Archive for august 2010

Imbunatatirea planificarii serviciului de distributie de catre un operator

23/08/2010

In cadrul lucrarilor Forumului regional al Energiei FOREN 2008 echipa Gheorghe Mazilu si Mihaela Conu din cadrul SC Electica SA au prezentat o interesanta lucrare despre imbunatatirea programelor de lucrari de investitii si mentenanta in cadrul retelelor electrice de distributie (RED).

Cu acorul autorilor va prezint mai jos textul integral al articolului: „Imbunatatirea planificarii servicuilui de distributie de catre un operator” . Deocamdata ca fisier urmand sa ii  fac prelucraile necesare pentru a-l aduce la un format acceptat de platforma WordPress pt a putea sa il afisez direct: 3_FOREN 2008 lucrarea S3-25-Ro Mazilu & Conu

Articolul poate fi citit si utilizand link-ul: http://www.cnr-cme.ro/foren2008/CD_ROM_1/s3_ro/S3-25-ro.pdf direct de pe site-ul Comitetului National Roman al  Consiliului Mondial al Energiei  www.cnr-cme.ro

Multumesc dl Gheorghe Mazilu si dnei Mihaela Conu pentru oportunitatea de a va prezenta acest articol.

Reclame

Surse regenerabile de energie Legea 220/2008 actualizata in August 2010

23/08/2010

Va semnalez actualizarea legii 220/2008 prin legea 139/2010 publicata in Monitorul Oficial nr 474/9 Iulie 2010. Legea 220/2008 regelementeaza „sistemul de promovare a producerii  energiei din surse regenereabile de energie”.

In fisierul urmator gasiti teztul actualizat al legii 2010 asa cum a fost el publicat in MO nr 577/August 2010:  Surse Regenerabile de Energie_Legea 220_MO577_August 2010

Textul legii 220/2008 actualizat a fost descarcat de pe site http://www.anre.ro.

Putem discuta pe marginea acestei legi in masura in care acest lucru va prezenta interes pentru Dv.

Vointa de a invinge by Romulus Modoran

20/08/2010

 

      Gândiţi-vă numai la succes. Trebuie să fiţi convinşi că veţi reuşi.Să credeţi cu tărie şi atunci veţi face ceea ce trebuie pentru a reuşi. Dacă oamenii ar aplica şi ar trăi conform înţelepciunii pe care o presupune acest citat, ar fi mai fericiţi şi mai prosperi.

     ’’ De câte ori ieşiţi pe uşă, ridicaţi fruntea sus, ţineţi capul drept şi simţiţi-vă plămânii. Sorbiţi razele soarelui, întâmpinaţi-vă prietenii cu un zâmbet şi puneţi suflet în fiecare strângere de mână. Nu acordaţi nicio clipă de gândire duşmanilor. Stabiliţi-vă clar în minte ce vreţi să faceţi şi apoi,  fără să vă abateţi de la drumul ales, îndreptaţi-vă direct spre ţelul propus. Concentraţi-vă asupra lucrurilor măreţe şi minunate pe care aţi vrea să le faceţi şi după aceea, pe măsură ce trece timpul, veţi constata că întâlniţi ocazii nesperate absolut necesare pentru împlinirea dorinţelor voastre, tot aşa cum coralii îşi iau numai ceea ce le trebuie din valurile oceanului. Îmaginaţi-vă persoana capabilă, cinstită şi utilă care vreţi să deveniţi, gândiţi-vă la aceasta ore întregi şi vă veţi transforma într-o fiinţă cu totul specială. Gândirea este funcţia supremă. Păstraţi o atitudine mentală corectă – plină de curaj, sinceritate şi de entuziasm. Atunci când gândiţi corect, creaţi. Toate lucrurile ajung să existe prin dorinţă şi orice rugăciune sinceră primeşte un răspuns. Ne transformăm în funcţie de cum suntem modelaţi sufleteşte. Ridicaţi fruntea şi ţineţi capul drept. Suntem adevăraţi zei’’.

 

      Graţie, pricepere, hotărâre şi iar curaj. Luaţi aceste cuvinte ca un motto. Iar imnul bătăliei trebuie să fie poemul:

      E simplu să plângi că ai fost învins şi să mori,

      E simplu ca racul să dai înapoi,

      Dar să lupţi atunci când nu mai este speranţă

      Asta da se învaţă.

      Şi chiar dacă de fiecare dată

      Eşti înfrânt, bătut şi speriat de îndată

      Mai încearcă – e uşor să mori oricând

      Greu e să rămâi în viaţă atunci când îţi pui în gând.

                                                                                                                      Ing- econ. Romulus Modoran

Matricea vitalitatii companiei: benchmarking intern

17/08/2010

Am vorbit de benchmarking intrun articol dedicat acestui concept. Dupa opinia mea practicarea activa a benchmarkingului intro companie presupune deja un grad maxim de deschidere in interiorul companiei fata de ideile de imbunatatire a activitatii generate de personalul propriu.

In fapt o componenta importanta a benchmarkingului vizeaza punerea personalului propriu in situatii favorabile de asi verifica si valorifica propriile idei si de a capacita informatii din mediul extern.

Legat de valorificarea potentialului creativ existent in  interiorul unei companii ma preocupa sa scot in evidenta unul sau mai multi posibili indicatori care sa permita clasificarea companiilor.

