiu de solutie
  • avize, acorduri, certificat de urbanism, autorizatie de constructie,
  • proiectul tehnic (daca a fost cazul)
  • documentele depuse de constructor la dosarul de receptie al bransamentului intre care: schita traseului, informatii legate de dimensionarea bransamentului, buletine de calitate si de incercari si masuratori PRAM, reglaje/dimensionari ale aparatajului de comutatie, scheme electrice, declaratii de lucrari ascunse, devize de lucrari, etc
  • procesul verbal de receptia al lucrarii

Acest dosar odata competat cu documentele de mai sus se poate numi cartea tehnica a bransamentului electric. Acesta isi va dovedi utilitatea in cazul oricarui litigiu legat de bransamentul electric. Din experienta va pot spune ca sunt relativ multe litigii care pot sa apara in timp.  De asemenea pentru realizrea instalatiei electrice interioare respectiv pentru modificarea acesteia in timp ve vor gasi in cartea tehnica a bransamentului electric toate informatiile necesare asigurarii compatibilitatii dintre bransamentul electric si instalatia electrica interioara.

Nu este in obligatia ta sa-ti constitui cartea tehnica a bransamentului! Aceasta este obligatia OD care preia aceasta instalatie in gestiune. Mare parte din eventualele litigii vor fi litigiile OD insa daca vei avea nevoie de informatii si documente despre bransament atunci trebuie sa le ceri de la OD. Daca tot ai avut in mana aproape toate documentele care constituie cartea tehnica cu un efort minim poti avea propriul tau exemplar de carte tehnica care te poate scuti de neplaceri majore in timp!! Daca tot ai posibilitatea sa le ceri acum cand iti pot fi date, fara sa fie cautate in arhive prafuite si poate nesigure, de ce sa nu o faci. In fond ai platit pentru fiecare din aceste documente si pentru realizarea bransamentului. Ai tot dreptul si interesul sa-ti constitui o carte tehnica cat mai completa.

De regula bransamentul are in componenta sa o „cutie” in care sunt montate echipamente de comutatie (de regula un intreruptor), de protectie si de masura. Aceasta „cutie” poarta diferite denumiri: firida, tablou, bloc de masura si protectie (BMP), firida de distributie contorizare si protectie (FDCP). Cel mai adesea pentru bransamentele noi ve va intalni notiunea de bloc de masura si protectie (BMP). Sper ca ai accesat linkurile oferite si acum stii mai multe lucruri despre BMP, daca vrei mai mult mai citeste si alte articole.

In esenta BMP asigura o gama de functii de protectie a coloanei (conductorului) care asigura legatura intre BMP si tabloul general al imobilului. La o proiectare si o realizare corespunzatoare echipamentul de protectie din BMP va functiona rar sau deloc. Aceasta inseamna ca toate evenimentele sunt limitate de protectiile din tabloul general de distributie al imobilului. Daca insa protectiile din BMP si cele din tabloul general de dististributie nu sunt corelate atunci iti faci abonamet la excursii la BMP ceea ce nu este nici placut nici corect!

Daca instalatia electrica interioara nu este compatibila (ca stare tehnica, ca schema electrica respectiv ca dimensionare) cu  echiparea BMP atunci lucrurile sunt mai grave. Va trebui realizata aceasta compatibilizare promovand lucrarile necesare in instalatiile electrice interioare.