Posts Tagged ‘nul de lucru’

Intreruptor automat cu protectie magnetica, termica si diferentiala by Radu Mihai

03/04/2014

Radu 2

 

Pentru a intelege functionarea, dar si constitutia sa, am demontat un intreruptor automat cu protectie magnetica, termica si diferentiala. In acest articol voi prezenta si cateva  generalitati referitoare la aceste aparate de protectie. In limba de circulatie internationala, engleza, veti gasi adesea marcajul format din acronime care ne indica faptul ca un aparat este intreruptor automat diferential. Acronimul este format din literele: RCBO care inseamna Residual Circuit Breaker Overcurrent–protection. Pentru limba romana se utilizeaza numele din titlul articolului iar o alta limba in care il veti intalni des inscriptionat este limba germana in care este denumit ”Differentialschutzschalter”. RCBO este o combinatie, compacta in aceeasi carcasa a unui intreruptor automat MCB (Miniature Circuit Braker) si un dispozitv de protectie diferential RCD (Residual Current Device). Combinarea celor doua intr-un singur aparat a dat nastere la RCBO. Acest dispozitiv are ca utilizare instalatiile atat casnice cat si industriale, protejeaza impotriva curentilor de defect precum atingerea fazei de carcasele metalice a unor consumatori, ba chiar si a nulurilor de lucru. In functie de sensibilitatea curentului diferential acestea pot proteja si viata, facand  posibila declansarea mult mai rapida a intreruptorului in caz de electrocutare.

ATENTIE !!! Intreruptorul nu va declansa daca electrocutarea se produce prin inchiderea circuitlui in corpul omului daca acesta atinge nulul de lucru N si faza F care trec prin intreruptor dar fara sa existe o alta scurgere la pamant.

Intreruptorul Direferential are ca principiu de funtionare masurarea diferentei de curent aparuta intre conductoarele care il parcurg (faza si nulul de lucru), iar acesta va declansa cand aceasta diferenta este mai mare decat cea pe care este calibrat sa o accepte.

Valorile cele mai importante pe care le veti gasi inscriptionate pe un Intreruptor diferential sunt: Tensiunea-(U), Intensitatea de circuit–(I), Frecventa–(F) si intensitatea curentului diferential – (I)Δn. RCBO se gasesc in variantele: 1P+N, 2P, 3P, 3P+N, 4P, prin urmare constitutiile fizice ale acestora pot fi bipolare in doua module, trifazate si tetrapolare.

Pentru exemplu am folosit un intreruptor automat diferential de marca Moeller, foarte calitativa, de 10 Amperi curentul de circuit si 30 mA curentul diferential. Acesta este monofazat de tip 1P+N, ocupa ca gabarit un spatiu de doua module monopolare prin urmare poate fi considerat ca este un intreruptor automat bipolar in doua module diferential. Il prezint in Figura 1.:

Fig 1 radu mihai

In Figura 2. este intreruptorul vazut din laterala unde apare schema sa.

Fig 2 radu mihai

Niturile reprezentate in Figura 2. le voi reteza pentru demontare, remarcati  si polarizarea fazei si a nului de pe intreruptor facuta si de producator, voi vorbi despre ea in finalul articolului. In Figura 3. este pozata cealata laterala.

Fig 3 radu mihai

In Figura 4. am pozat modul in care am retezat capatul “inflorit” al niturilor cu bormasina fara percutie si pe viteza mare la care am adaptat burghiu de metal de 2,5mm sectiune.

Fig 4 radu mihai

In Figura 5. am prezentat intreruptorul dupa ce am retezat niturile. Mai intai am indepartat spanul care este taios si le-am scos pe partea cealalta cu ajutorul unui cui, asa arata intreruptorul fara nituri.

Fig 5 radu mihai

In Figura 6. am fotografiat niturile care fixau carcasele, acestea sunt confectionate din otel inoxidabil, au fost utilizate patru pentru acest model.

Fig 6 radu mihai

In Figura 7. este intreruptorul cu carcasele laterale indepartate, cu chenarul rosu am marcat zona modului de faza iar cu cel albastru zona modului de nul. In modulul de faza sunt aceleasi componente ca intr-un MCB monopolar insa cu mici diferente. Modulul de nul l-am denumit asa deoarece prin el trece firul nul insa in acest modul se afla intreg sistemul diferential pe care il vom analiza separat. Partea de carcasa comuna este cea din mijlocul RCBO-ului care are rol de suport pentru toate componentele si este turnata dintr-o singura piesa .

Fig 7 radu mihai

In Figura 8. este partea modului de faza de pe RCBO. Am notat cu dungi vernil elementele comune pentru ambele module. Maneta si sistemul de parghii de actionare functioneaza pentru pantografele ambelor module.

Fig 8 radu mihai

Bara de transmisie *) face cuplarea mecanica dintre maneta si sistemul de parghii de actionare.

In Figura 9. am detaliat mai bine modulul fazei. Acesta contine bornele intrare si iesire, solenoidul cu rol de protectie la scurt-circuit si depasirea amperajului de 10 Amperi, acesta fiind calibrat pentru 10 Amperi, pantograful de cuplare dar si alte elemente pe care le-am notat cu cifre si le voi descrie separat:

Fig 9 radu mihai

1)   este o componenta din cupru care are rol de absorbire a caldurii scanteior si flamelor produse in timpul unui scurt-circuit. Acesta componenta se mai numeste si paraflama . In continuitatea sa se afla canalele de racire care conduc aerul la camera de stingere a arcului.

2)    este camera de stingere a arcului, are rolul de stingere a arcurilor produse la scurt-circuit sau deschidere in sarcina mare. Este de grosimea adecvata unui MCB monopolar.

3)   un “geam” protector realizat din policarbonat termorezistent care protejeaza carcasa de caldura produsa de arcul electric care merge catre camera de stingere a arcului. ( remarc faptul ca timpul in care se produce, transmite si stinge un arc electric este de cateva zeci de milisecunde )

4)   reprezinta parghia de actionare a bimetalului, aceasta declanseaza sistemul de parghii de actionare cand bimetalul se incalzeste pana se deformeaza.

5)   este arcul si surubul de calibru al bimetalului.

6)   Bareta BIMETAL, la supra-incalzirea circuitului aceasta se deformeaza curbandu-se in partea opusa arcului de calibru si actioneaza pantograful.

O asemanare a componentelor si functionalitatii lor o gasiti la toate tipurile de inrterutoare automate si puteti compara si vedea aceste asemanari in articolul  precedent “Intrerutor automat bipolar intr-un modul by Radu Mihai“.

Urmeaza sa prezint modulul cu dubla functie : modulul nulului care contine componentele sistemului diferential, componente cu care incep prezentarea.

Fig10 radu mihai

In acest compartiment se afla toate componentele care tin de sistemul diferential. De cele destinate nulului vorbim putin separat.

Acum analizam componentele care fac acest intreruptor sa fie diferential.

Am marcat pe poza cu dunga rosie si albastra conductoarele de faza respectiv nul care pleaca  de la bornele de intrare ale RCBO si trec prin TRANSFORMATORUL SUMATOR DIFERENTIAL. Aceasta componenta masoara curentul care parcurge cele doua conductoare, se mai numeste si Traductor. Firul de faza marcat de mine cu rosu pe poza este izolat cu izolatie siliconica de culoare galbena, iar dupa aceea trece prin transformator se intoarce in modulul de faza si este sudat pe intrarea solenoidului. Conductorul de nul marcat de mine cu albastru este de aceeasi grosime cu cel de faza, mai exact 1,5 mm patrati si este izolat cu cauciuc siliconic verde. Dupa ce si acesta parcurge transformatorul este sudat pe un plat-band de cupru. Ambele conductore sunt infasurate o singura data pe transformator.

Bobina de declansare primeste un curent de la transformator atunci cand apare un curent rezidual si cu ajutorul unui bolt care este expulzat de o bobina foarte mica declanseaza intrerutprul prin intermediul Sistemului de Actionare marcat de mine pe fotografie cu patratul galben si intrerupe circuitul.

Ansamblul de Diode este format din doua Diode Schottky legate in paralel la o infasurare pe o latura a transformatorului. Rolul lor este a consuma un curent mai mare decat cel la care este calibrat sa suporte transformatorul, acesta fiind legate in paralel dar cu sens opus una fata de alta, au o rezistenta ohmica mare.

Rezistenta de 56,2 Ω (Ohmi) si cu o toleranta de ± 20 % are ca utilizare testarea intrerutoprului la curenti de defect. Acesta este conectata pe nul in amonte (dupa) tranformator si in aval de acesta este conectata pe faza. Dupa conexiunea pe faza, inainte de rezistanta este un mecanismt de parghii metalice in sistemul unui intrerupator cu revenire, care este actionat de butonul de test.

Valorile rezitentei le-am calculat utilizand ca reper culorile de pe rezitenta si calcului rezistentei conform codului culorilor la rezistori.

In Figura 11. am remarcat si componentele care deservesc nulul si datorita lor acest modul se poate numi si modulul nulului.

Fig11 radu mihai

Plat-bandul de nul este confectionat din cupru, acesta preia legatura de la firul verde care este sudat de el dupa ce a trecut prin transformator. Pe acest plat-band face contact pantograful.

Pantograful de nul este mai lat in partea de contact decat cel de faza si este conectat la borna iesire nul cu ajutorul unu conductor din cupru matisat (litat).

Modulul de nul ca si la intreruptorul automat bipolar intr-un modul, nu contine nici un mecanism de protectie (bimetal sau solenoid) nici macar camera de stingere a arcului. Asigura doar decuplarea acestuia, tocmai din acest motiv este extrem de importanta polarizarea corecta a nulului cu faza. Daca ar fi trecuta faza prin modulul de nul nu ar mai exista nici o protectie in cazul unui scurt-circuit sau suprasarcina.

Izolatorul este o componenta confectionata din acelasi tip de plastic din care este si carcasa intreruptorului si are ca rol izolarea diodelor de rezistenta dar si a ambelor fata de camera in care sunt componentele nulului. Bobina de declansare este acum detasata si i-am indepartat carcasa.

Carcasa din cupru acopera bobina de declansare si are oarecum rolul de a consuma un posibil camp electromagnetic pe are l-ar putea emite prea puternic in exterior mica bobina din interiorul sau.

ARCul din fotografie tine in tensiune mecanica sistemul de declansare.

In Figura 12. am remarcat cateva componente cum ar fi mecanismul de actionare comun, acesta actioneaza si pantograful de nul cat si pe cel de faza, tocmai din acest motiv l-am denumit comun.