Acestia ar putea fi:

  1. numarul propunerilor de imbunatatirea activitatii facute de angajati
  2. ponderea propunerilor aplicate
  3. nr brevete de inventie aplicate/in asteptare etc
  4. indicatori de eficienta a  propunerilor aplicate: crestere cifra de afaceri, crestere profit, etc

Combinad primii doi indicatori am putea realiza o matrice a vitalitatii companiei care permite aprecieri asupra performatei managementului, maturitatea si performatele echipei, vulnerabilitatea companiei pe piata, capacitatea de dezvoltare, eficienta comunicarii interne, satisfactia muncii, tipul de cultura organizationala etc  (Pentru o vizibilitate mai buna clik pe figura pt a se deschide intr-o pagina dedicata)

Va propun sa tratam situatia unei companii in care angajatii genereaza un numar mare de idei de imbunatatire a activitatii dintre acestea doar o mica parte sunt transpuse in practiva. Care din afirmatiile urmatoare pot fi adevarate:

  1. colectivul companiei este preocupat de succesul companiei si de consolidarea locului de munca
  2. compania este slaba/ inca slaba si nu poate valorifica toate ideile receptate
  3. managementul companiei nu este interesat de ideile angajatilor probabil ca vorbim de o „incomoda mostenire” lasata de echipa precedenta de management in ceea ce priveste obiceiul oamenilor de asi exprima ideile. Problema trebuie sa fie legata de management pt ca la statutul de echipa obijnuita/preocupata sa genereze idei se ajunge in timp si in plus exista si o inertie. Oamenii continua un timp sa genereze idei chiar daca acestea nu sunt valorificate
  4. pe termen lung calitatea climatului de munca se va deteriora
  5. sunt semnale care denota o iminenta scadere a satisfactiei muncii
  6. pe termen mediu este previzibil declinul companiei pe piata

O astfel de companie poate fi redresata in masura in care se intervine asupra managementului.

Cadranele 1 si 4 din  matricea vitalitatii companiei pot fi asociate cu declinul companiei in timp ce cadranele 2 si 3 pot fi asociate cu performanta si capacitatea de crestere.

Traseul evolutiei pozitive a unei companii: 1-2-3

Traseul regresului frustrant pentru angajati si actionari: 3-4

Revenirea la statutul de companie de succes in urma reorientarii managementului 4-3

Cum ati intrepreta trecerea de la 3 la 2 sau regresul 3-2-1?

Ce s-a intamplat in situatia in care  o companie trece de la cadranul 4 la 2 sau de la 4 la 1?

Sunt foarte interesat de comantariile dv asupra acestui subiect!

Aveti 50 de ani? by Romulus Modoran

16/08/2010

AVEŢI 50 DE ANI

VĂ CONSIDERAŢI BĂTRÂN ?

Dumneavoastă trebuie să vă raportaţi mai mult la nou, la flexibilitate în gândire,să fiţi vesel şi mereu printre tineri,să fiţi sociabil şi să vă hrăniţi spiritual. Astfel totul va merge bine. Evident vârsta înaintează, dar vă veţi simţi mereu tânăr, procedând în acest fel.

Odată cu trecerea timpului chiar şi cei mai bogaţi oameni din lume sunt gata să‑şi ofere averea în schimbul câtorva ani de tinereţe. Oricare ar fi dorinţele şi ambiţiile noastre, totuşi nimic nu ne este mai scump decât viaţa. Toţi oamenii se tem de semnele bătrâneţii, dorindu‑şi să rămână mereu tineri şi activi. Cu toate acestea, cei mai mulţi oameni nu au deloc grijă să‑şi păstreze puterile. Ei violează legile vieţii, compromiţându‑şi vitalitatea şi trăind anarhic, mirându‑se apoi că nu mai dispun de aceeaşi forţă.

Dacă ne‑am strădui la fel de mult să ne păstrăm tinereţea pe cât ne străduim pentru a câştiga bogăţii, am trăi cu mult mai mult. Este ciudat, că deşi ne agăţăm cu disperare de viaţă, ne‑o scurtăm singuri prin modul nostru de a trăi.

Atunci când începem să ne gândim la bătrâneţe şi ne lăsăm copleşiţi de teama simptomelor ei, îmbătrânim zilnic mai mult decât este firesc. Oricine are puterea să‑şi prelungească viaţa dacă înţelege principiul fundamental care stă la baza longevităţii.

O perfectă sănătate, vioiciune şi vigoare nu sânt posibile pentru cel care devine sclavul convingerii că a început să coboare ştacheta, îndepărtându‑se de idealul său că decade , că îi slăbesc forţele. Prin gândurile sale negative omul îşi construieşte singur bariere de netrecut.

Mulţi oameni nu‑şi dau seama că atitudinea şi forţa gândirii este o energie creatoare care produce fără întrerupere rezultate concrete, palpabile, fie în bine, fie în rău. Atitudinea mentală contrară tinereţii creează în noi condiţiile de manifestare ale bătrâneţii. Dacă trăim însă cu gândul tinereţii, dacă ne imaginăm mereu acest proces de întinerire, de reînoire, care se desfăşoară permanent în toate celulele corpului nostru, bătrâneţea ne va învinge cu greu şi foarte încet.

Cel care nu vorbeşte decât de vârstra lui şi numai în acest mod: “când ai trecut de 60 de ani nu mai poţi face nimic ca mai înainte”; gândind mereu astfel a şi început , într‑ adevăr, să îmbătrânească.

“Dacă la 35 de ani te aştepţi mereu să îmbătrâneşti, la 55 de ani vei fi bătrân, deoarece spiritul concretizează în materie ceea ce‑l preocupă ca ideie.”Decăderea începe chiar în clipa în care consideraţi că trebuie să înceapă. Un spirit tănăr se manifestă însă şi în corp.

