Archive for Ianuarie 2016

Legaturi electrice in LEA 20 kV

28/01/2016

SGC 2010

Despre contactele electrice se pare ca niciodata nu se va vorbi suficient incat toata lumea sa realizeze si sa intretina contactele electrice intr-o stare foarte buna!

Va supun atentiei cateva aspecte depre legaturile electrice in axul LEA. Tratea acest subiect deoarece am aflat ca niste prieteni se pregatesc sa execute lucrari de innoire a contactelor electrice de innadire in axul unei LEA 20 kV. Intamplator am aflat ca se gandeau ca ar fi potrivit sa taie corditele si sa adauge cate o bucata de conductor preizolat cu care sa intregeasca capetele corditelor.

Deoarece nu mi s-a parut o solutie corecta am decis sa scriu acest articol. Pentru o mai buna vizualizare a figurilor si tabelelor se poate da clik pe ele si se deschid intr-un ecran separat

In figura 1 avem solutia clasica de realizare a contactelor electrice de innadire a consuctoarelor la un stalp de intindere din LEA 20 kV. Se pun cate doua cleme de legatura electrica in paralel

fig 1 doua cleme in paralel

Fig 1

Dupa cum se observa din figura 1 rezistenta de contact echivalenta a legaturii electrice realizate in acest mod este 1/2Rcontact unde Rcontact este rezistenta de contact masurata la nivelul uneia din cele doua cleme

As preciza ca acest mod de realizare a legaturilor electrice in axul unei LEA 20 kV este generalizat pe plan mondial (atat cat am putut eu sa ma documentez asupra acestui aspect!)

In figura 2 este prezentata o solutie posibila, intalnita destul de des in cazul unor interventii pentru repararea unor defectiuni ale legaturilor electrice care s-au soldat cu compromiterea corditelor care au trebuit sa fie scurtate. Se utilizeaza o bucata d econductor pentru intregirea corditelor.

fig 2 doua cleme inseriate

Fig 2

In figura 2 se trateaza cazul in care se utilizeaza la capatele “strapului” cate o singura clema de legatura electrica.

Rezulta in fapt ca prin acesta solutie vom inseria rezistentele de contact ale celor doua cleme rezultand o rezistenta echivalenta de contact cu valoarea 2 Rcontact

 

In figura 3 tratan cazul in care legatura electrica se realizeaza cu o singura clema. Rezistenta de contact este evident Rcontact

fig 3 legatura cu o singura clema

Fig 3

In figura 4 avem tot cazul corditelor retezate intregite cu o bucata de conductor insa de acesta data utilizam pentru contactele electrice cate doua cleme puse in paralel la fiecare capat al “strapului”

fig 4 strap cu 4 cleme

Fig 4

In figura 4 se demonstreaza ca in acest caz rezistenta de contact echivalenta este Rcontact

In mod evident trecand peste problema valorii rezistentei de contact echivalente utilizarea a cate doua cleme pentru innadirea lectrica a conductoarelor este mai sigura decat in situatia in care se utilizeaza o singura clema.

In Tabelul 1 se face o comparatie intre cele 4 modalitati de realizare a legaturilor electrice in axul LEA analizate mai sus (clik pe tabel pentru a se deschide in format mai lizibil!).

Tabelul 1

tabelul 1 comparatii intre tipurile de solutii de legaturi electrile ale corditelor

Comparatia se face prin raportare la rezistenta de contact echivalenta a cazului 1 cand legatura electrica se face pe capetele suprapuse (“petrecute”) ale corditelor utilizand doua cleme de legatura electrica: Rechiv1 care noi stim ca este egal cu 1/2Rcontact

Se observa ca in cazul 1 avem cea mai mica rezistenta echivalenta de contact.