Fig12 radu mihai

Actionarea TEST este ansamblul de lamele metalice la capetele carora este sertizat firul care trece prin rezistenta. Acele lamele sunt cuplate intre ele cu ajutorul altei lamele din metal cand este apasat butonul de test.

Este recomandata actionarea butonului de test o data la trei luni.

Sistemul de actionare din stanga paginii jos este format din piese de plastic si arcuri, deserveste la declansarea intreruptorului cand este actionat de un bolt expulzat de bobina de declansare. In interiorul bobinei de declansare observati o mica infasurare de cupru. Acea mini bobina realizeaza declansarea la aparitia unui curent de defect.  Componentele de nul le-am remarcat cu linii albastre, sunt comune pentru orice MCB sau RCBO. Am facut aceasta poza mai mare in rezolutie pentru a putea studia in amanunt componentele ei. Bornele intreruptorului sunt confectionate din otel inoxidabil si permit montarea pe cabluri de maxim 16mm patrati. Plasticul carcasei este unul de tip ingnifugat.

Functionarea bobinei de declansare se bazeaza pe mica bobina din interiorul sau care utilizeaza curentul (in cazul de fata mai mare de 30 mA) aparut in interiorul transformatorului sumator si cu ajutorul unui mic magnet care este polarizat in asa fel in cat atunci cand bobina emite camp magnetic propriu acesta sa se indeparteze de ea si expulzeaza micul bolt de plastic care declanseaza intreruptorul.

In Figura 13. am desenat in programul “Paint” o schema cu doua intreruptoare diferentiale unul care are consumatorul legat corect “A” si “B” care este pe pozitia deschis avand un consumator legat corect iar alti trei fiind conectati incorect acestia facilitand un curent diferential. In cazul becului 1 acesta uzeaza de faza trecuta prin RCBO dar ca nul foloseste impamantarea PE, apare un curent mai mare pe faza decat pe nul prin RCBO iar acesta va declansa. Becul numarul 2 din desen uzeaza de faza din iesirea de pe RCBO iar nulul cel de intrare, din nou un curent de defect. Iar in exemplul 3, acel fir albastru notat de mine cu cifra “3” este o ajustare a firului de nul care daca ar fi creata RCBO ar declansa. Curentul de defect poate aparea si pe nul nu doar pe faza. In acel caz intensitatea care vine pe faza nu mai este egala cu cea care ar trebui sa se intoarca pe nul din pricina acelei ajustari, o parte din intesitate se scurge prin ea.

Fig13 radu mihai

Rezistorii care i-am folosit ca exemple pot fi rezistentele din diversi consumatori caznici cum ar fi: masina de calcat, calorifer electric sau aparate de prajit paine.

O particularitate a RCBO este ca protejeaza la electrocutare si salveaza vieti cu conditia ca acesta sa aibe curentul diferential de 10mA sau 30 mA nu mai mult. Daca un om atinge direct parti metalice ale aparatelor aflate sub tensiune, aparte care au defectiuni iar faza este pusa in contact cu acestea, la atingere o parte din curent se va descarca prin corpul omului la pamant daca podeaua permite (mai sunt alti factori cum ar fi incaltamintea purtata in acel moment , o persoana desculta se poate electrocute mult mai repede in cazul atingerii de aparatul defect), in acest caz electrocutarea poate fi mortala, chiar daca se creeaza prin curenti mici, de ordinul miliamperilor. In acest caz RCBO simte acel curent de defect si se decupleaza.

Timpul de raspuns al unui RCBO este aproximativ 15 milisecunde.

Treptele standard de curenti diferentiali admisi de RCBO sunt: 10 mA, 30 mA, 100 mA, 300 mA, 500 mA, 1000 mA (1 A) si 1200 mA.

Sunt recomandate pentru protectia circuitelor din care sunt alimentate aparte cu carcase metalice si care utilizeaza energie electrica si apa dar si pentru cele care utilizeaza energie electrica si gaze naturale, sau toate trei combinate. Cateva exemple ar fi: frigiderele si orice tip de masina frigorifica, masinile de spalat (rufe-vase), cazi cu hidromasaj, masinile de calcat, cabine de dus care au componente electrice, centrale termice, aparate aer conditionat, motoare electrice, unitatile calculatoarelor (PC) etc. De regula pentru acestea se utilizeaza RCBO de 30 mA. Pentru cabine de dus si cazi hidromasaj si laboratoarele din scoli cele de 10 mA. Cea mai utilizata este cea de 300 mA pentru bransamente.

Personal nu consider ca instalatiile de iluminat necesita dotarea cu RCBO.

Treptele de amperaj pentru consum pe RCBO sunt standard ca pentru orice intreruptor automat MCB.

In Figura 14. am reprodus fidel in acelasi program “Paint” schema de aparat care apare in Figura 5., este schema desenata de producator pe laterala RCBO si se refera strict la componentele acestuia.

Fig14 radu mihai

Imi exprim o parere personala in privinta sensului intrarii curentului pe acest RCBO, producatorul Moeller-EATON dar si altii indica intrarea pe sus in aceste aparate, doar SCHRACK o indica pe dedesubt, lucru care mi se pare mult mai sigur. Dupa cum se observa si din imaginea 14 pe partea de jos a RCBO sunt doar camele de contact, pantograful si rezistenta. In partea superioara este solenoidul (asta nu ar fi o problema) dar mai important tranformatorul sumator .

Conductoarele care trec prin transformator sunt izolate cu cauciuc siliconic rezistent la temperaturi mai ridicate decat cauciucul normal . Cu toate acestea in cazul in care bimetalul nu ar functiona in cazul unei supra incalziri a circuitului respectiv a RCBO , izolatia firelor respective (colorate galben si verde in Figura 10.)  s-ar topi in interiorul RCBO si produce un puternic scurt-circuit. Daca acest lucru s-ar produce pe un RCBO care protejeaza un bransament nimic nu ar mai putea deschide circuitul in timpul unui scurt-ciruit iar consecintele pot fi catastrofale pentru gospodaria respectiva. Personal nu sunt de acord cu acest sens al legaturii pe RCBO mai ales in cazul bransamentelor.

Din experienta mea personala …

Dotez frecvent tablourile electrice cu RCBO, insa in aproape jumatate din cazuri clientii mi-au reclamat intreruptorul ca fiind unul “sacaitor “ deoarece se decupleaza prea des, unii electricieni din acest motiv il evita. De fiecare data cand clientii se plangeau de functionarea RCBO le-am indicat sa faca o verificare, revizie la receptoarele din locuinta. INTOTDEAUNA era o problema la unul dintre acestea. Sunt si cazuri in care RCBO nu este recomandat mai ales pe bransamente. Cel mai bun exemplu il pot da in cazul unei case vechi din 1931 careia i-am refacut bransamentul si am utilizat un BMP dotat cu RCBO. A fost aproape inposibil sa il fac sa stea cuplat pana la refacerea intregii instalatii electrice interioare ale casei. Motivul: casa avea instalatie electrica prevazuta cu impamantare PE (exceptional facut pentru vremea aceea) insa firele erau izolate cu o tesatura (asa se face atunci izolataia cablurilor, nu se inventase izolarea cu cauciuc sau plastic), tesatura care in timp a putrezit si exista masa intre ea si faza sau nul. RCBO declansa non-spot. Solutia pe moment a fost renuntarea la impamanare, urmata de o lucrare ampla de inlocuire a intregii retele interioare.

De multe ori pentru a scapa de denclasarea repetata a RCBO este repararea sau inlocuirea aparatului defect (varianta cea mai corecta) sau ilocuirea RCBO cu MCB (varianta deloc recomandata). RCBO nu da niciodata gres, iar atunci cand declanseaza arata primul semn al unui defect aparut la un receptor sau la instalatie. Marci calitative de RCBO recomand: SCHRACK, EATON-Moeller, ABB, HERTZ si Legrand, in special pe primele patru.

Intreruptorul automat diferential (RCBO) este o protectie esentiala pentru orice locuinta, desi pretul este unul destul de mare (in jur de 100 de lei unul) investitia merita facuta, cu atat mai mult daca acesta este montat corect.

De acelasi autor puteti citi pe blog:

Intreruptor automat bipolar intr-un modul by Radu Mihai

Asupra sigurantelor automate jt din tablourile de distributie by Radu Mihai si Klaxxy

Inlocuirea unui tablou de sigurante by Radu Mihai

Improvizatii in RED (1) by Radu Mihai

Radu pune in discutie corectitudinea delimitarii gestiunii intre OD si utilizatori

07/02/2014

Radu 2

DELIMITAREA DINTRE RETEAUA FURNIZORULUI OPERATORULUI DE DISTRIBUTIE SI CEA A CONSUMATORULUI  ESTE  CORECTA ???

Bransamentul reprezinta partea de instalatie electrica prin intermediul careia se realizeaza cuplarea retelei interioare a abonatului la reteaua de distributie a furnizorului  distribuitorului de energie electrica .

Insa bransamentul nu este in cu totul la dispozitia abonatilor . In acest articol propun sa dezbatem o regula a furnizorilor operatorilor de distributie care mie nu mi se pare a fi corecta spusa si gandita, o regula putin in detrimentul consumatorilor in ceea ce priveste delimitarea dintre reteaua proprie  a consumatorului si cea a furnizorului (!?). Aceasta regula suna asa :

“ PUNCTUL DE DELIMITARE DINTRE RETEAUA DE DISTRIBUTIE A FURNIZORULUI DISTRIBUITORULUI DE ENERGIE ELECTRICA  SI RETEAUA ABONATULUI ESTE REPREZENTAT DE BORNELE IESIRE DE PE CONTOR “ .

Acesta regula este valabila la toti operatorii de distriburie din Romania . Cu alte cuvinte firele care ies din contor ( coloanele , cum se mai numesc ) inclusiv legatura lor in bornele acestuia apartin abonatului . Cu ajutorul catorva poze facute de mine unui contor si unui BMP vom dezbate cat de corecta este aceasta regula .

Fig 1 radu m

In Figura 1 este pozat un contor electronic , insa sistemul de cuplare este acelasi la toate tipurile de contoare utilizate in Romania . Din poza reies care sunt bornele de intrare si cele de iesire .

Fig 2 radu m

In Figura 2 am realizat o “conexiune” , de model a unui contor respectand pe cat posibil si un colorit al firelor. Pe contor am numerotat bornele cu cifrele “1”, “2”, “3” si “4”. Ca si in cazul intreruptoarelor automate MCB sau sigurantelor automate cum li se spune popular , bornele care reprezinta intrarile in acel aparat sunt numerotate cu cifre impare , iar iesirile cu cifre pare .