Una dintre cele mai dezastroase idei care guvernează mentalitatea oamenilor este aceea că decăderea este fatală pe la vârsta de 45‑50 de ani. Şi totuşi nu este admisibil ca cea mai evoluată fiinţă a creaţiei să înceapă să decadă tocmai atunci când începe să înţeleagă şi să trăiască mai complet şi mai înţelept.

Omul a fost făcut să ajungă mai târziu la maturitatea forţei, utilităţii şi a înţelepciunii sale.Nu este posibil să fi fost în planul creaţiei ca fiinţa umană să degenereze la 50‑60 sau 70 de ani, când încă nici la 30 de ani nu şi‑a atins maturitatea. Această proporţie între timpul necesar pentru a ajunge la maturitate şi vârsta decăderii nu are analogie cu proporţia nici unei alte specii de vieţuitoare din regnul animal sau vegetal. Animalele trăiesc de patru sau chiar de şase ori mai mult decât timpul necesar maturizării.

Este oare posibil ca cea mai înaltă operă a Creatorului să nu trăiască nici dublul timpului necesar dezvoltării sale? Omul ar trebui să fie la 50 de ani în primăvara puterii sale şi abia după 75 de ani să‑şi înceapă declinul.

Celebrul medic englez Şir Herman Weber spunea că aproape toţi oamenii ar putea să ajungă la vârsta de 100 de ani. Experinţa, învăţătura şi înţelepciunea acumulate în timpul tinereţii şi maturităţii îl fac pe cel care a dus o viaţă armonioasă să fie capabil să realizeze într‑un singur an, între 60 şi 70 de ani, mai mult decât în zece ani ai tinereţii.

Poetul Stredman spunea:”Nu poţ să înţeleg de ce oamenii şi‑au fixat vârsta de 70 de ani ca limită de viaţă! Cinci sute de ani abia ar fi destul! Primii 50 de ani să călătoreşti, apoi 50 de ani să fii om de ştiinţă apoi 50 de ani om politic şi pe urmă vânător, scriitor, poet, om de lume. Cine nu şi‑ar dori aceasta? Eu mărturisesc că după toate acestea aş vrea să fac o călătorie pe alte planete”.

Nimeni nu îmbătrâneşte înainte de a‑şi pierde interesul pentru viaţă, înainte de a se fi închistat sufleteşte. Atât timp cât păstrezi contactul cu viaţa, spiritul nu poate îmbătrânii .

Un om este bătrân, indiferent câţi ani are, atunci când nu mai simte nimic tinereşte.

Faptul că noi gândim că energia, puterea şi voinţa noastră trebuie să înceapă să decadă de la o anumită vârstă, dinainte fixată, are asupra organismului o influienţă dezastruoasă. Este aproape imposibil să trecem dincolo de limitele pe care singuri ni le‑am fixat sau să înfăptuim ceea ce considerăm că nu suntem în stare să realizăm.

Ne orientăm cu gândul către bătrâneţe şi vom merge pe acest trist drum al neputinţei până la capătul său, dacă nu avem inteligenţa de a ne reîntoarce cu mintea şi prin atitudinea lăuntrică spre tinereţe.

Îndată ce aţi acceptat gândul că îmbătrâniţi, încep să se arate şi semnele bătrâneţii. Dimpotrivă, mentalitatea tinereţii prezentă mereu în minte,se va manifesta şi în corpul vostru, generând armonie,supleţe, frumuseţe şi împiedicând ridurile şi oboseala să îşi pună amprenta asupra voastră.

Un lucru este cert: nu suntem diferiţi de convingerile noastre. Medicul va menţine cu greu în viaţă pacientul care este convins că va muri în curând. Starea organismului este strâns legată de dominanta gândurilor şi convingerilor noastre.

Sunt persoane convinse că nu vor depăşi o anumită vârstă şi care, cu câţiva ani înaintea termenului pe care singure şi l‑au fixat, au început să lichideze conştiincios toate legăturile cu viaţa.Credinţa lor profundă s‑a înfăptuit.Puţin după scadenţă au murit.Asemenea prejudecăţi asupra vieţii sunt cu atât mai periculoase în cazul acelora care duc o viaţă uniformă şi monotonă. Viaţa trăită fără variaţii, aceeaşi zi de zi şi an de an, osifică gândirea. Şi această osificare mentală determină osificarea fizică. Apare mai întâi o slăbire a forţei mentale şi apoi o înţepenire a articulaţiilor. Ridurile apar mai întâi în gândire şi apoi pe chip.

Variaţia este o necesitate a tinereţii şi tinereţea se menţine prin variaţie; înţelegerea mai profundă şi o viziune mai optimistă asupra vieţii, o muncă raţională şi rodnică, o filosofie mai veselă, mai multă igienă psihică au prelungit media de viaţă a ultimelor decenii.

Urmărirea unui scop nobil prelungeşte viaţa.Am fost creaţi ca să săvârşim ceva în lumea aceasta şi în primul rând pe noi înşine. Nimic nu omoară mai repede tinereţea decât lenea sau activitatea împrăştiată, fără scop.Vaporul care stă în port putrezeşte mai repede decât acela care călătoreşte fără odihnă.

Facultăţile creierului, ca şi organele neîntrebuinţate, îmbătrânesc mai repede decât facultăţile şi organele aflate mereu în acţiune. Nu este dificil să‑ţi împrospătezi gândirea şi să‑ţi întinereşti spiritul; este suficient dacă ai în minte gândul cel bun şi înţelept asupra vieţii. Totuşi, este necesară o atenţie neîntreruptă, perseverenţă conştientă şi o hotărâre neclintită.