Daca utilizam o sigura clema (cazul 3) rezistenta echivalenta se dubleaza. Daca utilizam o bucata de conductor pentru refacerea unor cordite accidental scurtate si cate o singura clema la capetele stratului (cazul 2) atunci rezistenta echivalent creste de 4 ori fata de solutia standard (fata de cazul 1) de realizare a legaturilor electrice de innadire a conductoarelor in axul LEA 20 kV

In cazul 4, caz care din pacate nu poate fi evitat, utilizare a cate doua cleme de legatura electrica in parelel la fiecare capat al conductorului necesar pentru reintregirea unor cordite rezulta o rezistenta ecivalenta de contact dubla fata de solutia standard. Desi avem aceeasi valoare a rezistentei de contact ca si in cazul 2 solutia este net mai sigura din punct de vedere al probabilitatii de defect.

In concluzie am aratat ca solutia standard este superioara din punct de vedere al rezistentei de contact si al probabilitatii de defect fata de oricare alta varianta de realizare al legaturilor electrice de innadire in axul LEA 20 kV.

La nevoie solutia de prelungire a unor cordite se face utilizand cate doua cleme in paralel la fiecare capat al conductorului utilizat pentru prelungirea corditelor. Solutia evident este mai accesibila financiar decat varianta de inlocuire a coonductorului intr-unul sau in amandoua panourile de intindere adiacente stalpului de intindere unde corditele au ramas prea scurte urmare a unor incidente si necesita prelungire.

Solutia de inlocuire a conductorului poate insa sa nu poata fi evitata daca cel putin una din cordite este atat de scurta incat nu mai permite montarea celor doua cleme de legatura electrica necesare (vezi fig4)

Calitatea contactelor electrice

Sub actiunea aerului conductorul de aluminiu formeaza la suprafata un strat de oxid cu proprietati dielectrice. Daca nu se iau masuri de indepartarea stratului de oxid prin periere si protejare cu vaselina neutra stratul de oxid impiedica realizarea unui contact electric corespunzator.

Aplicand o forta de strangere la suprafata de contact dintre corpul clemei si conductor datorita rugozitatii suprafetelor d econtact are loc o strapungere a stratului de oxid si realizarea unui numar de contacte punctiforme metal-metal

In figura 5 avem detalii ale suprafetelor de contact

Fig 5 suprafete d econtact

Fig 5

In figura 6 avem un grafic care arata dependenta rezistentei d econtact de forta de strangere. Peste o anumita valioare F1 in grafic se observa ca rezistenta de contact atinge un mimin catre care tinde asimptotic “oricat” de mult ar creste forta de strangere.

In exploatare avem o serie mare de incalziri si raciri repetate ale contactelor care determina prin ciclurile de dilatari-contractari ale partilor componente ale contactelor deformari plastice si o slabire continua a fortei de strangere. Exista un prag notat F2 in figura 6 al fortei de strangere peste care rezistenta de contact creste exponential. Este pragul fortei de strangere sub care contactul electric este compromis

Fig 6 rezistenta de contact vs forta de strangere

Fig 6

Simptomele care indică un contact electric defect sunt:

  • înnegrirea locului de contact datorită oxidării sau uzurii prin arc electric
  • încălzirea excesivă a conductoarelor circuitului electric, ceea ce contribuie la înrăutăţirea contactului prin oxidarea accelerata a locului de contact
  • scântei între contacte în timpul cât contactul se afla sub sarcină,
  • întreruperea intermitentă sau definitivă a circuitului

 

SC VOLEINTAL a experimetat mai multe tipuri de contacte AL-AL:, Cu-Cu respectiv Al-Cu cu o solutie de “armare” a conductorului de AL prin intermediul unor saibe de cu.