Pe toate contoarele este numerotata fiecare borna in acest mod . Eu am scris si pe imagine pentru ca nu se distinge inscriptia pe contor.

Borna “1” reprezinta intrarea fazei , acolo trebuie cuplat firul de faza care aduce tensiune din RED ( si care conform regulii apartine operatorului de distributie) .

Borna “2” este iesirea fazei , acolo trebuie cuplat firul de faza care preaia curentul de la contor ( si care conform regulii este al abonatului ).

Brona “3” este intrarea nulului , locul unde este cuplat nulul care vine din RED ( si el apartine operatorului de distributie).

Iar la borna “4” este iesirea pentru firul de nul , care se duce catre abonat si conform regulii , ii apartine .

In Figura 2 retineti ca acesta NU are carcasa de protectie si izolare asamblata ! Am remarcat in poza si bornele ca atare , de iesire , care conform regulii ar apartine si ele ……tot abonatului .

Fig 3 radu m

In Figura 3 este infatisat contorul in forma finala de asamblare , cu carcasa montata , si mai important sigilata .

Am remarcat din nou firele operatorului de distributie pe poza , cele de intrare , dar si pe cele ale abonatului, iesirile . Deja se observa ca la “ bornele iesire contor” nu mai putem ajunge .

ATENTIE !! sigiliul este pus de mine formal pentru a explica concret ceea ce vreau sa spun , nu este unul original , insa in articol il vom trata ca pe unul adevarat . Toate contoarele au obligatoriu acea carcasa , pe care se monteaza si sigiliul.

Dupa cum releva si din Figurile 1 si 2 bornele intrare si iesire ale unui contor , (la orice contor , repet , sistemul de conexiune este acelasi la orice tip ) stau unele langa altele si sunt , daca imi permiteti exprimarea “la gramada “ ba chiar “amestecate” o intrare , o iesire , o intrare si ultima iesire.

Nu exista o grupare separata  si mai ales carcasa separata , in care sa fi fost de exemplu firele de intrare pe doua borne grupate in partea stanga a contoarului , sa aibe carcasa proprie care sa poate fi sigilata , iar iesirile carcasa lor , fara sigiliu .

Pe scurt nu exista casete separate de borne , ci una singura . Prin urmare dupa montarea carcasei care este si ea dintr-o singura bucata, existand decat o caseta de borne , si sigilarea ei nu se mai poate ca abonatul sa ajunga nici la bornele de iesire ( care conform regulii ii apartin , cel putin accesul la ele) prinzand sub carcasa si putin din coloane .

Asta in cazul unui contoar montat in casa, pe rama, unde foarte putin din coloana este prins sub carcasa sigilata, in Figura 4 vedem cat din conductorul abonatului este prins sub sigiliu, in cazul unui BMP . Si aici cotorul are carcasa sigilata , dar la randu-i este bagat in cutia BMP-ului care este si ea sigilata .

Fig 4 radu m

Iata BMP-ul de palier din Figura 4 , si la un BMP simplu pentru case situatia este asemanatoare , dar are mai putin traseu de coloana prins in el .

Aceste contoare au carcase din plastic transparent . Am remarcat Ansamblul de cleme sir pe care l-am incercuit, de acolo se leaga cablul de coloana care se va duce pana in apartamente .

Cu linia punctata galbena am vrut sa scot in evidenta o bucata scurta de circuit care ar face parte tot din coloana deoarece se afla dupa bornele de iesire din contor , bucata mica de circuit care ar apartine tot abonatului , dar aflata tot sub parte sigilata.

Clemele sir in unele cazuri , mai rare ce este drept , dar nu imposibile , provoaca incalzirea conductorului , din cauza vreunui contact slab la legaturile acestora la suruburi .

Acel tip de cleme sir pe care l-am incercuit nu pot sa il consider decat o intrerupere inutila a coloanelor . Nu consider ca era necesara acea prelungire , in locul acelor cleme mai bine ar fi montat o mica bara de impamantare de unde sa se lege si ramnifice firul de impamantare (PE) pentru fiecare apartament iar coloanele de faza(F) si nul(N) sa mearga din contor direct in locuinta abonatului fara a mai avea vreo intrerupere .

In cazul unui BMP pentru case nu exista acel ansamblu ce cleme sir , insa si acolo o bucata de apoximativ 40-50 CM de coloana este prinsa sub partea sigilata . In cazul BMP de palier , coloanele dupa ce ies din BMP mai au un lung traseu de strabatut pana in locuinta abonatilor , cu cat un abonat este la distanta mai mare (distanta insemnand etajele blocului, de unde este amplasat BMP pana la apartament ) cu atat si coloana are o lungime mare.

Conform regulii , coloana apartine abonatului , intr-un bloc , sunt mai multe coloane . Din nou un lucru oarecum ambiguu : o data cu iesirea coloanelor din BMP , daca nu se umbla in acesta , abonatul nu il mai poate fura pe furnizor doar din coloane , insa ii poate fura pe ceilalti vecini !! Mai pe scurt se poate racorda fraudulos la coloana altui vecin , coloanele acestea fiind trase pe scarile de bloc prin canale de metal sau plastic destinate lor . In unele blocuri aceste canale sunt sigilate de operator  , in altele nu .

In privinta acestui furt (posibil) intre locatarii unui bloc , dar care nu afecteaza pe operatorul de distributie CINE trage , pe cine la raspundere ? Din nou un lucru ambiguu , deoarece coloana nu mai apartine furnizorului operatorului d edistributie (OD), dar nici casa scarii nu apartine abonatului .

Consider ca aceasta regula ar trebui putin modificata , iar Operatorii de Distributie sa isi asume putin mai mult din circuit . Eu cred ca mai corect ar fi asa : << Punctul de delimitare dintre reteaua de distributie a furnizorului de energie electrica si reteaua abonatului reprezinta inceputul ultimilor doi metrii de cablu din coloana in cazul cladirilor multifamiliare (blocuri ) si sfarsitul primului metru de cablu din coloana de la iesirea din BMP in cazul cladirilor unifamiliare ( case ) . >>

Aceasta este parerea mea , din coloana in cazul blocurilor sa ii fie atribuiti abonatului 2 metrii din conductor , sau numai unul , asta ar mai ramane de vazut , iar in cazul caselor , unde oportunitatile de modificare si amenajare sunt mult mai mari , furnizorul operatorul de distributie sa isi mai asume doar un metru de conductor din coloana dupa iesirea acesteia din BMP .

In ambele cazuri consider ca partea de coloana aflata in interiorul BMP nici nu ar mai intra in discutie cui sa apartina , evident…. operatorului de distributie .

Sunt curios si parerile voastre !!

Intreruptor automat bipolar intr-un modul by Radu Mihai

30/11/2013

poza cv Radu Mihai

Am demontat un intreruptor automat bipolar intr-un modul de marca EATON seria Moeller , pe scurt fostul Moeller . Am ales unul de 16 Amperi . In seria de produse moeller acesta face parte dintr-o sub-serie numita X-pole . In Figura 1 voi prezenta intreruptorul ales , pe acesta voi remarca polarizarea fazei si a nulului facuta si de producator.

MCB fig1+2

 

In Figura 2 am remarcat pe laterala MCB-ului schema de aparat care este foarte importanta si niturile pe care le voi reteza pentru demontare .

MCB fig3+4

 

In Figura 3 am pozat modul in care am desfacut niturile , le-am retezat capul inflorit cu bormasina data pe turatie mare fara percutie si dotata cu spiral de metal de 2,5 mm.

In Figura 4 este MCB-ul dupa ce am terminat de retezat capetele niturileor si dupa care le-am scos impingandu-le cu un cui , inainte am curatat bine de span MCB_ul , este foarte taios , acum urmeaza sa il dezasamblez cu grija.

MCB fig5

In Figura 5 am fotografiat niturile , care in cazul acestui MCB sunt confectionate din dur-aluminiu.

Acum sa vedem MCB-ul :

MCB fig6

In Figura 6 este MCB-ul cu prima carcasa demontata sub care se afla modulul de faza.

Acesta se poate demonta numai in ordinea: de la faza spre nul. In mijlocul pozei am pus agrafa de prindere. Elementele indicate cu dunga vernil sunt componente comune pentru ambele circuite de faza si nul care trec prin MCB. Solenoidul exista doar pe faza si este de marimea unuia dintr-o siguranta monopolara . Acesta este calibrat de 16 Amperi . Excluzand solenoidul si elemntele comune toate celelalte piese sunt pe jumatate in grosime fata de cele dintr-un MCB monopolar.

MCB fig7

In Figura 7 am pozat intreruptorul pus in picioare , intre suruburile bornei se vede o parte de plastic cu o forma asemanatoare unei clepsidre , aceea este decat o bucata din izolatorul dintre modulul de faza si cel de nul .

MCB fig8

Figura 8 reprezinta MCB-ul cu toate modulele demontate . In poza am remarcat cateva componente cu cifrele 1,2 si3 acestea repezentand:

1 este camera de stingere a arcului din modulul fazei .

2 este arcul care tine in tensiune (mecanica) pantograful modului de faza.

Iar 3 este parghia de actionare a bimetalului .

Pe modulul comun am marcat cateva componente cu buline rosii , acesta insemnand piese care apartin numai modului de faza : surub si arc de calibru , parghie bimetal solenoid si celelalte doua . Modulul pentru Nul il analizam separat .

MCB fig9

In Figura 9 este reprezentat modulul de nul care are si rol de suport pentru piesele comune si celelalte carcase avand peretii laterali din fata cei mai inalti. Din nou am marcat cu dungi vernil componentele comune.

Bara de transimie*) face transmiterea miscarii de la maneta la sistemul de parghii de actionare al pantografelor in mod sincron. Bornele sunt elemante intalnite si pe modulul de faza si pe cel de nul .

Canelele de aerisire au rolul de a permite aerului sa intre si sa raceasca lamelele metalice ale camerei de stingere a arcului . In cazul MCB bipolar intr-un modul exista camera de stingere a arcului atat in partea modului de faza cat si in cea a celui de nul.

MCB fig10

Figura 10 reprezinta cateva piese esentiale detasate de modulele izolatoare .

Parti conductoare din curpu *) sunt componente realizate din palt-band de cupru care au rolul de a face legatura intre piesele din interiorul MCB-ului.

Borna este compusa din cama patrata si surub , este universala pentru ambele module .