Dacă doriţi să fiţi tineri trebuie să vă vizualizaţi cu încredere întinerind; procedând astfel veţi genera o refacere constantă a celulelor trupului şi nu un proces de îmbătrânire.

Credeţi în viaţă şi trăiţ‑o, credeţi în tinereţe şi trăiţi‑o, simţiţi‑o şi faceţi ca ea să se manifeste în toţi porii fiinţei voastre.

Închideţi cu hotărâre uşa tuturor duşmanilor tinereţii, tuturor gândurilor care vă pot îmbătrâni.Uitaţi întâmplările neplăcute, evenimentele dureroase, iertaţi‑vă duşmanii. Având o gândire armonioasă vă veţi păstra tinereţea veţi trăi mai mult.

Viaţa de familie este şi ea un puternic mijloc de prelungire a vieţii atunci când este fericită; micile fricţiuni zilnice uzează însă mult tinereţea. Armonia fizică nu poate fi păstrată decât prin armonia gândirii.

Un poet englez, ajuns la 105 ani, afirma că şi‑a prelungit viaţa impunându‑şi să nu se gândească la nimic neplăcut după ora 9 seara. Grijile care ne frământă chiar şi în timpul somnului îmbătrânesc organismul, otrăvind sângele şi stânjenind acel proces mental de regenerare care vizează restabilirea armoniei generale în trup şi suflet.

Echilibrul şi pacea interioară a multor oameni au fost perturbate numai pentru că n‑au ştiut să evite nici în somn preocupările neplăcute; înainte de a dormi trebuie să ne orientăm către gânduri vesele şi încurajatoare. Dacă am avut greutăţi în timpul zilei, nu trebuie să ne culcăm înainte de a alunga din minte tot ceea ce ne‑a iritat şi supărat.

Mai bine amânaţi să vă culcaţi decât să adormiţi fără a vă redobândi armonia şi pacea sufletească care restabileşte echilibrul forţelor în timpul somnului.

Inteligenţa şi gândirea înţeleaptă pot înlătura multe din cauzele care ne scurtează viaţa.Dacă omul ar fi destul de înţelept şi‑ar putea păstra tinereţea şi sănătatea chiar şi 100 de ani.

Oamenii care au avut acces la o anumită cunoaştere ştiu să se elibereze de o mulţime de slăbiciuni mentale, care îi ucid înainte de vreme pe cei ignoranţi. O viziune mai largă asupra vieţii ne pune mai la adăpost de micile mizerii trupeşti decât o perspectivă îngustă, centrată pe preocupări meschine şi mărunte.

O viaţă simplă, dar însufleţită de un ideal înalt, măreşte longevitatea. Oamenii dăruiţi lui Dumnezeu, prin preocupările lor sublime, prin viaţa lor eliberată de egoism şi dedicată aproapelui lor cu o totală dăruire de sine, se bucură implicit de o viaţă îndelungată

Aspiraţiile sunt precum un tonic, ele ascut atât facultăţile minţii cât şi funcţiunile organelor. Echilibrul şi seninătatea sunt prietenii tinereţii, deoarece ele împrospătează vitalitatea trupului. Ne păstrăm tinereţea trăind cât mai mult împreună cu cei tineri, deoarece veselia, înflăcărarea şi spontaneitatea lor sunt molipsitoare.

Hotărâţi‑vă să fiţi aşa cum eraţi atunci când nu vă contestaţi tinereţea, îmbrăcaţi‑vă cât de tinereşte vă îngăduie vârsta şi demnitatea.Nu vă târâţi picioarele; mergeţi drept cu pas elastic, întreţinându‑vă căldura inimii prin iubire, altruism şi bunăvoinţă.

Nu vă fixaţi gândul asupra slăbiciunilor voastre; acestea vă pot înfluienţa negativ.

Este de o importanţă covârşitoare să cultivaţi tot ce vă poate menţine spiritul vioi şi tânăr. Nu luaţi viaţa în tragic, ci învăţaţi să apreciaţi ceea ce ea vă aduce, căci considerând că ea vă oferă prea puţine bucurii, veţi îmbătrânii prea repede.

Glumele inocente şi pline de umor ne întineresc, alungând semnele decreptitudinii. Gluma este sora tinereţii. Pentru a avea o sănătate bună, avem nevoie de un spirit vesel.

Atitudinea mentală aspră, rea, critică, înăcreşte sufletul, secretăm otrăvuri care ne invadează fiinţa şi ne distrug sănătatea şi fericirea. Este uşor de constatat că oamenii întunecaţi sunt prea sumbrii şi că cei egoişti îmbătrânesc mai repede. Şi în plus, asemenea persoane nu sunt privite cu plăcere, nu atrag pe nimeni şi astfel sunt înconjurate de singurătate.

Buna dispoziţie face să dispară grijile, activează circulaţia sângelui şi facilitează digestia. Oamenii veseli dorm bine, sunt căutaţi şi au mulţi prieteni;iar aceia care au mulţi prieteni sunt mai puţin expuşi acceselor de deprimare şi neputinţă. Sociabilitatea creează voie bună şi armonie. Toate acestea consolidează tinereţea şi prelungesc viaţa. Creşterea e opusă bătrâneţii. Cine urmăreşte o continuă dezvoltare mentală, cu alte cuvinte, urmează o cale evolutivă, îmbătrâneşte mai încet decât acela a cărui creştere interioară s‑a oprit.