Prezentam mai jos extras din raportul SC Voleintal descarcat de pe internet de la adresa:

http://volensinstal.ro/conectors/wp-content/uploads/2013/02/Brosura-cu-analiza-ec-06.02.2013.pdf

 

“Pentru a verifica comportarea în timp a diferite moduri de cuplare s-au executat probele

din figura 7 (fig 3 in textul original), în care:

  1. a) – îmbinare clasică cu şurub-piuliţă la aluminiu+aluminiu;
  2. b) – îmbinare clasică cu şurub-piuliţă la aluminiu+cupru;
  3. c) – îmbinare şurub-piuliţă a barelor armate bilateral cu şaibe din cupru;
  4. d) – îmbinare sudată cu element intermediar din cupru.

Fig 7 tipuri de contacte testate

Fig 7

Suruburile au fost strânse, cu cheia dinamometrică, la aceeaşi forţă de 3 daN.

La aceste îmbinări s-a măsurat, la diferite intervale de timp, rezistenţa de contact obţinându-se rezultatele din tabelul 2 şi prezentate grafic în figura 8. Pentru un grad mai mare in valorile masurate, măsurătorile au fost efectuate cu două micro-ohmetre diferite obţinându-se aceleaşi valori.

Măsurătorile iniţiale au confirmat supoziţiile teoretice şi anume:

  1. Rezistenţa de contact cea mai mare o are îmbinarea mecanică Al+Al datorită oxidului de aluminiu de pe suprafeţe;
  2. Rezistenţa de contact pentru Al+Cu este aproximativ la jumătate datorită rezistenţei neglijabile a oxidului de cupru;
  3. Rezistenţa minimă de contact se obţine în cazul probei sudate;
  4. Probele armate au o valoare puţin mai mare a rezistenţei de contact decât a celor sudate datorită contactului mecanic Cu-Cu.

Referitor la evoluţia în timp a rezistenţei electrice de contact, au rezultat următoarele aspecte importante:

  1. Probele sudate pe suprafeţe zimţate au rezistenţa electrică de contact cu o valoare redusă, constantă în timp;
  2. Probele asamblate mecanic prezintă o rezistenţă crescătoare datorită oxidării (corodării) clasice cu viteză descrescătoare;
  3. în cazul cuplului Al+Cu creşterea relativă a rezistenţei de contact este mai importantă decât în cazul Al+Al datorită coroziunii accelerate ca urmare a formării unui cuplu galvanic, aspect semnalat în literatura de specialitate.”

 

 

Tabelul 2

Fig 7 tanelul variatiei rezistentei de contact in timp

fig 8 diagrana rexistenta de contact functie de timp

Fig 8

Figura 8 a fost scopul principal pentru care am citat rezultatele SC VOLEINTAL (si celelate idei sunt valoroase la fel ca si solutia SC Voleinstal de armare a aluminiului utilizand saibe de Cu pentru imbunatatirea calitatii contactelor electrice) deoarece am urmarit sa consolidez ideea ca in timp rezistenta de contact creste, cel putin a contactelor electrice pe conductoarele de aluminiu.

Efectul pelicular:

Fara a intra prea mult in detalii ne reamintim ca printr-un conductor curentul nu este egal distribuit pe sectiunea conductorului ci este concentrat spre suprafata exterioara a conductorului. Realizarea conductoarelor multifilare reprezinta o cale de a “uniformiza” distributia curentului pe suprafata rezultanta a conductorului multifilar creind conditii de repartizare a curentului pe suprafetele exterioare ale fiecarui fir conductor din componenta conductorului multifilar

Pregatirea suprafetelor de contact:

Dupa cum am aratat mai sus orice conductor/clema de aluminiu la contactul neprotejat cu aerul atmosferic oxideaza. In timp stratul de oxid are tendinta sa se ingroase crescand corespunzator si rigiditatea lui dielectrica.

Este de asteptat ca atunci cand vorbim de refacerea legaturilor electrice ale unor cordite in axul LEA 20 kV cu vechime de peste 30 de ani sa vorbim de o “crusta de oxid” compacta extins pe aproape toata suprafata conductoarelor si a clemelor din zona de contact. Probabil ca circulatia curentului se realizeaza printr-un numar redus de contacte punctiforme AL-Al. Avem caderi d etensiune semnificative pe contacte si incalzire adeseori excesiva a contactelor.