 

Sa vedem si schema aparatului ,este desenata de mine in programul “Paint” dar este realizata fidel dupa cea de pe aparat:

MCB fig11

In schema este reprezentat aparatul ca mod de functionare si legare . Cu cifre impare se marcheaza intrarea pe acestea . Cu litera “N” este marcat modulul de nul . Este oblibatorie respectarea polarizarii acesteia , deoarece pe modulul de nul nu se afla decat camera pentru stingerea arcului si pantograful de decuplare . Daca faza este trecuta prin acest modul in cazul unui scurt-circuit sau suprasarcini neexistand solenoid sau bimetal acesta se va incalzi si va lua foc , fie circuitul sau intreruptorul , asadar este foarte important ca faza sa treaca prin modulul sau de regula notat cu cifre sau cu litera “F” pentru limba Romana si Germana si “L” pentru limba Engleza. In general notatia este cu cifre . Modulul de nul …foarte simplu cu litera N. Exista o neconcordanta intre schema si aparat : pe schema producatorul nu deseneaza simbolul camerei de stingere a arcului ( acel “X” mai jos de cifra 1) si pe modulul de nul , desi acesta exista .

Recomand sa se respecte si intrarile pe modul marcate cum am spus cu cifre impare , pe partea de intrare in MCB se afla partea fixa cu solenoidul . Pe iesire cea mobila cu pantograful , de regula este bine sa ramana sub tensiune cea fixa .

AVANTAJE SI DEZAVANTAJE : Un mare avantaj al MCB bipolar intr-un modul este spatiul foarte mic care il ocupa in tablouri , de un singur post intr-un tablou modular . Acum imi expun parerile personale : Eu nu recomand utilizarea acestor tipuri de MCB-uri in tablourile casnice si in general unde este nevoie de un amperaj mai mare de 16 Amperi . Aceste MCB le consider ideale pentru realizearea sistemelor de automatizare sau atunci cand intr-un tablou nu mai exista loc pentru MCB bipolar in doua module si este necear utilizarea unui nou circuit . Un dezavantaj major il constituie distanta foarte mica dintre bornele acestuia . In cazul in care acest MCB nu ar reactiona la suprasarcina si se produce incalzirea excesiva a circuitului , plasticul carcasei se poate topi mai rapid decat la unul in doua module si exista un risc mai mare de scurt-ciruit in cazul in care MCB se topeste si “colapseaza” . In bornele acestui tip de MCB intra doar fire  pana la 10 mm patrati , timp ce intr-un MCB bip. in doua module permite fire pana la 16 mm patrati . Distanta mai mare intre borne inseama risc scazut de scrut-circuit. Pe instalatii sub 10 Amperi acestea sunt ideale si nu se merita achizitionarea de MCB bip. in doua module . Insa cand montez un circuit de mai mult de 10 A nu mai utilizez acest model . Acest tip bipolar intr-un modul serie a Moeller este denumit de producator PLN. Se produce cu trepte de amperaj incepand de la 2 amperi pana la 40 Amperi . Un MCB bip. in doua module incepe de la 2 Amperi si ajunge pana la 63 Amperi . Remarc si culoarea manetei care indica amperajul sigurantei . Gri=16Amperi . Initial si eu am crezut ca aceste culori erau ale brandului cu pricina, insa am observat ca toti producatorii coloreaza si spatele fuzibililor cu aceste culori cum ar fi urmatoarele :

Roz= 2A , Maron= 4A , Verde= 6A, Rosu= 10A , Gri= 16A, Albastru= 20A,

Galben= 25A etc.

MCB bip. intr-un modul este de regula mai ieftin ( depide side magazine) fata de un MCB bip. in doua module cu 1 maxim 2 lei !!! Diferenta minora.

Astept sa dezbatem subiectul mai departe !

Modele noi de aparataj RCD by Klaxxy

07/11/2013

MCB14 Sunt mulţi producători de întreruptoare diferenţiale  – RCD (Residual Current Device). Majoritatea le realizează ca elemente ataşabile întreruptoarelor automate magneto-termice – MCB (Miniature Circuit Breaker). Pentru sistemele monofazate sunt realizate şi combinaţii RCD + MCB monobloc, numite RCBO (Residual Current Breaker with Overcurrent protection), sau RCCB (Residual Current Circuit Breaker).

MCB1

 RCD existente pe piaţă au dezavantajul că, practic, dublează gabaritul MCB la care sunt ataşate, dar şi preţul pachetului de aparataj. Motivul constă în existenţa conductoarelor interne care asigură transferul curentului, a conecticii necesare – câte două puncte de conectare pentru fiecare pol de lucru – şi a transformatorului sumator diferenţial de curent din interior. Elementele RCD independente (care nu sunt ataşate direct la un MCB) au şi contacte de forţă care întrerup circuitul principal la apariţia curentului de defect. Acestea însă nu înlocuiesc contactele unui MCB întrucât nu au camere de stingere şi nici elemente magneto-termice de protecţie.

MCB2

Problema gabaritului aparatajului utilizat devine evidentă acolo unde spaţiul disponibil este limitat, de exemplu la blocurile de măsură şi protecţie – BMP. Necesitatea de a instala un RCBO împreună cu dispozitivele de protecţie la supratensiune – DPS – şi bobina de declanşare aferentă – ST (Shunt Trip) face ca cerinţa de spaţiu pentru aparataj să fie foarte mare, iar dimensiunile incintelor sunt limitate.

În plus, numărul de puncte de conexiune este mare şi se cunoaşte că fiecare conexiune reprezintă un risc suplimentar de contact imperfect, deci risc suplimentar de încălzire, cu tot ce atrage aceasta după ea.

Dar… pentru orice problemă există şi soluţii.

Vă prezint în continuare un model revoluţionar de RCD, care are avantaje majore:

-gabarit extrem de mic;

-simplitate mare în funcţionare;

-flexibilitate mare în configurare, putând fi utilizat pentru orice tip de conexiune monofazată sau trifazată.

MCB3

Aparatul monobloc este unic pentru orice tip de conexiune dorită, monofazată, sau trifazată, ceea ce reprezintă un avantaj imens nu doar în privinţa implementării ci şi, mai ales, a necesarului de aprovizionare pentru un fabricant de panouri, sau de tablouri electrice. Mai mult, fabricaţia aparatului este structurată doar pe paliere de curent diferenţial (10 – 30 – 100 – 300 – 500 – 1000mA), deoarece în rest, el lucrează perfect în toată gama de curenţi nominali standardizaţi pentru MCB – RCD – RCBO, de la 1A, până la 125A, fără nici un fel de modificări.

Din analiza comparativă a structurilor interne se poate observa că acest RCD are aceleaşi componente de bază ca cele ale unui RCD “clasic”: transformatorul sumator diferenţial toroidal (1), alimentatorul împreună cu amplificatorul de eroare (2) şi electromagnetul de acţionare (3).

Elementele care îl fac să fie deosebit sunt:  lipsa conductoarelor interne pentru transferul de curent (4) şi a clemelor de racord pentru conductoarele de intrare şi ieşire (5).

 MCB4

Montajul unui asemenea RCD este foarte simplu: se ataşează fizic la un MCB (în cazul de faţă unul bipolar), conductoarele de racord sunt trecute prin decuparea ce conţine transformatorul sumator diferenţial, iar cele două conductoare de alimentare ale electronicii din RCD sunt racordate la ieşirea MCB, în locaşurile special destinate.

MCB5

La apariţia curentului de defect, electromagnetul din RCD va transmite comanda de declanşare către MCB, la fel cum se întâmplă cu un RCD “clasic”. Contactele acestuia rupând alimentarea, scot de sub tensiune şi întreg ansamblul RCD, asigurând astfel protecţia totală a circuitului.

MCB6

Simplitatea racordării şi diferenţele de gabarit care există între cele două soluţii sunt vizibile în imaginile prezentate.

MCB6

Racordarea RCD la un MCB tetrapolar este similară. Funcţionarea este identică.

Conductoarele de racord din imagine au secţiunea de 10mm2, deci pot transfera cu uşurinţă un curent de 63A. Acesta este curentul maxim pentru seriile MCB de bază.

MCB8

Cu cât creşte numărul de faze pe care se face sumarea diferenţială, cu atât diferenţele de gabarit sunt mai evidente. În imagine puteţi vedea o comparaţie între două pachete de aparataj, cu acelaşi curent nominal şi funcţii identice, utilizând MCB-uri tetrapolare (respectiv 3 faze + Nul).

MCB9

Probele de casă ne-au arătat că se pot folosi, cu uşurinţă, inclusiv conductoare de 16mm2, aşa cum se poate vedea în imaginea de mai sus.

Seriile extinse de MCB au curentul nominal maxim de până la 125A (la curent mai mare se pot folosi doar întreruptoare automate tip USOL – MCCB). Aceasta dovedeşte că acest tip de RCD poate fi folosit, fără niciun fel de modificări, în toată gama existentă de MCB, de la 1A la 125A.

MCB10

Diferenţele de gabarit care apar între cele două modele de combinaţii de aparataj sunt mai spectaculoase în cazul MCB de curent mare, respectiv în gama 80A-125A. Practic, de la un pachet de aparataj care are, în momentul de faţă, 202mm, se ajunge la un pachet de numai 126mm, ceva mai mult de jumătate din pachetul “de bază”, funcţiile asigurate fiind identice.

MCB11

Dar cu un asemenea RCD se pot face mai multe.

V-aţi gândit vreodată la un sistem diferenţial care să aibă doar un pol protejat?

Se poate obţine un sistem diferenţial, deci cu protecţie la curenţi de defect, care să folosească un simplu MCB monopolar, deci care protejează la suprasarcină şi scurtcircuit doar faza, aşa cum sunt majoritatea branşamentelor mai vechi. Simplitatea soluţiei este evidentă.

MCB12

În mod similar se poate obţine un RCBO pe 4 fire utilizând un MCB tripolar. Din nou, diferenţa de gabarit este evidentă.MCB13

Însă acest tip de RCD are şi alt avantaj major.

La RCD-urile “clasice”, ataşate de un MCB, numărul punctelor de conexiune necesare este mare – în cazul unui ansamblu RCD + MCB tetrapolare, aşa cum apare în imaginile de mai sus, sunt 16 puncte de conexiune. Se ştie că fiecare punct de conexiune reprezintă un element de risc – contact imperfect datorat unui şurub insuficient strâns, neatenţie la montaj etc. Emisia de căldură generată de numărul mare de conductoare şi de puncte de conexiune este, de asemenea, mare, element important când discutăm de spaţiul închis al unui BMP, de exemplu.