Atunci când sufletul nu se mai îmbogăţeşte, când idealurile sunt abandonate, când aspiraţiile se sting, atunci bătrâneţea survine.

Rugina şi stagnarea sunt marii duşmani ai tinereţii. A fi mereu activ înseamnă a‑ţi păstra tinereţea şi sănătatea. Dacă doriţi să nu îmbătrâniţi, menţineţi‑vă spiritul mereu ocupat cu gânduri noi şi pozitive. Interesaţi‑vă de tot ceea ce este nou şi bun. Nimic nu este mai îmbucurător şi nimic nu poate stimula vitalitatea mai mult decât vederea unui bătrân plin de speranţă, optimist care este vesel, mulţumit, încrezător în semenii săi şi care lucrează cu entuziasm din ce în ce mai bine.

Bătrâneţea ar trebui să fie îndeosebi puternică şi frumoasă. Omul viitorului va aduna mereu înţelepciunea şi puterea. Este o mare deosebire între coacera şi ofilirea fructului. O bătrâneţe normală este frumoasă, senină, plăcută, este un proces de îmbogăţire şi de îndumnezeire, un proces ale cărui flori sunt mai frumoase decât cele ale tinereţii.

Când vom înţelege acest mare adevăr faptul că sănătatea şi fericirea sunt fireşti vom fi în stare să ne împotrivim timpului şi să ne păstrăm tinereţea.

Drd. EconomistInginer   ROMULUS MODORAN

Despre intelepciune by Romulus Modoran

13/08/2010

În fiecare ceas se întâmplă lucruri care cer un sfat, şi acest sfat de la cei înţelepţi trebuie să-l ceri.

Să nu deranjăm cu tristeţele noastre pe nimeni.

După fiecare dezamăgire să pornim mai departe, hotărâţi să nu renunţăm. Niciodată să nu ajungem un blazat, să nu dăm voie scepticismului să ne frusteze de o şansă, dacă ea există.

A gândi liber e mare lucru. A gândi corect e şi mai mare lucru. Îndoiala e o descoperire a noastră. Ajunge să nu ne mai îndoim de nimic pentru a fi liberi ca păsările cerului. Dar singurul lucru bun pe care îl putem face împotriva îndoielii e s-o obligăm să clădească. Într-un fel toată viaţa ne aflăm în larg. Viaţa e un şir nesfârşit de certitudini succesive. Îndoielile nu ne dau pace şi trebuie să pornim la drum ca să obţinem o nouă certitudine. E singurul mod în care putem să ne obţinem liniştea.

Să fim dispuşi să trăim şi să gândim viaţa. Să fim atenţi la curgerea uscată a frunzelor şi la trunchiurile amare ale cocorilor. Aşa ne trezim obsedaţi de memorie şi de iubire. Vom fi oameni care iubesc lumea. Şi din fericire, zeii ne-au dat inimă. Când greşim, ea ne-a reconciliat cu lumea, îndemnându-ne să căutăm în îndoială puterea de a iubi.

Când vorbim despre înţelepciune vorbim şi despre iubire.

Dreptul la îndoială este altceva decât nenorocul de a avea numai îndoieli. Cu ajutorul raţiunii putem înţelege ce vrem, ce iubim şi ce detestăm pe lume. Trebuie să avem curajul să nu fim indiferenţi. În rest, cum zicea Lorenzo de Medici, ceea ce trebuie să fie, să fie!

Menirea înţelepciunii nu este de a pune la dispoziţie un deşert confortabil, de a ne asigura o neutralitate faţă de riscuri, de a fi un om bun, prudent şi învins, un om care toată viaţa a căutat calea de mijloc şi până la urmă s-a trezit singur, strivit între cei pe care a vrut să-i evite.

Nu trebuie să rămânem homo pro se, uitând crispările, vanităţile şi rănile lumii. Poate exista cineva pentru sine fără să rămână singur? Ne ajung oare cărţile ca să fim fericiţi? Putem renunţa la o linişte unde cărţile nu înşală niciodată? Ne rămân, desigur, orice s-ar întâmpla, cărţile. Ele nu ne părăsesc niciodată şi sunt totdeauna gata să atenueze lacunele care ne dor. Dar nu putem trăi numai din cărţi. Liniştea în care ne retragem ne apasă şi în acelaşi timp ne învinge. Înţelepciunea nu poate exista ca să ne ducă în singurătate. Să auzi invectivele celor care te învinovăţesc, să-ţi fie silă de intrigi, de insolenţă, de prostie, de ticăloşie şi să surâzi.

Viaţa, ne-a obligat să înţelegem că are uneori nevoie nu de orice adevăr, ci de un adevăr exprimat cu vehemenţă.

Înţelepţii au stăpânit în detaliu arta de a câştiga. Ei au ştiut când trebuie să strige nu sau da. Ei au învăţat că nu pot acţiona decât în momentul care este al lor şi nu trebuie să se retragă din timpul lor şi dintre oamenii în mijlocul cărora trăiesc. Şi că a iubi lumina şi florile nu poate suplini datoria de a iubi dreptatea şi adevărul.

Nu trebuie să fim satisfăcuţi că drumul de mijloc nu duce în Infern, dar sigur nu duce nici în Paradis. Oare a reuşit cineva să-şi întemeieze fericirea numai prin indiferenţă? Uneori nu suportăm nefericirea şi atunci scoatem sabia împotriva fericirii. Marii disperaţi ne dau, uneori, fără voia lor, măsura întreagă a speranţei. Să învăţăm să nu deznădăjduim niciodată, oricâte motive vom avea. Să ne judecăm mai atent faptele şi să ne observăm mai bine greşelile. Viaţa trebuie iubită. Putem să descoperim fericirea, fără să fim în prealabil nefericiţi. Avem nevoie de frumuseţe, de prietenie, de afecţiune, de tandreţe, de mângâiere.