Mai mult este posibil ca si stratul urmator de fire de aluminiu care compun conductorul multifilar sa fie oxidat.

La nivelul unei cleme de legatura electrica prin intermediul careia capetele conductoarelor care urmeaza sa se innadesca sunt suprapuse va trebui sa asiguram conditii pentru o circulatie a curentului intre firele conductoare respectiv intre straturile de fire care compun conductorul multifilar. Acest “transit transversal de curent in cestiunea de contact electric din clema presupune o cat mai buna eliminare a oxidului atat de pe stratul exterior de fire dar si in profunzime. Uzual stratul de oxid de aluminiu se elinina cel putin si de pe suprafata exteriaoara a starului 2 de fire prin despletirea primului strat si frecarea cu peria a stratului doi de fire conductoare dupa care reface conductorul multifilar asezand in pozitia initiala firele stratului exterior dupa ce in prelabil au fost frecate cu peria de sarma vezi fig 9 -11. Imediat dupa periere suprafata conductorului s eprotejaza de o noua oxidare printr-un strat de vaselina neutra

fig 9 Perie pentru curatarea conductoarelor

Fig 9

Fig 10 Perie de indepartat oxidul de Al ENSTO

Fig 10 perii de sarma pentru indepartarea oxidului din oferta ENSTO

fig 11 ENSTO perie de sarma V

Fig 11 perii de sarma pentru indepartarea oxidului din oferta ENSTO

Pentru realizarea legaturii electrice, dupa indepartarea stratului de oxid de pe conductor s eva utiliza o clema adecvata de levgatula electrica tip CLEAL sau LPC

Fig 12 MOSDORTER parlel groves tip CLEAL

Fig 12

Asupra clemelor intentionez sa vin cu precizari suplimentare probabil intr-un articol dedicat dupa ce documentez putin problema!

Am inclus in lista bibliografica 3 lucrari mai vechi din litaratura noastra de specialitate care contim multe informatii utile care risca sa se piarda si pe care dupa un timp le vom cauta!

Am dat si cateva link-uri catre lucrari de analiza mai noi care scot in evidenta preocupari si solutii pentru imbunatatirea contactelor electrice.

Bibliografie:

  1. Pavel Vicol, Constantin Cernescu, Stelian Lazar, Constantin Mortun: Constructia liniilor electrice, Editura tehnica 1975
  2. FL 4-80 Constructia LEA 6-20 kV pe stalpi de beton simplu si dublu circuit
  3. 2 FT 38-83 Fisa tehnologica privind revizia LEA de 6-20 kV
  4. VOLEINSTAL rezultate cercetare popularizare solutie tehnica pentru realizarea contactelor electrice pe conductori de AL utilizand piese din CU pentru armate http://volensinstal.ro/conectors/wp-content/uploads/2013/02/Brosura-cu-analiza-ec-06.02.2013.pdf
  5. dumison.au Electrical Transmision & distribution products
  6. Facilities Instructions, Standards, And Techniques Electrical Connections For Power Circuits https://www.usbr.gov/power/data/fist/fist3_3/vol3-3.pdf
  7. Eaton Aluminum — The Other Conductor http://www.eaton.com/ecm/groups/public/@pub/@electrical/documents/content/1143077762513.pdf
  8. Electrical Connectability: Copper versus Aluminum – YouTube Power Cable Acadey Webinar presented by Vern Buchholz, P.Eng. Canadian Copper & Brass Development Association, Copper Alliance https://www.youtube.com/watch?v=ninqsZihz7g
  9. Mosdorfer Parallel groove clamps http://www.kosic.si/attachments/sl/87/Parallel_groove_clamps.pdf

 

Anunțuri

Cod Rosu: explozia unui intrerupator 110 kV

28/01/2016

SGC 2010 Variatiile bruste de temperatura suprasolicita izolatia liniilor electrice aeriene, echipamentelor electrice din statii si posturi de transformare. Rezultanta o constituie un val de incidente asociat perioadelor cu conditii meteorologice severe specifice codurilor de avertizare publica incepand cu cel galben.