MCB14

Acelaşi montaj, cu protecţie magneto – termică şi diferenţială tetrapolară, este incomparabil mai simplu când este folosit noul tip de RCD. Numărul de puncte de conexiune scade la jumătate – 8 în loc de 16, de asemenea scade lungimea conductoarelor utilizate pentru racorduri. Avantajele sunt considerabile, din toate punctele de vedere.

Descrierile de mai sus reprezintă doar o parte dintr-un material mai amplu, în format Power Point Slideshow, care a fost destinat ca suport pentru prezentarea noului aparat la una din filialele de distributie, în urma cu câtva timp. Forma completa cuprindea şi animaţii care arătau foarte clar toate etapele procesului de protecţie diferenţială, precum şi câteva filmuleţe în care prezentam încercările efectuate în laboratorul propriu. Din nefericire, formatul blogului nu permite animaţii şi filme, din acest motiv aceste elemente, interesante şi spectaculoase, au fost scoase.

Asupra sigurantelor automate jt din tablourile de distributie by Radu Mihai si Klaxxy

05/11/2013

Radu 2 In urma articolului  Inlocuirea unui tablou de sigurante by Radu Mihai s-a incins o disputa legata de detalii constructive si functionale ale sigurantelor automate  (Miniature Circuit Breaker). Radu ne-a impartasit din experienta lui practica insa anumite afirmatii au fost contrazise cu argumente pertinente de prietenul nostru dl Klaxxy.

Ei bine,  Radu Mihai s-a ambitionat si isi sustine in continuare convingerile de data acesta demontand un MCB nou si realizand o suita de fotografii comentate. Cum era de asteptat replica dlui Klaxxy n-a exitat sa apara completand cu informatii foarte valoroase migaloasa munca inceputa de Radu Mihai.

In final din argumente si contraargumente a rezultat un articol foare interesant care apreciez ca va fi util multor electricieni care au ocazia sa vada sectiuni printr-o siguranta automata si sa afle detalii foarte interesanta legate de solutiile constructive si principiile de functionare ale MCB.

Prin urnare sa luam contact cu argumentele lui Radu:

Pentru a imi proba mai bine afirmatiile am preferat sa cumpar un MCB nou-nout EATON-Moeller , si sa il distrug , demontant-ul cu grija , pentru a vedea cu exactitate ce este in el , si de ce am sustinut ca si modulul de Nul are in el unele protectii . Recunosc ca nu am precizat in articol ca modulul de nul NU are camera de stingere a arcului , desi stiam , am ezitat sa spun .Am pozat treptat fiecare etapa a dezmembrarii unui MCB Bipolar in doua module , 1P+N .

figura 1

In Figura 1 este MCB-ul vazut din fata intact , fara s aii fac nimic , precizez ca este de 10 Amperi !!! , dupa cum releva si sin inscriptiile sale !

figura 2

In Figura 2 am pozat MCB-ul din spate , ca si in artico, sunt notatiile pe fiecare modul in parte , dar cel mai semnificativ este inceputul; celui de-al doilea rand cu negru , primele 2 sau 3 cifre si prima litera dupa ele . Acestea reprezentand capacitatea de rupere la amperaj a MODULUI si nu a intregului intrerptor !!!!

Remarcati ca sunt diferite !!

Acum pozele cu MCB-ul desfacut in doua MCB_uri monopolare.

figura 3

In Figura 3 apare modulul de faza , pe care este si logo-ul , dar si notatia C10 ,c are indica amperajul pe intreg intreruptorul.

 figura 4

In Figura 4 apare modulul de nul detasat , pe fata acestuia nu este inscriptionat decat simbolul “on/off” .

Detasarea modulelor le-am facut demontand strict niturile comune , acelea fiind doar doua la numar , si marcate de producaor prin incercuire , dar si ca sunt batute invers fata de cele ale modulelor in parte .

Demontarea niturilor confectionate din otel-cuprat , am efectuat-o razand capul inflorit al nitului cu bormasina si cu un spiral de 2,5 MM , dupa care l-am inlaturat . La final cele doua module se detaseaza independent , intrele manetele lor existand decat un ax , dar care iese usor si niste distantieri din plastic . Dupa inlaturarea lor manuala , am obtinut practic doua module Monopolare .

figura 5

In Firura 5 am prezentat componentele care realizau unificarea celor doua module . Mai este de remarcat ca si inscriptiile frontale erau comune . Doar cele de pe spate sund individuale.

Acum urmeaza o poza in detaliu cu cele doua module demontate si ele la randul lor . Le-am taiat si niturile lor , si desfacut carcasa de plastic in doua , pentru a vedea interiorul lor .

figura 6+7

In Figurile 6 si 7 am fotografiat modulele dupa ce le-am retezat si lor niturile care sunt mai scurte dar mai multe pe fiecare modul in parte , si demontat carcasele . Le-am pozat din laterala ca sa se vada clar care este cel de nul si cel de faza , evident cel de faza este cu LOGO-ul pe el . Acum o poza in detaliu .

figura 8

In Figura 8 am pozat ambele module demontate , unul langa celalat , pentru detaliu . Pe modulul de faza am notat in coltul stang sus pe modul litera “ F” iar pe cel de nul in acelasi loc litera “N” .

Diferentele sunt urmatoarele :

  • in modulul de faza se gaseste camera de stingere a arcului pe care am si remarcat-o in poza , in cel de nul nu , am gresit in articol ca nu am pomenit de acest lucru , desi il stiam din simbolurile de pe intreruptor , aceasta fiind marcata cu un “x” pe schema ;
  • am marcat cu dunga rosie bobina de curent ( solenoidul) din modulul de faza si cu dunga albastra la cel de nul . Observati ca si la modulul de nul aceasta exista !! desi dumneavostra (se refera la dl  Klaxxy) mi-ati spus ca acesta nu exista .
  • Pe modulul de nul am marcat solenoidul cu dunga albastra . Observati diferentele dintre acestea : bobina de pe modulul de faza are mai multe spire decat cea de pe modulul de nul , dar pe sarma de pe bobina nulului este mai groasa decat cea de pe faza. Mai putine spire dar sarma mai groasa inseamna amperaj mai mare .
  • Eu stiu ca bobina solenoida este parcursa de curent , iar functie de cum este calibrata , declanseaza la scurt-circuit sau daca trece prin ea o intensitate mai mare decat cea la care este calibrata , “expulzand” un bolt in interiorul ei care actioneaza sistemul de parghii aferent contactului mobil (pantograful acela de contact , cu capat curbat ).
  • Contactul mobil al ambelor module l-am marcat cu culori diferite , rosu pe cel al fazei , albastru pe cel al nulului . Observati o mica diferenta de gabarit . Am testat cu doua Ohm-metre , inainte : cel de pe faza pica oarecum in urma celui de nul , motivul fiind ca este mai mic , chiar daca manetele declanseaza in acelasi moment , in interior contactele sunt “asincrone” .
  • Bimetatul : cum reise si din poza , exista in ambele module , doar ca in cel de faza are surubul de calibrare in rest acesta este la fel .
  • Fata de moduilul de faza, la modulul de nul lipseste doar camera de stingere a arcului , insa este calibrat la 20 A .
  • Am mai distrus mai  de mult un MCB de marca T&G de 20 A iar solenoidul era la fel ca cel din poza mea , ca modulul de nul , de aici releva ca este dimensionat chiar la 20 Amperi . Contactul fix este identic in ambele . Tot in modulul de faza mai apare o protectie din plastic termorezistent , acela transparent sub camera de stingere a arcului .

figura 9

In Figura 9 am pozat carcasele moduleor diferenta  fiind ca cel de faza are cativa suporti in plus . Niturile pentru fiecare modul sunt mai scurte .

In final am vrut sa imi sustin opiniile cu probe , cand imi voi permite financiar , voi demonta si un MCB bipolar intr-un singur modul ! Desi in articol vorbeam de MCB Schrack ,iar eu am demonstrat pe un EATON-Moeller , aceste companii au ceva in comun care sigur si dv. stiti : folosesc patentul F&G , fosta etichetare a sigurantelor Moeller , de la Felten and Guillaume . Prin urmare mecanismul interior este acelasi , diferentele fiind de marketing .

Contraargumetele si explicatiile dlui Klaxxy 

 Precizările privind cele afirmate mai sus trebuie analizate împreună cu imaginea care urmează (fig 10):

figura 10

Am marcat cu roşu elementele cele mai importante pentru înţelegerea explicaţiilor care urmează.

1.Existenţa şurubului de reglaj al protecţiei termice (prin bimetal, la suprasarcină) pe modulul de fază şi inexistenţa lui pe modulul de nul. Cum s-ar putea stabili punctul de acţionare al unei protecţii în absenţa oricărei posibilităţi de reglare a parametrului controlat?

2. Existenţa camerei de stingere a arcului electric pe modulul de fază şi inexistenţa ei pe modulul de nul. Considerând că modulul de nul ar trebui să protejeze la un curent chiar mai mare decât cel nominal, cum ar elimina pericolul de menţinere a arcului electric?

Acestea sunt elementele sesizate şi de dvs. Dar mai sunt două elemente definitorii pentru o protecţie adecvată.

3. Bareta metalică prin care bimetalul, prin deplasarea (curbarea) lui la căldură, comandă elementele mecanice de declanşare. Aceasta există la modulul de fază, dar lipseşte la modulul de nul. Presupunând că bimetalul din modulul de nul, chiar dacă nu are reglaj, ar asigura vreo protecţie, cum credeţi că ar putea comanda declanşarea în caz de suprasarcină?

4. Ultimul, care nu este vizibil, dar ştiu că ar trebui să existe. În interiorul bobinei există un „plunger” („bolţul” de care aminteaţi dvs), element care, atunci când curentul ce parcurge bobina depăşeşte o anumită valoare, se mişcă (este „expulzat”, aşa cum corect afirmaţi şi dvs) şi comandă elementele mecanice de declanşare. Deşi acest element nu este vizibil în imagini, eu ştiu că acest plunger există în modulul de fază şi lipseşte în modulul de nul. Presupunând că bobina ar asigura vreo protecţie, cum credeţi că ar putea comanda declanşarea în caz de scurtcircuit?

Ideea este că modulul de nul asigură doar deschiderea sincronizată cu  modulul de fază la declanşarea oricăreia dintre protecţiile acestuia; modulul de nul nu asigură niciun fel de protecţie.