Înţelepciunea trebuie să înceapă prin a recunoaşte că din moment ce ne-am născut, trebuie să trăim viaţa aceasta. Rolul înţelepciunii este să ne deschidă ochii spre ceea ce se află la îndemâna noastră şi nu vedem.

Avem datoria să găsim vieţei noastre un rost. Avem timp pentru toate. Nu este timp pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta murim. Să nu risipim ceea ce n-am învăţat încă să iubim aşa cum se cuvine. Dacă unii au obosit să trăiască, îi priveşte.

Un om există în măsura în care trăieşte, se bucură, suferă, iubeşte şi a învăţat să preţuiască sau să regrete fructele pământului. Un om fără această dorinţă va muri în acelaşi punct în care a apărut pe lume fără să adauge nimic istoriei inimii omeneşti. Aşa cum un pom care nu înfloreşte şi nu dă roade nu adaugă nimic naturii.

Speranţa este Purgatoriu fericirii. Chiar dincolo de un eşec, fructele pământului există. Şi dacă nu ne pricepem să le culegem, n-avem dreptul să vorbim despre disperare.

Grecii n-au vrut să învingă moartea ca egiptenii, ci s-o amâne. Aduceau nou în cultură o mare dragoste de viaţă şi o mare încredere în ea. În viaţă ni se cere nu numai să dorim, ci să şi alegem. N-avem ce face cu victoriile inutile.

Un ideal începe acolo unde sfârşeşte indiferenţa, iar entuziasmul acolo unde sfârşeşte scepticismul. Nimeni nu este dispus însă să-şi sacrifice propria viaţă pentru a o transforma în manual pedagogic. Dar asta nu înseamnă că omul n-are nevoie de morală. Frumuseţea nu se naşte din spuma mării, ci din sufletele care ard.

Trebuie să învăţăm mai întâi să nu ne grăbim. Să lăsăm timp seminţelor să rodească şi să nu năvălim noaptea în livezile abia înflorite pentru a le scutura. Începutul e mereu atăt de frumos în sine, dar nu putem începe mereu. Trebuie să ne adăugăm, ca arborii, inelele de vârstă fără să ne temem de monotonie. A continua nu este o renunţare, ci un noroc. Curajul este o problemă de organizare a speranţei.

Cea mai mare nefericire nu e, probabil, să fii singur, ci să nu mai crezi în nimic. Nici măcar în ceea ce ai visat altădată că vrei să faci în viaţă.

Cea mai adevărată iubire pentru locurile unde ne-am născut n-are nevoie de nimic. Nici măcar de mărturisiri. Un om se naşte obligat să privească în sus pentru a vedea răsăritul şi apusul soarelui.

Iubim copilăria şi adolescenţa noastră pentru că avem nevoie de ele. Nu ne-am aşezat în băncile şcolii vechi în care am învăţat de zeci de ani, dar zidurile mute ne vorbesc numai nouă care am învăţat între ele, convocând amintirile.

Astăzi trăim în localităţi care ne-au adoptat, casa în care ne-am născut nu mai există decât în memoria noastră, treptat am devenit altceva decât înainte, un oaspete şi primul drum pe care trebuie să-l facem de fiecare dată e la cimitir. Şi trebuie să învingem această tristeţe pentru a iubi din nou, pentru a spera.

Înţelepciunea nu e, poate, decât o iubire care-şi cunoaşte atât de bine motivele, încât nu se mai teme să lase tristeţea pe aceeaşi balanţă cu lumina amiezii. Amândouă ard şi purifică.

Lucru cel mai de preţ la om este viaţa. Ea i se dă o singură dată şi trebuie să o trăiască în fericire, iubire şi nu în suferinţă.

Ing.-econ. Romulus Modoran

Pledoarie pentru benchmarking

11/08/2010

Ce este benchmarkingul? E un concept managerial promovat/acceptat international care sintetizeaza preocuparea de a tine sub observatie realizarile concurentei si furnizorilor potentiali si asimilarea in propria companie a procedeelor, utilajelor, materialelor etc care dau rezultate in alta parte sau au potential de aplicabilitate in compania ta.

Pana la urma si spionajului industrial i se poate spune actiune de benchmarking! E adevarat din pdv al „donatorului” e un benchmarking facut cu forta si la momente cand poate „donatorul” nu isi doreste schimbul de informatii.

Alte sinonime care acopere intro buna masura conceptul de benchmarking sunt  „copierea” si ” mimetismul”. In fapt invatarea in faza primara se bazeaza mult pe imitare. Totusi benchmarkingul este mai mult decat o simpla copiere a unor solutii. O companie care are ca unica strategie de dezvoltare copierea practicilor de pe piata sa va fi mereu cu un pas in urma celor care sunt in mod real preocupati de modernizare.

Pare ceva extrem de natural. Instinctiv asta facem atat pe plan individual cat si la nivel de companii: ne inspiram din mediul in care activam. Totusi atunci cand vorbim de un concept managerial lucrurile depasesc stadiul unor preocupari empirice, intamplatoare, inertiale. Cei care adera la aplicarea explicita a conceptului de benchmarking aloca resurse pentru monitorizarea practicilor din domeniul lor de activitate si fac analize de oportunitate in ceea ce priveste asimilarea acestor practici in compania proprie.