Variatiile bruste de temperatura precum si temperaturile extreme atat pozitive cat si negative induc un stres termic deosebit de agresiv care in asociere cu alte fenomene meteoerologice: vant, ploaie, ninsoare, chiciura determina strapungerea si/sau conturnarea izolatiei sau in cazurile severe ruperea fizica a conductoarelor si sau a altor componente metalice ale liniilor si/sau echipamentelor statiilor si posturilor de transformare.

Costurile financiare suportate de Operatorii de Distributie si efortul uman depus de persoanele implicate in eliminarea urmarilor calamitatilor naturale asupra retelelor electrice sunt foarte mari.

Desi isi desfasoara activitatea in anonimat oamenii care lucreaza in activitatea de distributie a energiei dau dovada de un spirit civic deosebit care ii motiveaza si le sustine efortul remarcabil.

Sa vedem o fotografie a exloziei unui intruptor 110 kV dintr-o statie de transformare prelucrata dupa inregistrarea unor camere de supraveghere

Situatia initiala:

Situatia dinainte de explozie

In zona intreruptorului avariat se aflau trei persoane:

Situatia dinainte de explozie_ 3 oameni langa intreruptor

Explozia

Explozie intraruptor 110 kV

Avaria s-a soldat doar cu intreruperea distributiei energiei electrice pana la repararea avariei. Doar norocul a facut sa nu existe victime umane!

As fi vrut sa postez fisierul in format *.mp4 insa platforma WordPress nu accepa acest tip de fisier. In schimb il pot pune, la cerere, la dispozitia celor interesati pe email!

Am rezolvat problema cu ajutorul dlui Andras:

Multumesc colegilor care au avut initiativa difuzarii inregistrarilor sunt convins ca astazi inregistrarea evenimentului s-a raspandit in intreaga tara si sute poate mii de electicieni au vazut inregistrea traind emotiile unui eveniment care putea secera vieti!

 

Va recomand pe blog:

Retele de distributie a energiei electrice iarna 2016

DSCN0607

Cosmarul Gandului: penele de curent

Calamitati in retelele electrice

Live, efectele defrisarilor neefectuate!

Dezastre previzibile!

Exemplu american: gandirea pozitiva

Pana de curent a paralizat America de Nord mai rau decat un atentat terorist

Caut parlamentar pentru initiativa legislativa privind coexistenta LEA cu vegetatia

Sarbatori fara lumina

Retele de distributie a energiei electrice iarna 2016

24/01/2016

SGC 2010

Prin amabilitatea unor colegi am primit cateva poze relevante pentru dificultatea interventiilor in retele pe timp de iarna si implicit pentru riscurile care pot determina intreruperi in distributia energiei electrice catre consumatori.

DSCN0602

DSCN0606

DSCN0607

Va recomand pe blog:

Cosmarul Gandului: penele de curent

Calamitati in retelele electrice

Live, efectele defrisarilor neefectuate!

Dezastre previzibile!