Explicaţiile existenţei anumitor elemente (bimetal, bobină etc) în modulul de nul, aparent fără rost, sunt următoarele:

Liniile de asamblare pentru aparataj de masă (MCB, RCD, RCBO etc) sunt complet robotizate. Roboţii manevrează, plasează, asamblează, sudează etc elementele componente conform unor programe predefinite. Fiecare mişcare este perfect adaptată reperului manevrat, necesitând un program riguros de acţionare. Punerea la punct a programelor poate dura luni de zile.

Costurile unei asemenea linii de asamblare sunt de foarte multe milioane de dolari. Din acest motiv nicio companie nu îşi permite să facă investiţii separate uriaşe pentru un element – modulul de nul – care, în final, are doar un rol auxiliar.

Soluţia problemei este un compromis. Companiile îşi permit să „piardă” câţiva cenţi la fiecare modul de nul (oricum sunt mult mai puţine decât cele de fază, de protecţie, iar cheltuielile suplimentare sunt redistribuite asupra întregului aparat), menţinând o singură linie de asamblare.

Din acelaşi motiv, reperele din interior, dacă ar fi diferite, ar costa prea mult (gândiţi-vă că fiecare reper, din plastic, sau metal, necesită, pentru a fi realizat, cel puţin o matriţă, sau o ştanţă – de foarte multe ori mai multe, decupare, îndoire etc – iar o matriţă costă zeci de mii de dolari, în condiţiile în care într-un MCB sunt câteva zeci de repere !!!). Soluţia este acelaşi compromis: folosirea aceloraşi repere, dar cu funcţii diferite.

Cum se face asta?

Simplu: se folosesc, în modulul de nul, exact aceleaşi repere pentru calea de curent ca cele din modulul de fază; se folosesc, în modulul de nul, exact aceleaşi repere pentru mecanismul de declanşare ca cele din modulul de fază, mai puţin elementele de transfer al comenzii (pârghia de la bimetal şi plungerul de la bobină).

Pentru a se preveni orice suprasolicitare, bobina (care nu are nicio funcţie, asigură doar calea de curent) este aleasă cu o clasă superioară (de aici grosimea mai mare a conductorului, sesizată şi de dvs). Din acelaşi motiv, pentru a se asigura calea de curent în zona bimetalului, fie se foloseşte, în loc de bimetal, o simplă baretă de cupru, fie se plasează un bimetal de clasă superioară.

Ca o măsură de siguranţă suplimentară, pentru a fi eliminate confuziile pe linia de montaj, şurubul de reglaj al deplasării bimetalului dispare, iar orificiul de acces pentru surubelniţa de reglaj este obturat (reglajul este făcut tot de roboţi, acest mod de lucru împiedică robotul să considere drept modul de fază un modul de nul plasat eronat pe banda), iar plungerul (a cărui funcţionare este verificată tot de roboţi) este eliminat.

Din câte am aflat din diverse discuţii (această informaţie este neverificată !), unele companii folosesc, pentru module de nul, module de fază de clasă (curent) superioară, care au trecut proba de contact (deci calea de curent este bună), dar au fost respinse la controlul final automat al protecţiilor; aceste module sunt declasate, li se scot elementele de comanda a protecţiilor şi sunt folosite ca module de nul.

Modulul de fază este cel care protejează. Asta înseamnă că acesta sesizează defectul şi acţionează la apariţia lui. Modulul de fază transmite comanda de declanşare către modulul de nul. Transmisia mecanică a comenzii (datorită elasticităţii elementelor mecanice şi a jocurilor inerente ale elementelor de mişcare aflate în legătură) durează câteva milisecunde. Stingerea arcului electric durează, de asemenea, câteva milisecunde. Asta însemnă că, atunci când modulul de nul începe mişcarea de declanşare, arcul electric este deja stins, sau în fază finală de stingere. Acest fenomen de întârziere face inutilă existenţa camerei de stingere (care mai costă şi ea câţiva cenţi !) în modulul de nul. Este motivul pentru care modulul de nul nu dispune de acest accesoriu, altfel extrem de important.

Există unele erori şi în privinţa istoricului asimilarilor F&G, Moeller, Eaton, dar clarificările astea, mai puţin importante, cu altă ocazie.

Firma Schrack nu are absolut nimic de-a face cu celelalte. Schrack este o firmă austriacă tipică – one family business – în vreme ce celelalte sunt germane (se ştie că, în ciuda aparenţelor, austriecii nu îi suportă pe nemţi, sunt foarte rare legăturile de business între companiile din cele două ţări). Eaton este o corporaţie transnaţională, deja nu mai are identitate şi naţionalitate, este doar o „fabrică de bani”.

Inlocuirea unui tablou de sigurante by Radu Mihai

18/09/2013

Radu 2

Recomandam ca articolul sa fie citit impreuna cu comentariile asociate lui!

In acest articol voi prezenta pas cu pas modernizarea unui tablou cu sigurante la un apartament cu 3 camere dintr-un bloc construit in 1957. Am inlocuit tabloul original al blocului de tip UGP cu unul modern cu sigurante automate modulare .

Inainte de inceperea lucrarii propriu zise un pas important este alegerea unor materiale de calitate dar si dupa caracteristice tehnice pentru un apartament . Eu recomand pe instalatii vechi cu conductor AFY de 1,5 si 2,5 mm patrati de tip   in-tenc utilizarea de sigurante automate de 10 Amperi pentru lumina unde conductorul este 1,5 mm iar de 20 Amperi pe prize unde contuctorul are 2,5 mm patrati. In mod frecvent se utilizeaza de 16 Amperi datorita firului de aluminiu insa un consun mai mare duce la declansarea acesteia in mod repetat . Recomand untilizarea sigurantelor BIPOLARE in DOUA MODULE . Acest tip de sigurante sunt formate din doua monopolare din fabricatie  si ofera un spatiu mai mare intre bornele sale permitant intrarea la borne a mai multor fire , dar si riscul de incalzire in cazul unui consum ridicat fiind scazut .

Deasemena si riscul de scurt-circuit este redus la zero . Tabloul a fost ales unul de opt posturi chiar daca doua sigurante bipolare in doua module ocupa patru posturi. Este bine sa fie cat mai multe lasate in plus pentru ca in timp se mai pot adauga circuite precum : centrala termica , aer conditionat , circuit suplimentar de prize . Marimea tabloului trebuie sa fie relativ mare din cauza firelor , care ocupa mult loc , acestora fiind necesar sa li se lase rezerve in tablou dar si grosimii izolatiei firelor in-tenc . Incep prin a prezenta sigurantele , sa optat pentru marca Schrack , singura de pe piata romaneasca care sunt MADE IN AUSTRIA . Aproape la fel de bune sunt si sigurantele EATON seria Moeller de productie romaneasca. fig 1+2

Fig 1 Fig 2

In poze se observa ca maneta dreapta este colorata alb , de obicei pe orice siguranta bipolara in doua module pe unul dintre module langa surubul bornei unui signur modul este inscriptionata litera “N” . In cazul acestor sigurante pe modulul cu maneta alba langa orificiul surubului pe colt . Inscriptia “N” indica unde este firul de Nul pe siguranta . Este foarte important ca acesta sa fie montat acolo si sa se respecte polarizarea acesteia .

Modulul marcat ca fiind nul este de amperaj mai mare decat faza , motivul fiind ca acesta sa se declanseze in urma fazei . In unele cazuri “ruperea” nulului inaintea fazei duce la distrugerea unor consumatori aflati sub tensiune . De aici si importanta polarizarii corecte a acestor sigurante . Acelasi lucru se intalneste si la sigurantele bipolare intr-un modul si la cele diferentiale . Recomand pentru locuinte utilizarea EXCLUSIVA a sigurantelor bipolare .

Actualizare conform sugestiilor facute de dl Klaxxy:

“1.      Problema MCB (Miniature Circuit Breaker – siguranta automata) tip P+N.

Aparatul folosit de dvs, conform imaginilor din articol, este urmatorul:

fig 1'

Fila de catalog este urmatoarea:

fig 2' extras catalog

Rezulta, atat din schema, cat si din explicatiile atasate, ca este vorba de un MCB tip P+N, la care nulul are doar rol de comutare, fara a fi protejat. Din schema ar rezulta ca nu are nici macar camera de stingere pe nul – lipseste marcajul cu “X” pe conductorul (4) de iesire. Linia intrerupta indica faptul ca declansarea se face solidar si sincron cu polul de faza

2     Problema MCB fara protectie, tip Multi 9 –  Merlin Gerin

Merlin Gerin, companie din cadrul grupului Schneider Electric, este mult prea mare si serioasa ca sa-si permita sa scoata pe piata aparataj care sa nu fie in stricta conformitate cu specificatia tehnica. Exista doua variante care ar explica ceea ce spuneti dvs.

Prima varianta: poate ca dvs ati tinut in mana nu un MCB, ci un intrerupator de izolare fabricat de Merlin Gerin pana prin anul 2000. Probabil ceva de genul:

fig 3' extras catalog

Aceasta fila este dintr-un catalog Merlin Gerin din anul 1994. Dupa cum se vede, aparatele nu au protectie magneto-termica, nu au camere de stingere, asigura doar declansarea manuala sincronizata (si rapida) a polilor. Intr-adevar, este din seria de fabricatie Multi 9, dar nu este un MCB, este doar un aparat cu ajutorul caruia se poate inchide / deschide un circuit.

In acest moment Merlin Gerin nu mai fabrica acest aparat (sau, cel putin, nu mai apare in cataloagele detinute de mine). Am gasit insa ceva similar, fabricat de compania mama – Schneider Electric:

fig 4' extras catalog

A doua varianta: se stie ca grupul Schneider Electric, in general, dar compania Merlin Gerin, in special, este intr-o disputa juridica si comerciala cu statul chinez de aproape 20 de ani, in joc fiind interese de multe miliarde USD. Problema o constituie contrafacerile masive de produse din seria Multi 9 facute de companiile chinezesti. Am tinut in mana astfel de contrafaceri si, daca despre asa ceva e vorba, aveti toate motivele sa faceti afirmatia de mai sus: acestea (contrafacerile) arata impecabil la exterior, dar sunt execrabile din punctul de vedere al componentelor utilizate si al sigurantei in functionare. Ca idee, am gasit bucati de carton, probabil luate de la niste coperti de carte (aveau pe ele diverse inscrisuri, dar se vedea ca erau bucati rupte, nu semnificau ceva anume), introduse intr-un MCB pe post de izolator intre doua componente care se apropiasera prea mult si riscau sa se atinga. Ridicol!