Sa ne imaginam o firma care nu practica nici un fel de benchmarking. Probabil ca vom spune ca o astfel de firma nu exista. Daca totusi exista probabil ca multi dintre noi vom aprecia ca o astfel de firma nu se poate dezvolta fiind sortita pieirii. Aceasta incercare de analiza prin reducere la absurd desi simpla scoate in evidenta potentialul urias al benchmarkingului.

Fiind atenti la ce se intampla in „jurul”  vostru in domeniul de activitate al companiilor voastre puteti sa va  asigurati o bogata documetare ale optiunilor de dezvoltare. Uneori nici macar nu trebuie sa ristcam nimic. Pur si simplu putem vedea cum au evoluat companii similare care au adoptat o tehnologie noua, o strategie noua pe piata, un material nou etc

Benchmarkingul nu numai ca ne poate ajuta sa ne dezvoltam dar ne poate ajuta sa nu gresim sau sa diminuam riscul.

Din cele de mai sus rezulta ca managementul modern nu poate exclude benchmarkingul daca compania doreste sa se consolideze si sa se dezvolte.

Pentru ca vorbim de un blog specializat pe energetica si mai ales pe domeniul distributiei energiei electrice as  aminti  cateva exemple in care benchmarkingul poate stimula obtinerea rezultatelor superioare:

  • tehnica defrisarii: neintretinerea coridoarelor de siguranta ale LEA prin zonele cu  vegetatie sunt responsabile cu cca 60% din numarul incidentelor si deranjamentelor. Extrem de mult. Asta inseamna ca in fapt avem probleme pe care nu le gestionam corect. Benchmarkingul ne-ar ajuta sa vedem cum rezolva alte companii aceasta problema si ce rezultate obtin. O incercare simpla de documentare pe internet scoate in evidenta ca exista tehnici de decoronare/conducere a cresterii copacilor in aproprierea LEA care imbunatatesc coexistenta si reduc riscurile de avarie. Exista specii de arbori recomandate in aproprierea LEA. Exista mai mute metode de comunicare cu detinatorii de plantatii paduri sau arbori individuali. Benchmarkingul in domeniul defrisarii ne-ar putea ajuta sa coagulam un complex de masuri care ar putea conduce la o eficienta sporita a managementului vegetatiei din apropierea LEA
  • asimilarea GIS: pur si simplu activitatea companiilor de utilitati nu mai poate fi concepute fara GIS. Subiectul e generos. As putea scrie pagini intregi de argumete pro GIS. Specificul companiilor de utilitati il reprezina ariile mari pe care se intind retelele in configuratii adesea „uitate” si care in timp au devenit generatoare de pierderi. fara GIS statisticile legate de evenomete se intretin cu costuri foarte mari si adesea sunt nerelevante. Practic GIS deschide calea modernizarii companiilor de utilitati pentru un set larg de tegnologii noi, de metode exploatere si management competitiv
  • lucrarile in apropierea LEA: deja daca atacam acest subiect vizualizam mai bine subiectul daca mentionam ca este vorba de managentul agresiunilor de tip „Dorel” asupra retelelor, in special asupra LES. Avem si aici un numar insemnat de incidente si deranjamente generate de „Dorel”. Cu certitudine nu detinem noi exclusivitatea asupra patentului „Dorel” de avariere a LES. Similar defrisarilor si aici benchmarkingul ne poate aduce solutii noi.

 Sa punctam acum cateva metode prin care o companie poate face benchmarking constient. Putem chiar detalia/completa aceasta lista impreuna:

  • documetare din literetura de specialitate. Evident ca aste inseanma cateva abonamente la reviste, publicatii , biblioteci de specialitate precum si achizitia de carte de specialitate
  • documetare pe internet in zona informatiilor publice
  • participare la simpozioane si conferinte de specialitate
  • participare la expozitii
  • participare la cursuri
  • actiuni explicite de bechmarking premergatoare deciziilor investitionale

Va propun un chestionar care va va permite sa vedeti cum sta compania voastra din pdv al practicarii benchmarketului. Sunt convins ca nu e un chestionar perfect dat poate permite formularea unor concluzii. O sa ma gandesc si la un sondaj de opinie care sa ne permita sa vedem care sunt cele mai uzuale forme de benckmarking:

NrCrt Intrebare DA NU
1 Exista abonamete la reviste de specialitate?    
2 Exista abonamente la colectii de reviste pe internet?    
3 Exista abonamete la standarde?    
4 Se cumpara des carti de specialitate?    
5 Se achizitioneaza instructiuni si prescriptii tehnice pe masura ce acestea se editeza/reediteaza?    
6 Sunt participari la conferinte/simpozioane de specialitate?    
7 Se organizeaza participari la expozitii tehnice din domeniul vostru de activitate?    
8 Se cauta activ noi tehnologii?    
9 Se faciliteaza participarea la cursuri?    
10 Exista cercetari de piata care sa vizeze monitorizarea practicilor concurentei?    

 

Va recomad cateva articole pe net care trateaza subiectul benchmarking:

1) BENCHMARKING-UL ÎN CONTEXTUL APLICÃRII SISTEMELOR DE CALITATE de  Conf.univ.dr. Anca Stanciu Universitatea „Ovidius” Constanţa

2) Ce este benchmarkingul?