Exemplu american: gandirea pozitiva

Pana de curent a paralizat America de Nord mai rau decat un atentat terorist

Caut parlamentar pentru initiativa legislativa privind coexistenta LEA cu vegetatia

Sarbatori fara lumina

„Unirea cea Mică” – 24 ianuarie 1859 by Romulus Modoran

23/01/2016

Modoran Romulus

Istoria multimilenară a poporului nostru are, ca principală coordonată, ideea şi lupta pentru Unire şi Unitate „ în cuget şi simţiri”, în spaţiul Carpato- Danubiano- Pontic. Acest spaţiu geografic este aşa de armonios conturat- câmpie, podiş, munte cu cursuri de apă repezi sau domoale- încât el reprezintă o unitate geomorfologică. Această vatră străbună are o populaţie omogenă, provenită din acelaşi izvor, aşa cum , în grai limpede şi duios ne spun cronicarii vremii: „Românii toţi de la Râm se trag”. Originea comună a românilor, spaţiul lor unitar de locuire, limba lor dulce şi frumoasă ”ca un fagure de miere”, portul, obiceiurile, credinţa, ca şi convingerea lor că Unirea „face puterea”, sunt realităţi care au înnobilat numele poporului nostru şi i-au dat tărie să reziste în faţa tuturor vicisitudinilor istoriei.

Pentru înaltul şi mereu perenul ideal de Unire şi de Unitate au luptat, la vremea lor, printre mulţi alţii, de la Burebista şi Decebal, voivozii Mircea cel Bătrân, domn al Ţării Româneţti (1386-1418); Iancu de Hunedoara, domn al Transilvaniei (1441-1446); Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (1457-1504) şi Mihai Viteazul, domn al tuturor românilor ( 1593-1601), care a înfăptuit, în anii 1599-1600 statul centralizat, unitar şi independent. În ziua de 27 mai 1600, voivodul Unificator Mihai Viteazul s-a proclamat ceea ce era de fapt şi de drept, „Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a Toată Ţara Moldovei”, el intrând în istorie ca un simbol strălucit şi însufleţitor pentru toate generaţiile care au militat, au luptat, ori s-au jertfit pentru înaltul ideal al înfăptuirii, al păstrării sau refacerii unităţii pământului românesc. Fapta Unificatorului a însemnat un început care va jalona de atunci încoace, lupta pentru Unire şi Unitate în spaţiul Carpato- Danubiano- Pontic. În numele libertăţii şi Unităţii Patriei române au urmat alte momente istorice: răscoala populară din 1784-1785, care a avut în fruntea ei pe Horea, Cloşca şi Crişan şi care a reprezentat în epocă „simbolul renaşterii Daciei”; revoluţia din 1821 de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, amplă mişcare populară şi naţională declanşată „pentru binele şi folosul a toată ţara” „ca unii ce suntem de un neam şi de o lege”, când s-a proclamat cu tărie că „Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor”; revoluţia română de la 1848-1849, care a avut în frunte, ca lideri de necontestat, un Bălcescu, un Iancu, un Kogălniceanu, un Eftimie Murgu şi mulţi alţii, şi care au făcut să se audă, dincoace şi dincolo de Carpaţi, , de la Tisa până la Nistru, strigătul de pe Câmpia Blajului a zecilor de mii de glasuri: „ Noi vrem să ne unim cu ţara!” Idealul unităţii- naţional-statale s-a materializat prin Unirea din 24 ianuarie 1859 sau „Unirea cea Mică”. Ea s-a realizat fără violenţă, în condiţiile dreptului maselor populare de a-şi hotări destinul. După cum avea să afirme marele om de stat Mihail Kogălniceanu, Unirea din 1859 a fost „ actul energic al întregii naţiuni române…Unirea naţiunea a făcut-o… Cheia boltei fără care s-ar prăbuşi tot edificiul naţional”. Unirea Principatelor Române reprezintă actul politic care stă la baza României moderne. În vara anului 1853 izbucneşte războiul Crimeii, început de Rusia împotriva Imperiului Otoman. La Congresul de pace de la Paris (1856), reunit după înfrângerea Rusiei, s-a adus în plan politic internaţional şi situaţia principatelor Dunărene, unirea acestora fiind una dintre problemele importante puse în faţa Congresului. La Congresul de la Paris s-a stabilit ca cele două ţări să treacă sub suveranitatea Turciei, punându-se capăt protectoratului de câteva decenii a Rusiei. S-a creat şi posibilitatea că cetăţenii români să se pronunţe pentru unire. În sprijinul Unirii s-au pronunţat: Franţa, Rusia, Sardinia, Prusia; împotrivă: Turcia, Austria. Patrioţii români, prin reprezentanţii lor distinşi: M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, Costache Negri, Al Ioan Cuza, V. Mălinescu, Constantin A. Roseti, fraţii Ion şi Dumitru Brătianu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Boliac, Nicolae Orăşanu şi mulţi alţii, au depus eforturi deosebite pentru realizarea Unirii şi au făcut cunoscute idealurile de unire a celor două principate peste hotare. În 1857, Marile Puteri acordă dreptul de a se consulta populaţia cu drept de vot despre Unire. În acest scop s-au constituit adunări Ad-hoc, care urmau să se pronunţe asupra organizării politice şi sociale a ţărilor române. Pregătirile şi alegerile pentru adunările Ad-hoc s-au desfăşurat diferit în cele două ţări.