Lucrez zilnic cu astfel de aparate si nu ca utilizator, ci ca proiectant, domeniu in care trebuie permanent sa te informezi, sa analizezi, sa decizi si sa implementezi cele mai bune solutii. Concluzia mea, dupa multi ani de activitate, este ca folclorul e daunator in activitatea noastra. Este mult mai bine sa analizam, de fiecare data si cu mare atentie, fisele tehnice ale producatorilor aparatelor pe care le utilizam.”

***

A doua etapa este pregatirea tabloului inainte de a incepe lucrarea , echiparea acestuia cu sina Omega pt. sigurante si fixarea provizorie a sigurantelor in el dar si confectionarea puntilor intre sigurante scutesc din timpul montajului la fata locului . fig 3+4

Fig 3 Fig 4

Fixarea acestora cu suruburile din cutia tabloului . ATENIE la achizitionarea tablolului sa fie complet din punct de vedere al echiparilor .

Fig 5

Fig 5

Sigurantele automate de orice tip se fixeaza pe sina Omega standard cu agrafele de pe spatele lor , agrafa de regula este in partea de jos a sigurantei . Si pe spatele sigurantei se observa un punct rosu cu vopsea . Acesta reprezinta modulul fazei sau mai putem spune ca pe acea parte a sigurantei este indicat sa treaca firul de faza.

Dupa ce sunt fixate sigurantele in tablou confectionati puntile din conductor de cupru de 4 mmp . Intotdeauna utilizati numai conductor de 4 mmp , respectand tot odata codul culorilor pentru fire in sistemul monofazat : ROSU sau MARON pentru faza , ALBASTRU pentru nul si firul multicolor GALBEN-VERDE pentru impamantare .

Fig 6+7

Fig 6

Fig 7

Bupa debitarea la lungimea necesara a conductorului dezizolati-l in funtie de adancimea lacasului la borna . Dupa adancimea acestuia firul trebuie dezizolat dublu ca lungime. Ulterior indoiti conductorul ca in imaginile de mai sus ,  facandu-i capat dublat . Capatul dublat trebuie sa fie lung exact cat este de adanc lacasul bornei . Ca o masura suplimentara eu curat cu un burete abraziv capatul condutorului inainte de indoire dupa care il degresez cu un tampon imbibat cu alcool medicinal sau industrial  pentru curatire. Degresarea cu alcool intarzie oxidarea cuprului. Dupa care se poate trece la montarea conductoarelor.

Fig 8

Fig 8

Acestea sunt puntile utilizate in cazul de fata. Eu am utilzat maron pentru faza si albasru pentru nul .  Capatul dublat in orice legatura este foarte important deoarece asigura un contact ferm si o suprafata mai mare de atingere intre camele bornei si suprafata conductorului .

Fac o mica paranteza : in curent alternativ amperajul se manifesta doar la suprafata conductorului si cam 30-40% adancime in materialul acestuia . Tocmai din acest motiv firele electrice chiar daca sunt de sectiune circulara se masoara in milimetri patrati si nu in toli . Pentru rezistenta unui conductor se ia in calcul aria desfasurata a conductorului …ca si cum l-am turti si am obtine un plat-band .

Etapa urmatoare consta in montarea provizorie a sigurantelor in tablou si a puntilor .

Fig 9

Fig 9

In colturile tabloului se gasesc suportii pentru montarea barei de nul , pe care o montati inainte de fixarea pe perete a tabloului , ca in poza de mai jos .

Fig 10

Fig 10

Pentru demontarea sigurantelor trageti agrafa in jos cu o surubelnita pana aceasta iese partial din lacasul ei , cum arat in poza de mai jos . NU scoateti agrafa de tot !!!

Fig 11

Fig 11

Etichetarea tabloului se face cu ajutorul autocolantului din echiparea acestuia care se lipeste deasupra sigurantelor pe capacul tabloului. Scrieti cat se poate de citet cu litere mari de preferabil culoare neagra ce circuit deserveste fiecare siguranta, departajand modulele cu o linie ca sa se inteleaga pana unde tine siguranta circuitului .

Fig 12

Fig 12

In poza de mai jos prezint tabloul complet echipat si gata de montaj .

Fig 13

Fig 13

Iar acum sa vedem si tabloul ce va trebui inlocuit .

Fig 14+15

Fig 14

Fig 15

In stanga sa este o sonerie de 220V ~ .

Demontarea tabloului …

Fig 16

Fig 16

Verificati sigur care sunt circuitele sigurantelor dupa care notati pe carcasa . Eu notez L-lumina P-prize . Dupa aceea cu ajutorul incercatorului verificati care sunt fazele pe circuit si notaile pe carcasa . Ulterior desurubati sigurantele si becul .

Fig 17

Fig 17

Pentru indeaprtarea carcasei desurubati Oringurile filetate care o tin fixata de elementi . De regula acestea sunt din ceramica .

Fig 18

Fig 18

Indepartati carcasa cu grija fara a o atinge de bornele tabloului . Curatai praful de pe bornele suruburilor inainte de demontare pentru a evita mici scurt-circuite , cu o periuta dentara uzata . Urmariti cu atentie legaturile la elementii sigurantelor fuzibile  pentru a intelege fiecare circuit. Inainte de a se incepe demontarea firelor de la borne este intrerupta tensiunea din siguranta bransamentului !

Fig 19+20

Fig 19

Fig 20

Slabim suruburile bornelor de pe elementi pentru a deconecta fiecare fir in parte , dupa care puneti-le fanioane pentru a sti ce reprezinta fiecare . Eu utilizez bucati mici de banda izolatoare pe culori pentru a recunoate fiecare fir . De exemplu : alb-nul lumini , alb si rosu – faza lumini , galben-nul prize , galben si rosu – faza lumini . Daca mai sunt si alte circuite improvizati alte combinatii . Pentru notificarea corecta a firelor ajutati-va de inscriptiile facute pe carcasa tabloului care este demontata .

Fig 21

Fig 21

Decuplarea conductorilor de alimentare generala , care vin din Blocul de Masura si Protectie de pe palierul scarii .In poza de mai sus acestea inca se aflau sub tensiune , insa dupa decuplarea lor l-am scos de sub tensiune . Firul galben este Impamantarea pe acest circuit . Greaseala producatorului care nu a utilizat un colorit corect pentru impamantare restul fiind in regula : rosu este faza , albastru nulul .

Fig 22

Fig 22

Decuplati echipamentele auxiliare precum sonerie si becul de pe hol aflat pe tablou.

Fig 23

Fig 23

Demontarea definitiva a tabloului , acestea de regula sunt prinse in partea de jos cu un holzsurub si sus sunt ancorate de doua holzsuruburi …practic este agatat cu ajutorul unor bride lasate din fabricatie . Aceasta operatie se face dupa ce au fost demontate toate firele care veneau catre tablou .

Fig 24

Fig 24

Dupa demontarea suruburilor se indeparteaza tabloul , cam asa rata locul unde a fost , cazand multa tencuiala aceasta fiind foarte prost calitativa . Au fost desurubate si holzsuruburile din partea superioara a tabloului care il tineau suspendat . Acum se poate trece la montaj  .

Fig 25

Fig 25

Decuparea intrarilor pe tablou functie de pozitia firelor . In acelasi timp vor fi facute si garuile pentru holzsuruburi in tabloul .

Fig 26

Fig 26

Gaurirea peretilor pentru diblurile de plastic . In cazul de fata am putut utiliza curent de la vecini , daca acest lucru nu este posibil utilizati o fisa care o veti conecta in cablurile de alimentare generala . In cazul blocurilor vechi , folosesc spiral de 6mm dar diblurile vor fi de 8 mm , din cauza tencuielii proaste . In timpul utilizarii bormasinii cu percutie mai cade din tencuiala dislocata .

Fig 27

Fig 27

Inainte de fixarea definitva a tabloului este obligatorie repararea peretului . Aceasta se  va face cu ipsos , desi acesta este un material pretentios ca se incheaga repede , este un foarte bun liant . Va prezint cateva din tehnicile necesare pentru a avea o lucrare corecta cu ipsos : in primul rand trebuie demolata toata tencuiala instabila , cioburi sau bucati fisurate , cu ocazia aceasta schimbati si pozitia firelor intr-o pozitie cat mai convenabila .

Curatarea suprafetei foarte meticulos dand cu o perie tot praful la o parte , daca se poate chiar si aspirat . Urmeaza prepararea ipsosului , turnand pulberea de ipsos in apa rece si curat amescand in continuu pana devine o crema gri uniforma si fara bulgari de material in ea . Aveti un timp scurt de maxim 2 minute in care veti umecta toata suprafata care urmeaza sa fie tencuita . Utilizati un pulverizator de spalat geamuri  care este incarcat cu apa rece . NU UTILIZATI APA CALDA LA PREPAREAREA DE MATERIALE DE CONTRUCTII !!! se distruge compozitia . Umeziti bine suprafata. Cand materialul preparat ajunge sa aibe o consistenta mai tare , adica nu mai cade dupa spaclu , incepeti imediat sa il aplicati  pe perete , apasand destul de bine pe spaclu ca acesta sa nu creeze goluri de aer si sa acopere toata suprafata . Inainte de toate am invelit conducotrii de cupru cu Tub flexibil Copex . Doar firele in-tenc permit astuparea directa cu tencuiala , de aici si numele lor , IN-TENC= in tencuiala . Daca este cantitate mare de astupat ca volum , introduceti in timpul aplicarii materialului ciobui de caramida sau ipsos intarit daca este de la vechea tenuiala , dar tot dupa ce le-ati curatat si udat si pe acestea . NU folositi bucati de tencuiala cazuta care este sfaramicioasa. Dupa 20 de minute de la aplicare acesta este complet intarit . Pentru finisarea sa , curatati bine spaclul si razuiti surplusurile pana ajunge da fie drept . Dupa debavurare este bine sa dati cu un strat de amorsa de perete peste ipsos pentru o viitoare zugraveala. Pentru a va asigura ca ipsosul face priza cu peretele , acesta la 5-10 minute dupa aplicare incepe sa friga , sa degaje caldura , pe perete ..timp de 30 de minute , daca acest lucru se intampla , inseamna ca prinderea este una mai mult de cat solida.

In poza de mai sus micile orificii care le-am marcat cu albastru sunt locurile pentru holzsuruburi . In timpul astuparii cu ipsos am introdus deja diblurile cat era acesta moale , introducand doua unul dupa celalalt, pentu a nu fi nevoit sa gauresc inca o data noul ipsos.

Fig 28

Fig 28

Urmatoarea etapa consta in fixarea definitiva a tabloului cu holzsuruburi in gaurile marcate cu albastru, in interiorul acestora aflandu-se dibluri de 8mm. Am utilizat holzsuruburi de 5mm grosime cu 70 mm lungime, 4 la numar . Atentie la montaj ca acesta sa fie drept .