3) Software pentru benchmarking in domeniul managementului de proiecte. Prof Dr Constanta Bodea, Ec Victor Serban Constantin, Project Management , ASE Bucuresti

4) Florin Alexandru LUCA „Gh.Asachi” Technical University of  Iasi Romania Economics and Marketing Department: Asupra benchmarking-ului

5) Nevoia de benchmarking  Studiu de caz pe exemplul companiei TAROM, Mugurel-Alin Marcovici, Natalia Marcovici

6) NewsChanel: Ce este benchmarking-ul?

7) BENCHMARKING, STUDIU DE CAZ PE UN EXEMPLU REAL Drd. Andreea Gabriela SLAVE:

Referatul intitulat „Benchmarking, studiu de caz pe un exemplu real” a fost precedat de alte două lucrări, şi anume: “Mediul concurenţial al firmei” şi “Performanţa firmei în mediul concurenţial. Evaluare prin tehnica de benchmarking”.

DIN VIAŢĂ by Romulus Modoran

07/08/2010

În viaţă să te fereşti de patru gafe:

1. Să nu te plângi că nu mai eşti tânăr.

2. Să nu dai sfaturi nimănui.

3. Să nu invoci mereu experienţa ta.

4. Să nu povesteşti de o sută de ori acelaşi lucru.

Îmi dau seama cât de ridicol e să-ţi iei aere de pedagog acolo unde nimeni n-are nevoie de lecţii.

În noi avem şi vicii şi iubire. Supremul viciu este să fii superficial. Iubirea este un miracol, dar miracolele nu se produc în fiecare zi.

Între cărţi avem sentimentul că suntem mai importanţi, lumea ni se pare mai bună.

Dorim să fim norocoşi şi de aceea, în casă păstrăm, deseori, o ramură de vâsc. De ce oare tocmai o plantă parazită este socotită simbolul norocului? Oare şi norocul este parazitar?

Doreşte mult, speră puţin, nu cere nimic.

Sunt momente când încheiem o etapă din viaţă şi începe o nouă etapă din viaţa ta. Exista o vinovăţie care-ţi dă puterea să mergi mai departe, să distingi între bine şi rău, între drept şi nedrept.

Printre bolile contagioase ar trebui trecută şi acea singurătate rea, urâtă, bazată pe degradarea relaţiilor umane, când nu te mai interesează cel de lângă tine, te irită şi eşti gata să te cerţi cu el din nimic fiindcă şi altul, ceva mai devreme, s-a comportat cu tine la fel.

Pentru mulţi trecutul e mai lung decât viitorul. În schimb mă pot baza pe privilegiul de a o lua mereu de la capăt în ceea ce fac.

Viaţa e rotundă, s-ar zice. Ca şi pământul. Mergi, mergi şi te trezeşti în acelaşi punct uneori. Doar că ai riduri şi amintiri.

În viaţă omul are îndoieli şi certitudini. Atunci când îndoielile sunt mai multe decât certitudinile, trebuie să te analizezi şi să iei o decizie. Un “om cu certitudini” este superior unui “om cu indoieli”.

În general, ceea ce trebuie să părăseşti devine mai frumos. Am ieşit, cu timpul, din carantina sufletească iniţială şi n-am devenit un dezrădăcinat, deşi îndeplineam caracteristicile candidatului la dezrădăcinare.

Să nu ne mai temem de cei care ne-au lovit sau ne-au luat peste picior. Cu răutatea acestora ne-am învăţat. Pe ei îi putem ocoli şi aceasta ne mulţumeşte. Şi să nu ne pierdem speranţa. Şi nici sănătatea. Boala se simte. Sănătatea nu.

Infernurile devin perfecte abia prin pierderea oricărei speranţe.

Durerea te învaţă să suferi şi pentru altul, sau, măcar, să nu-l dispreţuieşti că suferă.

Romulus Modoran

Programul sesiunii de autorizare electricieni Toamna 2010

07/08/2010

ANUNT

In conformitate cu art. 29 si 31 din “Regulamentul pentru autorizarea electricienilor  care proiecteaza, executa, verifica si exploateaza instalatii electrice din sistemul electroenergetic

ANRE organizeaza, in perioada 17.08.2010 – 6.12.2010,  Sesiunea de Toamna 2010 a examenului de autorizare a electricienilor care proiecteaza/ executa instalatii electrice racordate la SEN

Programul de organizare si desfasurare:

30 iulie 2010 Publicarea anuntului
17 – august 24 – august -2010 Inscrierea candidatilor
24 – august -2010 (data postei) Termen final de inscriere la examen
20-septembrie-2010 Nominalizarea centrelor de examinare
28- septembrie -2010 Publicarea:
  a)  listei candidatilor (solicitati care indeplinesc conditiile prevazute in Regulament pentru a participa la examen), cu precizarea centrului in care vor sustine examenul;
b)  listei solicitantilor care nu indeplinesc conditiile prevazute in Regulament pentru a participa la examen, cu indicarea motivelor de neindeplinire.
29 – septembrie – 5 – octombrie -2010 Completarea dosarelor (dupa caz)
12 – octombrie -2010 Publicarea listelor finale:
  a) listei finale a candidatilor
b) listei finale a solicitantilor care nu indeplinesc conditiile prevazute in Regulament pentru a participa la examen
18 – octombrie 14 – noiembrie –2010 Desfasurarea examenelor de autorizare
17-noiembrie-2010 Publicarea rezultatelor examenelor pe pagina de internet (in functie de data desfasurarii examenelor in fiecare centru)
25- noiembrie-2010 Data limita pentru inregistrarea contestatiilor
6- decembrie -2010 Rezultatele analizarii contestatiilor