În Ţara Românească, fostul domn, caimacamul Alexandru Ghica, a adoptat o poziţie de înţelegere faţă de partida unională; majoritatea membrilor din Divanul Ad-hoc au spus „Da” pentru Unire.

În Moldova însă, caimacamul Nicolae Vogoride, agent al Turciei şi al Austriei, s-a opus şi a intimidat partida naţională.De asemenea, a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul Ad-hoc. Şansa a făcut ca N. Vogoride să se destăinuie, prin scrisori, fratelui său din Constantinopol, iar corespondenţa a fost furată şi publicată în presa europeană, la Bruxelles. Marile Puteri au anulat falsele alegeri. În toamna anului 1857, în urma noilor alegeri, toţi s-au pronunţat pentru Unirea Principatelor Moldovei şi Ţării Româneşti.

În 1858, Convenţia de la Paris a stabilit ca Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei să rămână sub suzeranitatea „Maiestăţii Sale Sultanul” şi sub protecţia Marilor Puteri. Unirea propusă aici era una mai degrabă formală, cele două principate urmând să funcţioneze separat în mare parte, ca până atunci, cu doar câteva puncte comune: o Comisie Centrală la Focşani, care reprezenta un fel de Parlament mai mic, Armata şi Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie. Capitalele rămâneau aceleaşi, la Bucureşti şi Iaşi, şi se intenţiona ca domnitorii să fie diferiţi. În anul următor 1859, în data de 5/17 ianuarie, au fost organizate alegeri la Iaşi, domnitor fiind ales Alexandru Ioan Cuza. Peste o săptămână, în 12/24 ianuarie, au avut loc alegeri şi la Bucureşti. Şi aici a fost ales, sub presiunea populaţiei, domnitor tot Alexandru Ioan Cuza. Marile puteri au fost puse în faţa faptului împlinit; cu cele două principate conduse de acelaşi domnitor.

Meritul lui Cuza a fost că a reuşit recunoaşterea internaţională a Unirii Principatelor Române şi, prin reformele sale în toate domeniile, a pus bazele statului român modern. După 157 de ani, ziua de 24 ianuarie ne face să retrăim paşii făcuţi de strămoşii noştri pentru tot ce înseamnă azi România. S-a început, de fapt, făurirea României Mari. Să fim mândri de ce-au realizat străbunii noştri, să apărăm fiecare palmă din glia strămoşească şi “….de-ar veni cel sfânt,/ Zamolxe, c-un întreg popor/ De zei, i-am întreba: ce vor?/ Şi nu le-am da nici lor pământ,/ Căci ei au cerul lor”;…… “Pămâtul nostru-i scump şi sfânt,/ Că el ni-e leagăn şi mormânt:/ Cu sânge cald l-am apărat,/ Şi câte ape l-au udat/ Sunt numai lacrimi ce-am vărsat”.

 

Romulus Modoran