Fig 29

Fig 29

Am terminat cu tencuitul si gauritul , deci am terminat cu mizeria . Dupa ce am strans molozul urmat tencuirii trecem la legaturile electrice . Curatenia este esentiala in interiorul tablourilor electrice  . Praful , arsura si fumul conduc curentul intr-o oarecare masura . Inainte de legarea firelor , eu le curat foarte minutios cu o carpa usor imbibata in alcool ( spirt sau solutie de curatat geamurile , NU cu apa ) . Se vede pe carpa mizeria rezultata numai dupa fire .

Fig 30

Fig 30

Urmeaza amplasarea sigurantelor si cuplarea firelor.

Fig 31

Fig 31

Primul legat este conductorul de impamantare la bara destinata lui . Din pacate cladirea nu are prevazuta si in apartamente fir de impamantare , dar pe viitor acesta se poate adauga si lega la acea bara .

Fig 32

Fig 32

Desi firele de bransament sunt lungi , acestea nu trebuiesc retezate deacat minimul necesar , restul se face colac in tablou. Retezati capatul care intra in vechea siguranta si faceti altul . Aceeasi metoda a capatului dublu de la punti aplicam tuturor firelor si de aici , dezizoland in lung firul dublu fata de adancimea lacasului bornelor sigurantelor apoi degresandu-l si indoindu-i capatul .

Fig 33

Fig 33

Cuplarea firelor de alimentare pe partea inferioara a sigurantelor . Corect este ca acestea sa fie montate pe partea superiora , asta doar daca sigurantele o impun . In cazul de fata nu conteaza unde vor fi firele de alimentare generala , doar pe bransamente si sigurante diferentiale este obligatorie intrarea pe partea superioara a sigurantelor . Strangerea conductorilor trebuie sa fie foarte ferma . Alimentarile acestui bransament au fost facute cu conductori de cupru FY de 6mm patrati .

Fig 34

Fig 34

In poza de mai sus am prezentat pregatirea firelor apartamentului pentru legarea la sigurante . Intotdeauna retezati-le capatul care intra in vechea siguranta cand este vorba de aluminiu , acel capat de fir este foarte uzat de la bornele elementului de caldura si strangerea la borna . Aluminiul se degradeaza destul de repede fiind foarte maleabil.

Dupa debitare , ca si in celelate cazuri dezizolati-l lung , nu folositi bureti abrazivi pentru curatare ci razuiti-l de oxid cu lama cuter-ului apoi degresati-l. Am repus fanioane colorate functie de ce alimenteaza fiecare . Cele cu albastru sunt nuluri iar cele cu rosu  faze . Si din fabricatie acestea erau marcate doar in al doilea strat de izolatie care era culoarea de circuit , vezi in poza unde este taiata izolatia .

Fig 35

Fig 35

Dublarea capetelor la fire , esentiala la firele de aluminiu. Conductorii alb si albastru sunt soneria . In primele poze se observa doua innadituri la conductoarele verzi , daca lungimea firelor va permite , renuntati la aceste legaturi prin matisare, eu le-am desfacut , intreruperile pe partile de inceput ale firelor duc la incalzirea acestora . Daca este nevoie de prelungire utilizati riglete de alama . Alama fiind un material ce face contact foarte bun si cu aluminul si cu firele de cupru . Nu innaditi prin matisare directa cuprul cu aluminiul , acestea oxidand diferit si se va slabi contactul .

Fig 36

Fig 36

Cuplarea definitava a firelor de alimentare ale apartametului , fiecare borna a fost stransa foarte ferm dar nu cat sa rada (strice) filetul surubului .

Fig 37

Fig 37

Inainte de recuplarea la tensiune se face o verificare la scurt-circuit cu ajutorul ohm-metrului , aceasta fiind valabila doar daca toti consumatorii au fost scosi din priza si toate becurile erau stinse .

Fig 38

Fig 38

Punerea sub tensiune se face treptat , mai intai siguranta de pe bransament apoi fiecare siguranta in parte . Se mai face un rand de verificari inainte de fianlizare . Unele circuite au fost facute gresit inca din constructia blocurilor si pot insela la prima vedere. De exemplu se observa aici cum am fost nevoit sa inversez pozitia firelor rosii cu cele verzi . Firele rosii dovedindu-se fiind cele de lumina iar cele veri pe priza . Insa acesta a fost un caz particular . Becul de pe hol a fost anulat la cererea propietarului ,acesta avand alta lampa de lumina pe hol . Am retezat putin din fir apoi le-am izolat cu alb , NU le retezati definitiv .

Fig 39

Fig 39

Dupa finalizarea legaturilor si a verificarilor , se monteaza capacul tabloului .

Montajul se face dupa ce se mai verifica inca o data fiecare legatura pe borne . Acesta se face cu suruburile din dotarea tabloului , strangandu-le pe rand cate putin pe fiecare ca sa nu deformati tabloulul . In cazul in care in tablouri se utilizeaza fire MYF “litate” , asigurati-va ca nu raman lite prea in exterior care sa produca scurt-circuite . Nu uitam nici de curatenia care trebuie lasata in tablou sau de echipamente neutilizate care nu au ce cauta acolo .

Fig 40

Fig 40

Asa arata tabloul complet montat , pus sub tensiune, dupa care cuplati consumatorii . Lucrarea va fi completa dupa ce se vor face si ultimele retusuri la tencuiala .

Fig 41

Fig 41

Poza de mai sus reprezinta lucrarea finalizata . Asa arata peretele dupa ce a fost mai intai tencuit cu ipsos folosindu-se aceeasi procedura care am prezentat-o prima data cand am vorbit despre tencuirea cu ipsos , in cazul de fata fiind foarte necesara si amorsarea peretelui pentru ca urma sa fie zugravita. Cu ocazia aceasta mai fac doua recomandari , ipsosul sa nu fie expirat , avad doar 12 luni valabilitate de la data fabricatiei inscrisa pe ambalajul acestuia , si sa nu fi tras apa , lucru care il despistati daca gasiti in el bucatele intarite . A doua si cea mai importanta recomandare , este sa nu zugraviti imediat dupa ce s-a finalizat tencuirea inclusiv cu amorsarea peretului , in aceeasi zi . Ipsosul se intareste in 15-20 de minute , inchegarea definitiva o ora , insa USCAREA dureaza vreo 3-4 zile . Ultima fotografie este facuta la 5 zile dupa ce am tencuit si sub tablou , tencuirea sub tablou am facut-o in accesi zi cu montarea acestuia . Daca veti zugravi in jurul sau inainte de uscarea acestuia , noul strat de lavabil se va pata ! Veti observa ca in acele zile in care materialul sta la uscat la limita dintre tencuiala cu ipsos si cea de mortar a blocului va aparea o dunga galbuie . Dupa acest timp de 3-4 zile putei zugravi local , sau intreaga camera cu orice tip de vopsea , acrilica sau lavabila , situatiile diferind de la una la alta .

Lucrarea a fost finalizata , pentru incheiere postez si cateva scheme desenate de mine, una pentru noul tablou , alta pentru cel vechi .

Fig 42

Fig 42

Aceasta este schema noului tablou . Culoarea sigurantelor reprezinta amperajul lor , conform codului culorilor pentru amperaje . Rosu inseamna 10 amperi , pentru circuitul de lumina. Albastru 20 de amperi pentru circuitul de prize. BMP este acronimul de la Bloc de Masura si Protectie . In interiorul sigurantelor nu am desenat maneta ci simbolul corect al acestor sigurante . Termenul de sigurante este popular , corect ele se numesc INTRERUPTOARE AUTOMATE. Acela este simbolul intreruptorului cu declansare termic-mecanica. In dreapta jos am desenat bara de nul .

Fig 43

Fig 43

Aceasta este schema tabloului vechi , care este mult mai laborioasa . Acest tip de tablou era denumit UGP , dupa un standard elaborat in 1948 si a fost in vigoare si productie pana in 1970 cand s-a proiectat un nou sistem de la ELECTROAPARATAJ cu carcasa de ebonita , cu alt tip de elementi si fara bec, un model putin mai rudimentar. Acest tip (UGP) a fost dupa parerea mea foarte dezvoltat pentru vremea in care a fost proiectat . Continea 4 sigurante fuzibile de pana la 25 Amperi , contoarul ( nu mai este aici in cazul de fata fiind mutat pe palier , deci nici in schema nu l-am mai desenat ) , un transformator de 220 V pe 8 V si 5V curent alternativ ~ avand doua bobine secundare ( in unele cazuri pe legatura de 8 volti se asambla o rezitenta ceramica pentru a tine transformatorul sa nu mearga in gol ) iar la bornele de 5 Volti se lega o sonerie pe care o continea tabloul . Pe langa toate acestea mai avea ca dotare si o dulie ( fasung ) de 200W pentru asamblarea unui bec pentru iluminatul camerei unde este ampalsat tabloul . Dreptunghiurle din imagine sunt simbolul real al sigurantelor. Un dreptungi prin interiorul caruia trece conductorul. Deasemena le-am colorat conform amperajului acestora . Rosu 10 amperi pentru lumina si Gri 16 amperi pentru prize , asa se utiliza pe atunci, asa prevedea stasul .

Pe desen cu litera “S” am notat soneria de 5V . In noul tablou aceasta nu a mai fost utilizata , se stricau destul de des , acum , cum releva si din poza am utilizat una externa de 220V . Exista sonerii si de tabou modulare de 220V .

Acesta a fost un caz particular de inlocuire a unui tablou cu sigurante , situatiile diferind de la un apartamnet la altul….de la o casa la alta . In articole viitoare voi descrie cateva metode de racordare provizorie pe timpul lucrarilor cu fise , scheme de bransare si alte tehnici in domeniul distributiei caznice . Daca aveti alte intrebari , sau doriti sa vedeti alte tipuri de scheme , imi lasati comenatriu si dupa posibilitati va voi ajuta .

Articolul meu este atat pentru electricieni incepatori dar si pentru cei ce nu sunt electricieni dar doresc sa faca acest tip de lucrare se pot documenta de aici pentru a putea depista unele vicii de procedura sau daca doresc sa faca singuri aceasta lucrare . Recomand ca astfel de lucrari sa fie facute de electricieni profesionisti nu numai calificati . Tabloul cu sigurante reprezinta intrarea curentului in casa , deci importanta sa este foarte mare .

Multumesc celor care au acordat timp sa il citeasca .

Va raspund cu mare placere la intrebari !!